Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi. (Iacov 4:7)
Numai harul sădit în suflet de Hristos creează în om opoziţie faţă de Satana. Fără acest har transformator şi fără această putere înnoitoare, omul ar rămâne sclavul lui Satana, un slujitor totdeauna dispus să-i îndeplinească poruncile. Însă noul principiu sădit în suflet creează conflict acolo unde, până atunci, fusese pace. Puterea pe care o dă Hristos îl face pe om capabil să-i reziste tiranului şi uzurpatorului. Oricine simte faţă de păcat oroare, nu dragoste, oricine se opune patimilor care l-au stăpânit şi le învinge, demonstrează că în inima lui acţionează un principiu în întregime de sus.
Antagonismul dintre Hristos şi Satana s-a manifestat cel mai clar prin modul în care lumea L-a primit pe Isus. Iudeii L-au respins nu neapărat pentru că a venit fără bogăţie, pompă sau grandoare, ci pentru că şi-au dat seama că El avea o putere care ar fi compensat cu mult lipsa acestor avantaje exterioare. Puritatea şi sfinţenia lui Hristos au provocat ura păcătoşilor. Spiritul Lui de jertfire de sine şi evlavia Lui ireproşabilă erau o mustrare continuă pentru un popor mândru şi preocupat de plăcerile trupeşti. Iată ce a provocat duşmănia faţă de Fiul lui Dumnezeu! Satana şi îngerii răi s-au unit cu oamenii nelegiuiţi. Toate forţele apostaziei au conspirat împotriva Campionului adevărului.
Aceeaşi ură este manifestată şi împotriva urmaşilor lui Hristos. Oricine îşi dă seama de caracterul respingător al păcatului şi se împotriveşte ispitei cu putere de sus va trezi cu siguranţă mânia lui Satana şi a supuşilor lui. Ura faţă de principiile curate ale adevărului, precum şi calomnierea şi persecutarea celor care susţin acest adevăr vor exista cât timp vor exista păcat şi păcătoşi. Urmaşii lui Hristos şi slujitorii lui Satana nu pot trăi în armonie. Ofensa pe care o aduce crucea lumii păcătoase nu a încetat. „Toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12). […]
După cum Satana a încercat să aducă dezonoare asupra lui Dumnezeu, tot aşa şi agenţii lui caută să-i calomnieze pe copiii Săi. Spiritul care L-a dat la moarte pe Hristos îi îndeamnă pe cei nelegiuiţi să-i distrugă pe cei credincioşi. Toate acestea au fost prezise în acea primă profeţie: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.” Această opoziţie va continua până la încheierea timpului.
Tragedia veacurilor, pp. 506-507
