Învierea specială a celor pierduţi

De acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului. (Matei 26:64)

Ei cunosc acea voce care pătrunde acum în urechile celor morţi. De câte ori nu i-a chemat la pocăinţă tonul ei cald! De câte ori n-au auzit-o în rugăminţile stăruitoare ale unui prieten, ale unui frate sau ale Mântuitorului însuşi! Nicio altă voce nu-i poate condamna şi acuza mai puternic pe cei care au respins harul divin ca acel glas care a insistat atât de mult timp pe lângă ei: „Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi?” (Ezechiel 33:11). […] Acea voce le trezeşte amintiri pe care ar dori să şi le şteargă din minte – avertismente ignorate, invitaţii refuzate, privilegii neluate în seamă.

Iată-i pe cei care şi-au bătut joc de Hristos în timp ce era umilit! Îi trec fiorii când le revin atât de viu în minte cuvintele Suferindului care, somat sub jurământ de marele-preot, a declarat solemn: „Vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului” (Matei 26:64). Acum Îl văd în slava Lui şi trebuie să-L vadă şi stând la dreapta lui Dumnezeu.

De același autor

Sfârșitul luptei

Cerul începe în suflet

Cei care au luat în râs afirmaţia Sa că este Fiul lui Dumnezeu amuţesc acum. Iată-l pe arogantul Irod, care I-a dispreţuit titlul regal şi le-a poruncit soldaţilor să-L încoroneze ca împărat! Iată-i pe cei care, cu mâini profane, I-au pus pe umeri mantia de purpură, pe frunte, coroana de spini, iar în mână, acea imitaţie de sceptru; pe cei care s-au închinat înaintea Lui într-o bătaie de joc blasfematoare şi care L-au lovit şi L-au scuipat pe Prinţul vieţii! Toţi aceştia se ascund de privirea Sa pătrunzătoare şi caută să fugă din prezenţa Sa. Cei care I-au bătut cuiele în mâini şi în picioare şi soldatul care I-a străpuns coasta îi privesc acum urmele cu groază şi remuşcare.

Preoţii şi conducătorii îşi amintesc cu o claritate înspăimântătoare evenimentele de pe Calvar. Îşi aduc aminte cu groază cum au exclamat, dând din cap cu o bucurie satanică: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte” (Matei 27:42,43).

Tragedia veacurilor, pp. 642-643

Comentariile sunt închise

Învierea specială a celor pierduţi 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.