„Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată.” Matei 23:26
Când diavolul vine să ne ispitească, el nu bate la uşă spunând: „Bună dimineaţa. Eu sunt Satana. Am venit să te ispitesc astăzi.” El ştie că o astfel de încercare n-ar da nici un rezultat. Dacă el ar face aşa, noi am zice: „Am auzit de tine; las-o baltă!” Şi i-am trânti uşa-n față.
Aşadar el vine la noi folosindu-se de slăbiciunile noastre, de problemele noastre. Satana este mai tare decât noi. El este şi mai înţelept decât noi. El ştie că modalitatea cea mai bună de a ne ispiti este de a ne determina să ne concentrăm asupra greşelilor şi slăbiciunilor noastre, şi să încercăm a le birui, în loc de a privi la Isus şi a depinde de puterea Sa. Există o mare diferenţă între lupta credinţei, pe care Biblia ne invită să o ducem, şi lupta păcatului. Dacă noi încercăm să luptăm împotriva păcatului şi a diavolului în propria noastră putere, vom pierde fiecare bătălie.
Isus a dat fariseilor instrucţiuni cu privire la direcţia în care ei trebuiau să-şi canalizeze eforturile. El le-a spus că dacă ei ar fi curăţat interiorul, exteriorul le-ar fi fost de asemenea curat. Acesta este unul din cele mai importante adevăruri în ce priveşte înţelegerea modului în care trebuie trăită viața creştină. Este important să realizăm direcţia către care eforturile noastre trebuie îndreptate, şi să ştim exact în ce privinţă eforturile noastre omeneşti sunt de prisos. Ni se spune că dacă vom lupta lupta credinţei cu toată puterea noastră de voinţă noi vom birui (Mărturii, vol. 5, pag.513). Care este lupta credinţei? Ea constă într-o viaţă de legătură cu Dumnezeu, în a te strădui să-ţi faci timp în fiecare zi pentru a-L cunoaşte cât mai bine pe Domnul Isus.
Această luptă a credinţei este singura luptă a creştinului despre care vorbeşte Biblia. Dacă noi ne vom îndrepta energiile şi eforturile în acea privinţă Isus va lupta pentru noi împotriva păcatului şi a diavolului, aşa cum a promis că va face. „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:23 – 24).
„Omul nu este în stare să se mântuiască pe sine însuşi, dar Fiul lui Dumnezeu luptă pentru om, punându-l într-o poziţie avantajoasă prin a-i dărui din atributele Sale divine. Pe măsură ce omul acceptă neprihănirea lui Hristos, el devine părtaş de fire dumnezeiască în felul acesta el poate păzi poruncile lui Dumnezeu, ca să trăiască.” – Ellen White, Review and Herald, 8 Feb., 1898.
