„Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne,îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” – Psalmi 4:8
Sultanul Soliman, după ce a cucerit Belgradul, se întorcea spre Constantinopol. La intrarea în capitală, din marea mulțime care aştepta să aclame pe sultanul glorios, ieşi disperat un bătrân, care s-a aruncat în genunchi înaintea lui Soliman, cerând să i se facă dreptate. Sultanul, văzându-l, îl întrebă cu blândețe:
– Cine eşti?
– Sunt un bătrân negustor şi hoții mi-au jefuit toată averea.
– Unde ai fost, pe când hoții te jefuiau?
– Dormeam.
– Şi de ce dormeai? strigă sultanul mânios.
– Credeam că Măria Sa sultanul veghează pentru toți supuşii săi!
Sultanului îi plăcu răspunsul acesta înțelept şi îndrăzneț şi porunci ca negustorul să fie despăgubit din vistieria statului.
Vorbe şi anecdote despre oamenii celebri – Th. Scarlat
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 22.05.2016 – solascriptura.ro
