Gândul de dimineață – 29.05.2016 – solascriptura.ro

    „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.” – Isaia 2:4
    Uitarea este umană. În exces însă, poate duce la indiferență şi la ignorarea dramelor celor din jur. Este nevoie, câteodată, de o tragedie pentru ca ființa umană să fie trezită din reverie.

    Fareed Shawky avea doar 9 ani când a cunoscut pe propria piele ce înseamnă confruntarea cu ororile războiului. O lecție amară pentru un biet copil, aflat încă la vârsta jocului. Tocmai ieşise afară cu câțiva prieteni. A fost o alegere fatală, fiind secerat de schijele unui atac cu rachete, deja o parte a normalității care caracterizează conflictul civil din Yemen, un spațiu uitat, ignorat de opinia publică. A fost nevoie de videoclipul unui reporter pentru ca memoria oamenilor să fie reactivată.

    „Nu mă îngropaţi”, spune micuţul Fareed printre lacrimi. Ştie deja ce înseamnă moartea. A văzut-o de mai multe ori în lungul război civil. Ştie şi că oamenii care mor sunt îngropați. Aflat întâmplător în spital, fotograful din Yemen, Ahmed Basha, a devenit fără voia sa martor al dorinței lui Fareed şi al expresiei de teamă care i se putea citi pe față. A filmat momentul fără să îşi imagineze ce va urma. „Am crezut că a fost doar rănit”, a povestit fotograful.

    Din nefericire, câteva zile mai târziu, Fareed a murit. Rănile pe care le avea la cap au fost prea adânci. Copilul a fost îngropat, în grabă, într-un cimitir de familie. Atunci când ziaristul a aflat de moartea băieţelului, a început să caute printre înregistrările sale. A găsit povestea micuţului, pe care a dorit să o facă publică.

    Filmuleţul a devenit rapid viral pe reţelele de socializare şi a readus în primplan războiul din Yemen. „Este războiul pe care lumea l-a uitat. Fareed ne aminteşte de această catastrofă umanitară”, au declarat activiştii pentru drepturile omului.

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 29.05.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 29.05.2016 - solascriptura.ro - 2016. Fareed Shawky avea doar 9 ani când a cunoscut pe propria piele ce înseamnă confruntarea cu ororile războiului. O lecție amară pentru un biet copil, aflat încă la vârsta jocului. Tocmai ieşise afară cu câțiva prieteni. A fost o alegere fatală, fiind secerat de schijele unui atac cu rachete, deja o parte a normalității care caracterizează conflictul civil din Yemen, un spațiu uitat, ignorat de opinia publică. A fost nevoie de videoclipul unui reporter pentru ca memoria oamenilor să fie reactivată.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Patru stele ale generalului

    Erau câteva lucruri pe care ucenicii le-au pierdut din vedere. Din moment ce El, Învățătorul, Își punea viața în mâinile Tatălui ceresc dimineața când Se ruga, încă înaintea apariției zorilor, avea totală încredere în ocrotirea divină. Iar al doilea lucru era acela că, dacă ajungea într-o situație complicată, El știa că poate să ceară ajutor chiar și împotriva furiei naturii. Când te încredințezi lui Dumnezeu, El poate să te scape.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Răbdarea şi perseverenţa

    Câteodată, când lucrurile merg prost, simţăminte de descurajare ne vin în minte şi ne fac să credem că nu merită să mai luptăm pentru nimic. Dar, uneori, momentele ca acestea sunt cele care ne dau ocazia să facem din viaţa noastră o sursă de inspiraţie pentru alţii.

    Aşa am văzut la tata!

    Este timpul să ne rugăm cu mult interes ca Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru a putea croi cu picioarele noastre cele mai drepte cărări. PROVOCARE: Fii foarte atent la ce faci, ca să nu te simți vreodată cu musca pe căciulă tocmai atunci când ar trebui să-i avertizezi sau să-i mustri pe cei care vin pe urmele tale!

    Őrizzük meg az isteni világosságot!

    „Kérlek azért titeket, atyámfiai, az Istennek irgalmasságára, hogy szánjátok oda a ti testeiteket élő, szent...