„Dragostea nu face rău aproapelui.” – Romani 13:10
În septembrie 1953, Nicolae Steinhardt îl vizitează pe Noica la Câmpulung unde filosoful avea domiciliu obligatoriu. O prietenie strânsă se leagă între cineva care caută, cu ardoare, pe Dumnezeu şi un filosof care crede că filosofia poate îndrepta lumea. Au o corespondență intensă şi, când Steinhardt va fi arestat, se dovedeşte că scrisorile fuseseră interceptate de Securitate. În 1958, Noica este arestat împreună cu Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, Sergiu George, Al. Paleologu, Vladimir Streinu, Theodor Enescu…
La 31 decembrie 1959, Steinhardt este convocat la Securitate şi i se propune: a) dacă acceptă să fie martor al acuzării intelectualilor din „lotul intelectualilor misticolegionari” va fi lăsat în libertate şi b) dacă nu acceptă, va lua locul în boxă alături de prietenii săi. Steinhardt cere trei zile de gândire.
În acest timp, Steinhardt se duce la tatăl său pentru a-i cere părerea dacă să accepte sau nu propunerea securității. Tatăl, un bătrân înțelept, îl ascultă cu atenție şi-i spune la urmă: „Dacă vei accepta să fii martorul acuzării, vei avea zile liniştite şi nopți cumplite; dacă nu vei depune mărturie împotriva prietenilor tăi, vei avea nopți liniştite şi zile teribile, aşa că n-ai de ales!” (citatul este o parafrază), i-ar fi spus bătrânul ovrei, uşor iritat că fiul său a putut pune în cumpănă cele două situații.
Steinhardt refuză, aşadar, propunerea de a fi martorul acuzării şi, în consecință, este inclus de securitate în „lotul mistico-legionar Noica-Pillat”. E judecat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva orânduirii statului. Este închis şi trece prin închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud până în august 1964, când este eliberat în urma grațierii generale a deținuților politici.
Caiete critice – Eugen Simion
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 30.05.2016 – solascriptura.ro
