„Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.” – Proverbe 16:19
Efectul Dunning-Kruger este o eroare pe care adesea o recunoaştem mai degrabă la alții decât la noi înşine. Pe scurt, ea se poate rezuma la „ignoranța naşte autosuficiență”. Cu cât ştii mai puțin, cu atât crezi că ştii mai mult şi, implicit, cu atât mai puțin eşti dispus să te îndoieşti de propria-ți competență.
Psihologul David Dunning, cel care a propus, împreună cu studentul lui, Justin Kruger, o decodificare a modului în care ignoranța ne afectează mintea, spunea că mecanismul acesteia acționează foarte diferit de cum ne-am aştepta. „O minte ignorantă nu este ca un vas neatins, gol”, spunea Dunning, „ci, din contră, este ca unul plin cu molozul unor experiențe de viață, teorii, date, intuiții, strategii, algoritmi, euristici, metafore şi bănuieli irelevante sau greşit direcționate care, regretabil, au aspectul şi ne dau senzația cunoaşterii adecvate”.
Efectul Dunning-Kruger nu este doar o curiozitate psihologică, ci este o caracteristică „din fabrică” a minții umane. Mai exact, deşi cei mai mulți ne-am aştepta să nu fim printre cei atinşi de acest efect, el ni se aplică tuturor. Aceasta fiindcă, deşi putem fi foarte competenți într-un domeniu, într-un altul cu siguranță vom fi complet nepricepuți. Soluția la acest efect ar fi amestecul de gândire critică şi modestie. Pentru că e mai bine să greşim fiind în tabăra celor umili, decât să greşim fiind în tabăra celor aroganți.
Semnele Timpului
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 04.06.2016 – solascriptura.ro