Articolul precedentUn căutător sincer
    Articolul următorIdealul lui Dumnezeu

    Gândul de dimineață – 14.07.2016 – solascriptura.ro

     „Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” – Coloseni 3:21
    Anii de şcoală, tinereţea întemniţată între zidurile de piatră cenuşie au lăsat poetului englez Percy Bysshe Shelley (1792-1822) prea puţine amintiri frumoase. Colegiul Eton îşi strivea elevii sub autoritatea gravă a tradiţiei sale. Noul director, doctorul Keate, se credea dator să şteargă urmările unei pedagogii prea liberale, pe care înaintaşul său, doctorul Goodall, o aplicase în colegiu. Lecţiile trebuiau învăţate pe dinafară. Nimeni nu avea voie să pună niciun fel de întrebări. „Să nu aud că vreţi să întrebaţi ceea ce profesorii voştri nu socotesc cu cale să vă spună”, îi ameninţa directorul. Lecţiile erau riguros controlate. „Excesul de intelectualitate” era socotit primejdios.

    „Avem nevoie de o generaţie de tineri viguroşi, puternici”, repeta doctorul Keate ori de câte ori avea prilejul. „Desăvârşirea nu poate fi atinsă decât de cei hotărâţi să înfrângă greutăţile vieţii acesteia”. De aceea, privea bătăia ca un mijloc sigur de educaţie, în stare să întărească temperamentele slabe. Când făptura lui măruntă, subţiratică, veşnic înveşmântată în haine negre, încheiate până sub bărbia ascuţită, trecea prin curtea colegiului, orice murmur se stingea. Ridicând spre cer ochii lui cenuşii, spălăciţi, umbriţi de nişte sprâncene stufoase, doctorul şoptea: „Mila e una din cele mai frumoase virtuţi creştine. Fiţi milostivi, băieţi! Altminteri, o să vă bat până când o să deveniţi vrednici de Împărăţia Cerurilor…”

    Purtarea doctorului îi entuziasma deopotrivă pe aristocraţi şi pe cucernicii negustori şi bancheri care îi încredinţaseră educaţia odraslelor lor. Numai Shelley nu putea înţelege folosul unor asemenea metode. (Shelley – Dan Grigorescu)

    Horia Dumitru Oprea

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 14.07.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 14.07.2016 - solascriptura.ro - 2016. „Avem nevoie de o generaţie de tineri viguroşi, puternici”, repeta doctorul Keate ori de câte ori avea prilejul. „Desăvârşirea nu poate fi atinsă decât de cei hotărâţi să înfrângă greutăţile vieţii acesteia”. De aceea, privea bătăia ca un mijloc sigur de educaţie, în stare să întărească temperamentele slabe. Când făptura lui măruntă, subţiratică, veşnic înveşmântată în haine negre, încheiate până sub bărbia ascuţită, trecea prin curtea colegiului, orice murmur se stingea. Ridicând spre cer ochii lui cenuşii, spălăciţi, umbriţi de nişte sprâncene stufoase, doctorul şoptea: „Mila e una din cele mai frumoase virtuţi creştine. Fiţi milostivi, băieţi! Altminteri, o să vă bat până când o să deveniţi vrednici de Împărăţia Cerurilor…”
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Porunca a treia

    Atenție, distanțarea dintre noi și Dumnezeu nu apare dintr-odată, ci treptat, pe neobservate și în etape mici, dar repetate. Dacă Îl rechemăm acum în viața noastră, Tatăl ceresc vine fără întârziere sau șovăire.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Cine înţelege mai bine?

    Dacă ești ispitit să te înfurii, să te enervezi, să îţi piezi cumpătul, să fii scos din sărite, îndepărtează-te cât poţi de repede de un asemenea sentiment. Domnul îţi va da pace şi control de sine, ca să poţi arăta dragoste, apreciere şi admiraţie faţă de alţii. În consecinţă, relaţiile tale vor înflori.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să ierte

    Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta! PROVOCARE: Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!

    A menny polgárai

    „Azért immár nem vagytok jövevények és zsellérek, hanem polgártársai a szenteknek, és cselédei az Istennek.”...