Gândul de dimineață – 19.07.2016 – solascriptura.ro

 „Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: «Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău.» – Faptele Apostolilor 18:9,10
” În 1762, Jean Jacques Rousseau publică lucrarea „Emil”, în care a lansat o multitudine de idei despre natură şi responsabilitatea omului faţă de aceasta, idei care aveau să devină tema principală a epocii romantice, dar care pe atunci erau abia la început.

Această carte fusese concepută în mod iscusit pentru a-şi asigura numărul maxim de cititori. Atracţia crescândă pe care o exercita ca profet al adevărului şi virtuţii se datora în parte şi încercării sale de a atrage atenţia asupra limitelor raţiunii şi de a face loc religiei în inimile oamenilor. A inclus deci în „Emil” un capitol intitulat „Profesiunea de credinţă”, în care îi acuza pe camarazii săi intelectuali din cadrul mişcării iluministe, în special pe atei sau pe simplii deişti, că ar fi aroganţi şi dogmatici „susţinând chiar şi în aşa-numitul lor scepticism că ştiu totul”, fiind nepăsători la răul pe care îl fac bărbaţilor şi femeilor decente subminându-le credinţa: „Distrug şi calcă în picioare tot ceea ce respectă omul, îi răpesc celui aflat în suferinţă consolarea pe care acesta şi-o găseşte prin mijlocirea religiei şi înlătură singura forţă care ţine în frâu pasiunile celor bogaţi şi puternici.” Era deci un material foarte eficient, dar pentru a-l contrabalansa, Rousseau a simţit nevoia să critice şi instituţia Bisericii, şi cu precădere cultul miracolelor şi încurajarea superstiţiilor. Era un lucru extrem de îndrăzneţ, în special datorită faptului că, pentru a-i frustra pe piraţii cărţii, Rousseau şi-a asumat riscul de a semna lucrarea.

Era deja suspect în ochii ecleziaştilor francezi, fiind privit ca un dublu renegat: se convertise la catolicism, dar revenise la calvinism pentru a-şi recăpăta cetăţenia geneveză. Aşa se face că parlamentul parizian, dominat de jansenişti, s-a opus vehement sentimentelor anticatolice din „Emil”, a ars cartea în faţa Palatului de Justiţie şi a emis un mandat de arestare pe numele lui Rousseau. Acesta a fost salvat de avertismentul venit în timp util din partea prietenilor sus-puşi. Pentru următorii câţiva ani, Rousseau a fost un fugar, căci şi calviniştii au ridicat obiecţii la „Emil”, iar Rousseau a fost nevoit să se mute dintr-un oraş în altul.

Intelectualii – Paul Johnson

articol preluat de pe Gândul de dimineață – 19.07.2016 – solascriptura.ro

Sola Scriptura
Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video