„Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!” – Isaia 22:13
Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm? Obezităţii îi revine „cinstea” de a ocupa podiumul celor mai ameninţătoare afecţiuni din istorie.
În privinţa deprinderilor alimentare, românii, ieşiţi din sărăcia comunistă, s-au învăţat repede cu stilul de viaţă occidental, luând la pachet toate neajunsurile lui. Astfel, nu ar trebui să surprindă faptul că obezitatea afectează peste 20% dintre românii peste 18 ani, conform studiului epidemiologic Obezitatea în România, publicat anul trecut. Dacă sunt adăugaţi cei 41,6% dintre bărbaţi şi 24,7% dintre femei care sunt supraponderali, avem o imagine de ansamblu deloc încântătoare cu privire la relaţia românului cu propria sănătate.
Studiul românesc a analizat şi factorii de risc ce duc la obezitate, stilul de viaţă ieşind în evidenţă. Astfel, se asociază cu obezitatea consumul a mai mult de trei mese pe zi bogate cantitativ, mesele consistente luate seara târziu, obiceiul de a mânca între mese, consumul de alimente grase sau prăjite, sedentarismul, odihna insuficientă. Cei mai îngrijoraţi ar trebui să fie moldovenii, unde ponderea obezităţii este de 23,8%, comparativ cu situaţia înregistrată la nivel naţional, care este de 21,3%.
Ce este de făcut? Deprinderea unui stil de viaţă activ şi sănătos este prioritară. În sens contrar, orice slăbire care nu vine la pachet cu noi obiceiuri de viaţă pe termen lung va duce la efectul de yo-yo, pe care nutriţioniştii îl califică drept un dezastru pentru organismul uman. De aceea, o victorie pe termen lung împotriva obezităţii trebuie conectată nu doar cu dieta sau vreun eventual regim alimentar, ci şi cu lărgirea perspectivei asupra echilibrului şi a esenţei vieţii.
Semnele Timpului
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 30.07.2016 – solascriptura.ro
