Gândul de dimineață – 04.08.2016 – solascriptura.ro

     „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.” – 2 Timotei 2:3,4
    Singura îndeletnicire a cetăţenilor spartani era războiul, pentru care erau antrenaţi încă din copilărie. Nou-născuţii erau prezentaţi pentru inspecţie căpeteniilor de trib; numai cei găsiţi suficient de viguroşi erau lăsaţi părinţilor spre a fi crescuţi. Până la vârsta de 20 de ani, toţi băieţii erau educaţi într-o mare şcoală – scopul principal al educaţiei ce li se dădea aici era să-i facă rezistenţi, indiferenţi la durere şi riguros disciplinaţi. Educaţia culturală sau ştiinţifică era considerată lucru frivol şi de prisos; singurul obiectiv era formarea de buni soldaţi, întru totul devotaţi statului. La vârsta de 20 de ani începea serviciul militar propriu-zis.

    Căsătoria era permisă oricui avea 20 de ani împliniţi, dar până la vârsta de 30 de ani orice bărbat era obligat să trăiască în „casa bărbaţilor”, iar în căsnicie să se comporte ca şi cum era vorba de un lucru oprit şi secret. Bărbaţii care nu voiau să se însoare erau amendaţi prin lege şi puşi, chiar şi pe cea mai friguroasă vreme, să umble goi în jurul locului unde tinerii îşi făceau exerciţiile fizice şi dansau.

    La 30 de ani devenea cetăţean în sensul deplin al cuvântului. Orice cetăţean era arondat unei popote şi cina împreună cu ceilalţi membri ai acesteia; el era dator cu o contribuţie în natură de pe lotul său de pământ.

    Teoria statului spunea că niciun cetăţean nu trebuia să fie sărac şi niciunul bogat. Se considera că fiecare trebuia să trăiască din roadele de pe lotul său, pe care nu-l putea înstrăina decât sub formă de donaţie liberă. Nimănui nu-i era permis să aibă aur sau argint, iar banii erau făcuţi din fier. Simplitatea vieţii spartane a rămas proverbială.

    Istoria filozofiei occidentale – Bertrand Russell

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 04.08.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 04.08.2016 - solascriptura.ro - 2016. Căsătoria era permisă oricui avea 20 de ani împliniţi, dar până la vârsta de 30 de ani orice bărbat era obligat să trăiască în „casa bărbaţilor”, iar în căsnicie să se comporte ca şi cum era vorba de un lucru oprit şi secret. Bărbaţii care nu voiau să se însoare erau amendaţi prin lege şi puşi, chiar şi pe cea mai friguroasă vreme, să umble goi în jurul locului unde tinerii îşi făceau exerciţiile fizice şi dansau.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Porunca a treia

    Atenție, distanțarea dintre noi și Dumnezeu nu apare dintr-odată, ci treptat, pe neobservate și în etape mici, dar repetate. Dacă Îl rechemăm acum în viața noastră, Tatăl ceresc vine fără întârziere sau șovăire.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Cine înţelege mai bine?

    Dacă ești ispitit să te înfurii, să te enervezi, să îţi piezi cumpătul, să fii scos din sărite, îndepărtează-te cât poţi de repede de un asemenea sentiment. Domnul îţi va da pace şi control de sine, ca să poţi arăta dragoste, apreciere şi admiraţie faţă de alţii. În consecinţă, relaţiile tale vor înflori.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să ierte

    Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta! PROVOCARE: Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!

    A menny polgárai

    „Azért immár nem vagytok jövevények és zsellérek, hanem polgártársai a szenteknek, és cselédei az Istennek.”...