Articolul precedentAmintiri preţioase
    Articolul următorFără rival

    Gândul de dimineață – 11.08.2016 – solascriptura.ro

     „Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.” – Psalmi 121: 1,2
    Octavian Goga şi Aurel Vlaicu au fost colegi de şcoală la Gimnaziul din Sibiu. Vlaicu construise o turbină care l-a uimit pe profesorul de fizică. „Îl văd ca acum, înalt, subţirel, oacheş, cu ochii negri şi scrutători – îşi amintea Octavian Goga – şi ne duceam la el acasă ca la panoramă. În chiliuţa lui, unde sta la un croitor, avea un atelier de mătăsărit şi făurărie.”

    După 11 ani de la absolvirea gimnaziului, Octavian Goga şi Vlaicu s-au întâlnit, când acesta din urmă i-a vorbit mult despre invenţii şi proiecte, despre anii de studenţie. Mai târziu, au trecut împreună graniţa în Ţară, luând cu ei două modele de aeroplan de mărime diferită. Prin intervenţia lui Goga, Aurel Vlaicu a fost angajat la Arsenalul Armatei, putând să-şi construiască acolo pasărea minunată.

    Vlaicu muncea cu patimă, unind devotamentul pentru o idee, caracteristic geniului, cu încăpăţânarea ţărănească. Într-o bună zi, în culmea deznădejdii, i-a scris lui Goga: „Hai, frate, la Bucureşti, de mă scoate din belea, că iştea fac politică din aeroplan!” Şi Octavian Goga nu s-a lăsat aşteptat. I-a întins întotdeauna o mână frăţească de ajutor sincer, dezinteresat.

    Petreceau nenumărate seri împreună cu Ilarie Chendi şi cu Şt. O. Iosif, timp în care Vlaicu vorbea foarte puţin, cu stânjeneala omului simplu, mulţumindu-se să spună cu modestie: „Eu nu pot vorbi ca voi!” şi, scoţând din buzunarul vestei un şurub, adăuga: „Iaca, o silabă din gândurile mele!”

    La 13 septembrie 1913, Vlaicu a murit, voind să treacă peste Carpaţi, ca să asiste la serbările Astrei de la Orăştie, zbor simbolic pentru unitatea naţională a românilor. „Vlaicu e primul sol al unui vis milenar, întâiul soldat căzut pe un câmp de bătaie, cel dintâi sânge vărsat pentru trecerea Carpaţilor.” Aceasta este semnificaţia politică pe care a dat-o Octavian Goga morţii eroice a lui Aurel Vlaicu.
    Veturia Goga, „Privighetoarea lui Hitler” – Mircea Goga

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 11.08.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 11.08.2016 - solascriptura.ro - 2016. După 11 ani de la absolvirea gimnaziului, Octavian Goga şi Vlaicu s-au întâlnit, când acesta din urmă i-a vorbit mult despre invenţii şi proiecte, despre anii de studenţie. Mai târziu, au trecut împreună graniţa în Ţară, luând cu ei două modele de aeroplan de mărime diferită. Prin intervenţia lui Goga, Aurel Vlaicu a fost angajat la Arsenalul Armatei, putând să-şi construiască acolo pasărea minunată.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...