Articolul precedentMinunea de har a lui Noemi
    Articolul următorMărturie

    Gândul de dimineață – 03.10.2016 – solascriptura.ro

     „Niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. «Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!»” – Isaia 2:4,5
    Era 1972 și Kim Phuc locuia în satul Trang Bang, la nord de Saigon. Ea și familia ei se ascundeau într-un templu când au auzit că vin avioanele. Crezând că o să fie bombardați, au ieșit din templu ca să caute alt loc în care să se ascundă. Exact în acel moment în jurul templului au fost detonate 4 bombe cu napalm, un lichid inflamabil care aderă la piele. Phuc își aminteşte de o căldură intensă și o durere incredibilă. Și-a rupt hainele de pe ea și a fugit unde a văzut cu ochii.

    „M-am uitat în spate și prin fumul negru am văzut o fetiță fugind… dezbrăcată”, povestește Nick Ut. La 21 de ani era deja un fotojurnalist de război experimentat, care se afla în Vietnam pentru Associated Press. Din instinct, a pus mâna pe aparat și i-a fotografiat pe copiii care veneau spre el. Când Kim s-a apropiat, Ut a văzut că îi cădeau bucăți de piele de pe gât, spate și mâna stângă. Ut a pus camera jos și a încercat să o ajute. Apoi a luat-o pe Kim și pe ceilalți copii și i-a dus la spital. „O să mor, o să mor”, spunea într-una Kim.

    La spital, medicii au refuzat să îi ajute pentru că trebuiau salvați mai întâi soldații. Atunci, Ut le-a arătat legitimația de presă și le-a spus că dacă vreunul dintre copii va muri, a doua zi știrea va fi pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. După ce i-a lăsat pe copii în grija medicilor, s-a dus la sediul AP din Saigon cu cele 8 role de film pe care le trăsese. Când New York a primit fotografiile, l-au sunat pentru a spune că poza cu Kim e deja pe prima pagină a ziarelor internaționale.

    În final, fotografia a devenit „un drum către pace” pentru Kim care în prezent, în calitate de ambasador ONU, călătorește în toată lumea pentru a-și spune povestea despre supraviețuire și pentru a populariza brutalitatea războiului.

    Semnele Timpului

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 03.10.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 03.10.2016 - solascriptura.ro - 2016. „M-am uitat în spate și prin fumul negru am văzut o fetiță fugind… dezbrăcată”, povestește Nick Ut. La 21 de ani era deja un fotojurnalist de război experimentat, care se afla în Vietnam pentru Associated Press. Din instinct, a pus mâna pe aparat și i-a fotografiat pe copiii care veneau spre el. Când Kim s-a apropiat, Ut a văzut că îi cădeau bucăți de piele de pe gât, spate și mâna stângă. Ut a pus camera jos și a încercat să o ajute. Apoi a luat-o pe Kim și pe ceilalți copii și i-a dus la spital. „O să mor, o să mor”, spunea într-una Kim.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Primul rege al lui Israel

    Poate cea mai importantă lecție este aceea a dependenței de Dumnezeu; când cineva se consideră prea bun pentru a se mai lăsa condus de Dumnezeu, va face greșeli ireparabile. Ziua de azi este o ocazie să refaci dependența ta modestă și sigură față de Dumnezeu.

    Ce mică-i lumea!

    Mulțumim, Doamne, pentru făgăduința reîntâlnirii din ceruri cu prietenii și cu cei dragi! Mulțumim în mod special pentru minunea întâlnirii cu cei careau fost influențați și îndemnați de viața noastră ca să Te caute! Fie ca și eu să trăiesc în așa fel ca alții să Te vadă în mine. În numele lui Isus, Amin!

    Esenţa existenţei noastre

    Crede că trăieşti, simţi şi acţionezi pentru că El este în tine şi tu eşti în El! Fără prezenţa Sa în viaţa ta, ai pieri. Ce privilegiu imens să ştii că Dumnezeu te iubeşte foarte mult şi îţi acceptă întreaga viaţă în ciuda tuturor greşelilor!

    Scrisoare cu un destinatar și doi beneficiari

    Doamne, ajută-mă să văd în oameni ce vezi Tu frumos și bun! Dă-mi putere să descopăr lucruri pozitive în cei care astăzi îmi par neplăcuți! Ajută-mă să iubesc ca Tine! PROVOCARE: Fă o listă cu persoane din anturajul tău și în fiecare zi a săptămânii roagă-te pentru o altă persoană sau grup! Îți recomand să adaugi pe listă nu doar persoane dragi, ci și persoane mai puțin apropiate sau chiar persoane care nu îți sunt tocmai simpatice.

    Boldogok, akik vigyáznak

    „Boldogok azok a szolgák, akiket az úr, mikor hazamegy, vigyázva talál: bizony mondom néktek, hogy...