Articolul precedentCum ajungem la predicatori
    Articolul următorFii curajos!

    Gândul de dimineață – 02.11.2016 – solascriptura.ro

    „Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2
    Procust, un tâlhar, pândea ades pe drumul care ducea spre Atena. Când vedea un drumeţ, îl oprea duşmănos: „Cum îndrăzneşti să treci pe plaiurile astea, fără de voia mea?” Drumeţul se oprea şi îi cerea iertare. Îi dăruia averea şi hainele şi carul, ba-i mai făgăduia şi plată mai târziu, doar să-l lase cu viaţă.

    Procust era înalt şi avea o faţă neagră, păroasă şi încruntată. Cum să nu pieri de spaimă şi cum să nu-i cerşeşti lui Procust îndurare? Dar el nu se-ndura… „Uite,” mai rostea Procust, cu voce tunătoare, „ca să te iert, te culcă pe acest pat de-aramă. Dacă eşti lung cât patul, te las şi poţi pleca…”

    Călătorul, sărmanul, tremurând, se culca pe patul de aramă, însă rar sentâmpla să fie de-o măsură cu patul lui Procust. Și când era mai lung, îi tăia cu-o secure picioarele şi capul; şi când era mai scurt, zicea că-l alungeşte, zdrobindu-i os de os cu un ciocan de-aramă.

    Dar iată că într-o zi, trece pe lângă râu preaveselul Tezeu. Procust îi sare-n faţă şi c-un răget îl opreşte: „Stai! Nu te mişca!” Și-i spune ce doreşte: să se lungească-n pat, ca el să-i ia măsura. Nestând însă de vorbă, Tezeu îi sare-n piept şi-ncepe o luptă grea cu uriaşul Procust. Se luptă ei trei zile: se vâră prin nămoale, se bat, se răsucesc; ajung din nou în iarbă şi, până la sfârşit, Procust, cu toată forţa uriaşă pe care-o avea, a trebuit să recunoască, în faţa lui Tezeu, că este biruit…

    Eroul îl sileşte să se urce pe pat, să-i ia şi el măsura, aşa precum o lua şi Procust, de-obicei. Patul, de bună seamă, era cu mult prea mic pentr-un uriaş ca el, şi-atunci Tezeu ridică sabia lui şi-l spintecă pe mijloc, ca să-l facă mai scurt. Astfel s-a stins din viaţă şi ultimul tâlhar ce chinuia drumeţii spre porţile Atenei.
    Legendele Olimpului – Alexandru Mitru

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 02.11.2016 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 02.11.2016 - solascriptura.ro - 2016. Procust era înalt şi avea o faţă neagră, păroasă şi încruntată. Cum să nu pieri de spaimă şi cum să nu-i cerşeşti lui Procust îndurare? Dar el nu se-ndura… „Uite,” mai rostea Procust, cu voce tunătoare, „ca să te iert, te culcă pe acest pat de-aramă. Dacă eşti lung cât patul, te las şi poţi pleca…”
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Dreptatea

    Toţi cei care „flămânzesc şi însetează după neprihănire” sunt numiţi „ferice”. Dumnezeu îi numeşte oameni fericiţi. Înţelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturaţi în virtutea dreptăţii divine.

    Paşte mieluşeii şi oiţele mele!

    Doamne, dă-ne înțelepciune să fim buni mentori și pune în inima noastră iubire față de copiii și tinerii bisericii Tale! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți numele tuturor copiilor și tinerilor din biserica ta! Apoi, roagă-te pentru fiecare nume în parte!

    Jellem, amit a világ elismer

    "Legyetek feddhetetlenek és tiszták, Isten szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik közöttfényletek,...