Articolul precedentLa pas cu îngerii
    Articolul următorCuloarea preferată a lui Dumnezeu

    Gândul de dimineață – 20.12.2016 – solascriptura.ro

     „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncărurile sunt pentru pântece şi pântecele este pentru mâncăruri. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul, şi pe celelalte.” – 1 Corinteni 6:12,13
    Priviţi un cartof, o roşie sau un ştiulete de porumb şi veţi putea medita la relativitatea timpului în istorie. M-aţi putea întreba ce legătură au ele cu istoria românilor. În acest caz, voi fi nevoit să vă aduc aminte că Decebal nu a mâncat niciodată mămăligă, iar Ștefan cel Mare nu ştia ce-s acelea tomate. Vă propun, aşadar, să recapitulăm câteva repere din istoria alimentară a poporului român.

    Cartoful, care este astăzi una dintre cele mai banale legume din bucătăria tuturor popoarelor, a ajuns în Europa în a doua jumătate a sec. al XVI-lea – adică abia după anul 1550 –, odată ce spaniolii au colonizat America de Sud.

    Ca şi cartoful, porumbul a ajuns în Europa tot în urma descoperirii Americilor. Pe teritoriul României de azi, primele culturi de porumb se pare că au apărut în Transilvania, la mijlocul sec. al XVII-lea – aşadar, în jurul anului 1650 –, iar apoi porumbul a pătruns şi în Ţara Românească şi Moldova.

    De asemenea, deseori sunt întrebat cu ce-şi îndulceau strămoşii noştri viaţa lor de zi cu zi. Răspunsul e simplu: cu miere. Dacii erau foarte mândri de mierea lor, iar de-a lungul Evului Mediu în Câmpia Dunării sau în Moldova se obţinea o miere de o calitate excelentă. Cultivarea tomatelor în bazinul Mării Mediterane şi al Mării Negre a început abia în jurul anului 1550. Prima carte de bucate în care erau incluse reţete cu tomate apărea abia în anul 1692, în Italia.

    În privinţa cărnii, strămoşii noştri de până la anul 1700 au mâncat carne de vită, de porc, de găină sau carne de vânat. Boierii români nu apreciau deloc peştele de apă dulce – pe care-l considerau mâncarea săracului. La fel, marii noştri domnitori de până la Mihai Viteazu nu au mâncat carne de curcan – această pasăre a venit din America, după colonizarea europeană.

    Adrian Cioroianu

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 20.12.2016 – solascriptura.ro

    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Gândul de dimineață – 02.01.2017 – solascriptura.ro

     „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte,...

    O călătorie de neuitat

    În urmă cu 16 ani erai un student evanghelist şi ai venit la mine, iar eu am cumpărat Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. Acele cărţi m-au condus la Isus şi la adevărurile din Biblie. Acum, împreună cu copiii şi nepoţii mei, suntem membri ai Bisericii Adventiste. Am călătorit de departe să vin astăzi aici şi să vă spun povestea mea. Vă mulţumesc din inimă!

    Succesul este al tuturor

    Indiferent de situaţiile şi provocările prin care ne trece viaţa, ochii noştri să fie aţintiţi spre Dumnezeu. Pentru anul care vă stă în faţă, vă propun să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a deveni oameni de succes, la fel ca Avram Hershka, care nu s-a dat bătut, ci a dat tot ce a avut mai bun până a ajuns un om renumit în întreaga lume.

    Noi perspective

    Cu paşi şovăielnici, încerc să trec peste pragul anului, luându-mi cu mine în imaginaţie familia, pe cei apropiaţi sufletului meu, cei care m-au ajutat şi s-au rugat pentru mine... Pe lângă ei, îmi iau toiagul lui Dumnezeu - experienţele personale pe care le-am făcut cu El, ce mă încurajează.

    Publicate astăzi

    Covrigul în formă de opt

    Cine nu caută decât exteriorul lucrurilor va descoperi că în interior nu primește nimic. Ceea ce face ca lucrurile să fie strălucitoare și ispititoare dispare odată cu lumina reflectoarelor, iar ceea ce rămâne este golul desenat de fosta lor strălucire, de cele mai multe ori un gol imens.

    După ce nu voi mai fi

    Concentrează-te mai puțin pe stresul care îți stă în față și scoate ce poți mai bun din tine. Lasă urme bune oriunde mergi. Despre tine să se spună cuvinte bune. Țintește excelența tot timpul. La final, tot ceea ce facem transmite ceva despre noi. Fă tot ce ține de tine ca să transmiți pozitivitate oriunde te conduce Dumnezeu.

    Eu n-o să mă las dominat

    Ţine minte, mai ales în timpul ispitei, că Dumnezeu însuşi te va întări, te va ajuta şi te va susţine cu mâna Sa neprihănită!

    Ellen G. White (1827–1915)

    Doamne, ajută-ne să prețuim descoperirea profetică și să fim preocupați de voia Ta descoperită prin profeții Tăi! PROVOCARE: Oferă-i unui tânăr o carte scrisă de Ellen White! Ajută-l să înțeleagă de ce aceste scrieri ale ei sunt atât de importante!

    Az egyetlen valódi kincs: az igaz jellem

    „Korall és kristály említni sem való, a bölcsesség ára drágább a gyöngyöknél.” (Jób 28,18)„Az isteni...