2016

În multe locuri pot fi văzute persoane consacrate vestind altora lumina care le-a făcut clară calea spre mântuire prin Hristos. Şi, pe măsură ce lasă ca lumina lor să strălucească neîntrerupt, la fel ca aceia care au fost botezaţi cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, ei primesc mai mult şi tot mai mult din puterea Duhului Sfânt.

Fiecare zi este o nouă oportunitate. Poate că cineva te-a supărat sau te-a deranjat şi consideri că nu trebuia să o facă. Du-te şi vorbeşte cu persoana aceea chiar dacă ţi-a greşit. Sau poate că astăzi o să vezi tristeţe pe feţele oamenilor, încearcă să fii pentru ei o bucurie. Să ne dorim să ajungem şi noi acasă, pentru a zbura alături de Tatăl nostru ceresc.

Dumnezeu însă m-a urmărit pas cu pas şi nu mi s-a întâmplat nicio nenorocire din câte ar fi putut să mi se întâmple. De multe ori, îmi arăta în diferite circumstanţe că trebuie să mă întorc la El. Însă orice apel din partea Lui rămânea fără răspuns, asta până la un moment dat, când, afundându-mă mult-mult prea jos, scumpul meu Mântuitor a intervenit, m-a scos de unde căzusem şi m-a aşezat pe drumul care duce spre cer.

Fiul meu, se gândea ea, Dumnezeu să te binecuvânteze. Orice s-ar ivi în calea mea, eu voi continua să lupt în locul tău. Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea şi, sper eu, visurile noastre vor fi la fel de frumoase ca zorii speranţei. Vom trăi fiecare zi pe rând, până când în vieţile noastre se va vedea dimineaţa!

Avem un vrăjmaş puternic, care ne presează cu timpul, cu graba şi cu aglomeraţia activităţilor. Dar dacă avem dorinţa de a împlini voia Domnului, El ne va ajuta. El ne va aduce aminte ce avem de făcut, chiar şi printr-un copilaş de un anişor.

Viaţă este plină de suişuri şi de coborâşuri, însă noi trebuie să veghem asupra fiecărui pas pe care-l facem. Mereu trebuie să privim spre Isus şi în fiecare clipă trebuie să-l căutăm sfatul şi ajutorul pentru a nu ne abate de la calea cea dreaptă.

Mântuitorul ştia că niciun argument, oricât de logic, n-ar fi înmuiat inimile învârtoşate şi n-ar fi putut străpunge crusta egoismului şi a spiritului lumesc. El ştia că ucenicii Săi trebuiau să fie înzestraţi cu putere cerească; ştia că Evanghelia avea să fie eficientă numai dacă era vestită de inimi devenite calde şi buze devenite elocvente printr-o cunoaştere vie a Aceluia care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Trecând prin acel sat, Andrew a hotărât să lase puţinele ziare pe care le mai avea în câteva cutii poştale. Unul din acele ziare a ajuns în cutia poştală a Daryei şi, în Sabatul următor, Darya şi mătuşa ei erau prezente la închinare, iar Darya a devenit membră a bisericii din Dinskaya.

Slujirea ei reprezintă pentru noi un exemplu demn de urmat şi o încurajare extraordinară. Poate că persoanele din jur ne spun că am îndrăznit să visăm un pic prea mult. Însă, atunci când îi predăm lui Dumnezeu talentele şi capacităţile noastre şi le punem în slujba Sa, El va face din noi o adevărată binecuvântare pentru semenii noştri.

Hristos n-a dat greş în lucrarea Sa şi nici nu S-a descurajat; iar ucenicii trebuiau să dea dovadă de o credinţă tot atât de rezistentă. Ei trebuiau să lucreze aşa cum a lucrat El, depinzând de El pentru putere. Deşi calea lor avea să fie blocată cu piedici în aparenţă de neînvins, totuşi, prin harul Său, ei trebuiau să meargă înainte, fără să dispere vreodată şi nădăjduind totul.