2016

 „Isus i-a zis: «Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.»” - Luca 9:60 P-un ţigan mort cu paradăCum îl ducea toţi grămadăS-a vrut să treacă o punte,Să meargă la schit pe munte,Purtătorii când păşiră,Picioarele...

În mod miraculos, Dumnezeu a păzit acele pagini rupte şi ele au plutit până au ajuns în celălalt capăt al râului, unde au fost găsite de nişte înotători, care le-au luat şi le-au lipit, reuşind să citească paginile. Le-a plăcut foarte mult mesajul şi, în cele din urmă, au devenit adventişti de ziua a şaptea.

Am fost uimiţi de modul în care răspunde Dumnezeu atunci când ne rugăm şi lucrăm pentru cei în necazuri. Nu puţine au fost ocaziile în care Dumnezeu a intervenit în mod miraculos când i-am ajutat pe cei în nevoie. Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să binecuvânteze intenţiile noastre bune şi să ne ajute să urmăm reperele divine ca să trăim spre slava Sa.

Lucrarea lui Hristos din sanctuarul de sus de a prezenta clipă de clipă sângele Său înaintea tronului harului, în timp ce mijloceşte pentru noi, ar trebui să lase o impresie adâncă asupra inimii noastre, ca să realizăm cât de valoroasă este fiecare clipă. Isus trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi; dar o singură clipă pierdută cu nepăsare nu mai poate fi recuperată niciodată.

Realizările nu sunt rodul întâmplării, norocului sau circumstanţelor favorizante, ci al oţelirii disciplinei şi perseverenţei, zilnic. Momentele de rugăciune şi reflecţie din pustiu, de găsire şi clădire a identităţii de sine sunt acelea car. Îţi vor da puterea de a realiza lucruri măreţe în lume.

 „Nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme?” - Eclesiastul 7:17 La 24 februarie 1848, în timpul insurecţiei, o mulţime de tineri revoluţionari, cu ideile confuze încă, alergară...

Ca evanghelist cu literatură, consider că e o bucurie şi un privilegiu să lucrezi cu şi pentru Domnul. Versetul de astăzi le aminteşte tuturor evangheliştilor că Dumnezeu a pus înaintea noastră o uşă deschisă. Să mergem înainte, cu rugăciune, la oameni şi, prin harul lui Dumnezeu, sufletele aflate pe moarte vor simţi binecuvântările în viaţa lor.

Este un lucru bun şi de dorit ca, în viaţă, să ai ţinte înalte. Este bine să ai în minte destinaţia la care vrei să ajungi şi etapele prin care poţi ajunge acolo. Îţi este de folos să îţi canalizezi energiile pentru realizarea scopurilor propuse, dar toate acestea să le îmbraci în stratul protector numit „perseverenţă”, care te va apăra de scăpări, scurtcircuitări, alunecări de la visul înalt pentru care ai fost creat.

Acest vis i-a ridicat mai multe întrebări decât cele pe care deja le avea. Studiind cartea cu privire la lucrarea Domnului Hristos în sanctuarul ceresc, împreună cu Biblia, a înţeles care sunt valorile autentice ale vieţii. Ochii i-au fost luminaţi şi, din discuţiile purtate cu ea, am observat cum gândurile i se apropiau de pragul maturităţii spirituale.

Păcatul lui Adam şi al Evei au produs o separare înfricoşătoare între Dumnezeu şi omenire. Iar Hristos păşeşte între păcătoşii căzuţi şi Dumnezeu şi le spune: „Puteţi totuşi să veniţi la Tatăl; există un plan conceput prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omenirea şi omenirea cu Dumnezeu; vă puteţi apropia de Dumnezeu printr-un mijlocitor.”