2016

 „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este...

„Te aşteptam, tinere! De multă vreme am avut nevoie ca cineva să îmi spună aceste cuvinte de încurajare şi să îmi spună că cineva - Isus - ne iubeşte.”

Senzaţia de foame după Cuvântul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe mine şi doream din toată inima să aflu răspuns la întrebările mele. Trecuseră nouă ani de când nu mai pusesem mâna pe Sfânta Scriptură. Mi-am dat seama că tânjeam după Dumnezeu în viaţa mea.

După cum, în ispăşirea finală, păcatele celor cu adevărat pocăiţi vor fi şterse din cărţile cerului ca să nu mai fie amintite şi să nu mai vină în minte, tot astfel, în simbol, ele erau duse în pustie, îndepărtate pentru totdeauna de la adunare.

Probabil şi în viaţa noastră se întâmplă anumite lucruri care ni se par de neînţeles şi surprinzătoare la un anumit timp. Uneori sunt chiar deranjante, dar imaginea de ansamblu este mult mai mare şi doar atunci când putem vedea mâna lui Dumnezeu la lucru, realizăm cât de mult ne-a iubit El atunci când nu meritam.

 „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” - Psalmul 23:4 „Am început să merg la şcoală când aveam vreo patru...

Anul trecut am început să citesc Tragedia Veacurilor, dar mi-am pierdut rapid interesul. Aşa că am aruncat-o într-o cutie care trebuia arsă. Dar, la începutul acestui an, nu m-am simţit confortabil amintindu-mi de unele lucruri pe care le citisem în acea carte. Aşa că am început să caut prin casă şi am găsit cartea în cutie. Am îmbrăţişat-o de bucurie, pentru că am crezut că o pierdusem.

Cu siguranţă, aplauzele nu erau pentru băieţel, la fel cum nici realizările noastre nu sunt meritele noastre, ci ale lui Dumnezeu care stă mereu în spatele nostru, ajutându-ne să ne atingem ţintele propuse. Dacă astăzi reuşeşti să duci la îndeplinire un lucru, adu-ţi aminte de Cel care oferă posibilitatea şi succesul tuturor planurilor.

Li se putea citi bucuria pe feţe. Dumnezeu S-a atins de inima acestor oameni. Vecinii ne-au mărturisit că, de la o vreme, pe scara blocului nu s-a mai auzit glas de oameni beţi şi scandalagii.

Sanctuarul primului legământ a fost construit de om, de Moise. Acesta este însă ridicat de Domnul, nu de om. În primul sanctuar slujeau preoţi pământeşti. În acesta slujeşte Hristos, ca Mare-Preot al nostru, la dreapta lui Dumnezeu. Primul sanctuar a fost pe pământ, celălalt este în ceruri.