 „Nu vă înÅŸelaÅ£i: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.» Ce seamănă omul, aceea va ÅŸi secera.â€� – Galateni 6:7
Un credincios a găsit pe proprietatea lui un câine care s-a rătăcit. Deoarece băieţii lui s-au ataşat foarte mult de acest căţel, el a hotărât să-l păstreze. Câinele era negru cum e cărbunele, afară de câteva fire de păr albe pe coadă.
Într-o zi au citit în ziarul local anunţul făcut de o persoană care încerca să-şi găsească câinele pierdut şi pentru care oferea o mare recompensă. Câinele era descris în detaliu, fiind menţionate inclusiv firele albe de pe coadă.
Hotărât să păstreze câinele cu orice preţ, în ciuda recompensei, credinciosul i-a rugat pe cei doi fii ai lui să-l ajute să smulgă perii albi de pe coada câinelui, pentru a şterge astfel orice urmă de identificare.
Auzind că în curtea credinciosului era un câine care seamăna cu cel pe care-l pierduse, stăpânul a plecat să-l recupereze. Recunoscându-şi câinele, i-a cerut credinciosului să i-l înapoieze. Dar credinciosul l-a întrebat:
– Chiar ai identificat toate semnele pe care le-ai menÅ£ionat în anunÅ£? Nu spuneai că cel pe care l-ai pierdut avea peri albi pe coadă? Uită-te la acest câine: nu are niciun fir de păr alb!
Pentru că nu ştia ce s-a întâmplat cu firele albe, stăpânul câinelui şi-a cerut scuze şi a plecat acasă dezamăgit.
Mai târziu însă, credinciosul a declarat cu o adâncă durere în suflet: „În ziua aceea am păstrat câinele, dar mi-am pierdut copiii!�
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 10.01.2017 – solascriptura.ro
