„Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa; păsările cerului, şi îţi vor spune; vorbeşte pământului, şi te va învăţa şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?” – Iov 12:7-9
Oamenii trăiesc într-un miraj ce îi împiedică, uneori, să vadă dincolo de propriile amăgiri. Sunt înclinaţi să creadă că nimic nu poate egala măreţia lucrurilor făcute de ei. Dar asta este doar o iluzie. Dacă privim o clipă spre natură o să ne minunăm văzând cât de multe lucruri ne învaţă: ce arhitecţi grozavi se nasc pe ramurile copacilor, ce vânători iscusiţi ascund pădurile întunecate, ce forţe nasc apele învolburate, ce muzicanţi neîntrecuţi ne încântă auzul din înaltul cerului!
La fel de grijuliu precum un croitor care îmbină materiale alese este şi pasărea ce îi poartă numele. Pasărea-croitor trăieşte în India, iar numele acesta i se datorează obiceiului său neobişnuit de a-şi construi cuibul. Ciocul său subţire îl foloseşte pe post de ac, iar aţa o pregăteşte torcând fire din puf vegetal. Cu aţa obţinută şi cu ajutorul ciocului, aceasta, în mod inedit, poate să coasă două frunze alăturate. În urma acestui proces, din cele două frunze pasărea face un fel de legănuş, unde îşi va pregăti un culcuş moale, aşternut cu puf şi firicele de lână.
Lumea Satului
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 29.01.2017 – solascriptura.ro
