Articolul precedentFaceţi cunoştinţă cu Joseph Bates
    Articolul următorBanii uitați

    Gândul de dimineață – 01.02.2017 – solascriptura.ro

     „Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: «Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.»” – Deuteronom 15:11
    „Visuri la cheie” este emisiunea care, sezon după sezon, aduce pe micile ecrane imaginea unei Românii parcă pierdute într-un alt secol.

    Cazul social al surorilor Joiţa de la Poiana, judeţul Dâmboviţa, a demonstrat din plin neputinţa în care unii români se găsesc chiar din zorii vieţii. La 10, 16 şi 18 ani, Corina, Lorena şi Adriana „şi-au îngropat tatăl, şi-au văzut mama murind pe patul de spital şi apoi a murit şi bunicul lor”, toate acestea în doar patru ani, scrie Adela Pârvu, designer de interior implicată în emisiune. „M-am simţit şi eu vinovată să ştiu că în ţara mea există copii ca ele, copii care se luptă singuri cu greutăţile cotidiene, copii uitaţi, abandonaţi de soartă, dar mai ales de noi, ceilalţi, care ne închidem ochii şi sufletul către cei de lângă noi”, povesteşte Adela Pârvu.

    Condiţiile în care trăiau fetele ar putea părea de nedescris, dar nu constituie nicidecum o excepţie în peisajul rural românesc – o casă veche, gata să cadă, plină de igrasie şi mucegai, deloc izolată sau chiar finalizată, cu spaţiile de locuit mai degrabă improvizate şi neîncălzite. O singură cameră avea o sobă, şi acolo dormeau fetele, în acelaşi pat.

    Casa a fost demolată şi înlocuită cu una pe structură de lemn. Pentru a se asigura că fetele nu vor mai îndura foamete, echipa le-a construit şi un coteţ, pe care l-au populat cu găini şi au creat un spaţiu pentru o grădină de legume, care însă nu a fost finalizată din cauza verii secetoase şi a anotimpului neprielnic.

    Tragedia care vine de pe urma împlinirii unui vis ca traiul în condiţii normale este alunecarea înapoi în foamete, sărăcie, disperare, fără un sprijin pe termen lung. Este o acuză adusă destul de des celor mai sărmani dintre noi, că nu se ajută singuri, dar câteodată adevărul este că pur şi simplu nu au pe nimeni lângă ei care să îi înveţe, să le arate, să îi ajute. Câţi astfel de oameni invizibili ascunde România?

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 01.02.2017 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 01.02.2017 - solascriptura.ro - 2017. Cazul social al surorilor Joiţa de la Poiana, judeţul Dâmboviţa, a demonstrat din plin neputinţa în care unii români se găsesc chiar din zorii vieţii. La 10, 16 şi 18 ani, Corina, Lorena şi Adriana „şi-au îngropat tatăl, şi-au văzut mama murind pe patul de spital şi apoi a murit şi bunicul lor”, toate acestea în doar patru ani, scrie Adela Pârvu, designer de interior implicată în emisiune. „M-am simţit şi eu vinovată să ştiu că în ţara mea există copii ca ele, copii care se luptă singuri cu greutăţile cotidiene, copii uitaţi, abandonaţi de soartă, dar mai ales de noi, ceilalţi, care ne închidem ochii şi sufletul către cei de lângă noi”, povesteşte Adela Pârvu.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Promisiuni – promisiuni

    Ia trei hotărâri pentm un an nou, sănătos, şi fă această rugăciune: „Doamne, dă-mi puterea Ta să îndeplinesc hotărârile pe care le-am luat, căci duhul meu este plin de râvnă, dar trupul meu este slab. Amin.”

    În mâinile Tatălui

    „Nu îmi este frică de moarte, eu ştiu să mor. Vă promit înaintea lui Dumnezeu, că dacă voi simţi că vine în această noapte, voi ridica mâinile şi voi spune: «Binecuvântat să fie Dumnezeu!»” Emmanuel Kant #ultimelecuvinte #viaţaestedelaDumnezeu

    Aşa pot fi, în sfârşit, cu Isus al meu

    Pe cât e de sigur că va veni această zi, pe atât de sigur e că Isus este cu noi în fiecare zi a vieţii noastre, stă alături de noi în necazurile pe care le avem şi ar vrea să ne dea putere şi bucurie. Intrând într-un nou an, haideţi să umblăm cu El în fiecare zi, aşa cum şi El merge alături de noi!

    Isus, cel mai bun prieten al tău

    Isus a trecut prin toate astea când a trăit pe acest pământ. Şi în toată viaţa Lui, El a tânjit după a avea pe cineva cu care să-şi împărtăşească gândurile şi scopurile, cineva cu care să aibă o adâncă părtăşie? El încă tânjeşte după aceasta? Nu vrei tu să fii prietenul Lui?

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...