„Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.” – Isaia 38:16
Înainte ca Rick Hoyt să vină pe lume, pe 10 ianuarie 1962, nimic nu prevestea ce avea să urmeze. Sarcina lui Judy fusese una normală, dar la naştere cordonul ombilical l-a strangulat şi i-a lăsat creierul fără oxigen. Din cauza acestui fapt, Rick s-a născut cu paralizie cerebrală. În cuvintele medicilor, era doar „o legumă”, incapabil să se mişte prea mult sau să gândească.
L-au luat însă acasă, pentru că era al lor, parte din familie. După Rick, în familia Hoyt s-au mai născut doi băieţi. Pe măsură ce creştea, părinţii şi-au dat seama că Rick le urmărea discuţiile şi chiar râdea la glume. Au căutat o modalitate ca el să comunice şi i-au luat un calculator care îi permitea să vorbească prin intermediul unui soft special. În familia lor, orice activitate trebuia să-l implice şi pe Rick. Una dintre regulile casei era că nu există un lucru imposibil.
Viaţa lui s-a schimbat însă atunci când a auzit de o cursă de strângere de fonduri pentru un jucător de Lacrosse care paralizase. Entuziasmat de ideea de a ajuta, şi-a rugat tatăl să-l împingă alergând şi să participe astfel şi el la cursă. Dick, tatăl lui, abia putea să alerge singur, darămite să-l împingă pe Rick în cărucior, dar a acceptat provocarea şi a reuşit cu greu să ducă la capăt cursa de 2 kilometri. La sfârşitul zilei, Rick i-a scris pe computer tatălui său cât de fericit era când alerga. Se simţea liber, neparalizat.
Încercaseră atâţia ani să găsească acel lucru care să-l facă pe Rick să se simtă la fel ca ceilalţi şi îl găsiseră.
În aprilie 2014, atunci când s-a retras, echipa Hoyt avea la activ 1.108 evenimente sportive, dintre care 255 de triatloane şi 72 de maratoane. La ultimul maraton din Boston la care au participat, Dick, tatăl lui Rick, avea 74 de ani.
Semnele Timpului
articol preluat de pe Gândul de dimineață – 06.02.2017 – solascriptura.ro
