Gândul de dimineață – 13.02.2017 – solascriptura.ro

     „Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi.” – Evrei 11:35
    „Autodafé-ul”, cuvânt de origine portugheză, care, în traducere literală, însemna „act de credinţă”, a ajuns cu timpul să desemneze „purificarea prin foc” a celor condamnaţi de Inchiziţie. Rugurile au împânzit Peninsula Iberică, ridicându-se în pieţele marilor oraşe, dar şi pe uliţele satelor, mistuind în flăcările lor pe cei care îndrăzneau să conteste în vreun fel privilegiile fără număr ale bisericii şi înaltului cler.

    Construcţia unui rug se făcea după reţete foarte stricte. În jurul unui stâlp gros, cu o înălţime de aproximativ trei metri, se aşezau în pătrat straturi alternative de paie, surcele şi buşteni. În careul astfel format, se lăsa un loc îngust de trecere pentru condamnat, care era adus la execuţie înveşmântat doar într-o lungă cămaşă de in, muiată în soluţie de pucioasă. Cu picioarele sprijinite pe stratul inferior de surcele, victima era legată de stâlpul central printr-o funie înfăşurată în jurul gâtului şi trupului şi printr-un lanţ de fier care-i încingea mijlocul.

    Execuţia era precedată de o lungă slujbă religioasă, prin care „cerul era implorat să primească sufletul păcătosului şi să-i ierte greşelile”. Apoi se astupa cu surcele culoarul de trecere şi, la un semn al călăului, ajutoarele lui dădeau foc paielor, simultan şi din mai multe părţi. Moartea survenea de obicei prin sufocarea provocată de fum, afară de cazul când, pentru a prelungi chinurile condamnatului, călăul era instruit să lase în pereţii rugului găuri de ventilaţie, ceea ce ducea la o lentă ardere de viu.

    Când judecătorii erau deosebit de clemenţi, victima era gâtuită cu câteva secunde înainte de declanşarea focului. Tot ca un semn de bunăvoinţă din partea inchizitorilor era considerată şi varianta în care călăul străpungea inima osânditului cu un fel de harpon, mânuit de la distanţă, imediat după ce rugul începea să ardă.
    Magazin istoric

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 13.02.2017 – solascriptura.ro

    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Promisiuni – promisiuni

    Ia trei hotărâri pentm un an nou, sănătos, şi fă această rugăciune: „Doamne, dă-mi puterea Ta să îndeplinesc hotărârile pe care le-am luat, căci duhul meu este plin de râvnă, dar trupul meu este slab. Amin.”

    În mâinile Tatălui

    „Nu îmi este frică de moarte, eu ştiu să mor. Vă promit înaintea lui Dumnezeu, că dacă voi simţi că vine în această noapte, voi ridica mâinile şi voi spune: «Binecuvântat să fie Dumnezeu!»” Emmanuel Kant #ultimelecuvinte #viaţaestedelaDumnezeu

    Aşa pot fi, în sfârşit, cu Isus al meu

    Pe cât e de sigur că va veni această zi, pe atât de sigur e că Isus este cu noi în fiecare zi a vieţii noastre, stă alături de noi în necazurile pe care le avem şi ar vrea să ne dea putere şi bucurie. Intrând într-un nou an, haideţi să umblăm cu El în fiecare zi, aşa cum şi El merge alături de noi!

    Isus, cel mai bun prieten al tău

    Isus a trecut prin toate astea când a trăit pe acest pământ. Şi în toată viaţa Lui, El a tânjit după a avea pe cineva cu care să-şi împărtăşească gândurile şi scopurile, cineva cu care să aibă o adâncă părtăşie? El încă tânjeşte după aceasta? Nu vrei tu să fii prietenul Lui?

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...