Articolul precedentCăutarea mea pentru sănătate
    Articolul următorAtingerea divină

    Gândul de dimineață – 24.02.2017 – solascriptura.ro

     „Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.” – Eclesiastul 5:9
    Când generalul George Washington a vizitat oraşul New York, la finele Războiului de Independenţă, un ziar local aclama: „Iată că vine! Curajosul Washington! Nu există cuvinte care să exprime tot ce a făcut el!” Aceste sentimente erau împărtăşite de fiecare american.

    După ce învinsese cea mai bravă naţiune de pe pământ (cu o doză serioasă de ajutor francez), bărbatul înalt şi falnic din Virginia dobândise în ochii americanilor statutul de semizeu. Nu este de mirare că a devenit primul conducător al naţiunii; de fapt, biroul a fost creat de Părinţii Fondatori cu gândul la bătrânul George.

    Washington a fost un aristocrat mărunt din Virginia, născut în condiţii modeste, a cărui carieră în topografie, speculaţii cu teren şi armată a înflorit către nemurire. Pe parcursul Revoluţiei Americane, a reuşit să evite pierderea unei armate de rebeli subnutriţi, prost plătiţi şi adesea depăşiţi de atacurile feroce ale Imperiului Britanic şi a ajuns să-şi asume rolul de patriarh al unei ţări aflate în stadiul embrionar. Mai presus de toate, a rezistat impulsului de a deveni rege peste un popor dornic să îl facă unul – ceea ce nu e de ici, de colo.

    Ca preşedinte, a stabilit numeroase convenţii pe care azi le luăm de bune: discursul inaugural a fost ideea lui (deşi discursul propriu-zis a fost scris, la origine, de James Madison); i-a plăcut, de asemenea, să fie numit „Domnul preşedinte” (Senatul a vrut să-l numească „Înălţimea sa, Preşedintele Statelor Unite ale Americii şi Protectorul Libertăţii Lor”), ceea ce dă dovadă de judecată sănătoasă. În timpul celor două mandate, a reprimat o insurecţie foarte gravă (rebeliunea whisky-ului) şi, jucând rolul de arbitru în numeroase dispute aprinse, i-a împiedicat pe Thomas Jefferson şi pe Alexander Hamilton să se sfâşie reciproc.

    Horia-Dumitru Oprea

    articol preluat de pe Gândul de dimineață – 24.02.2017 – solascriptura.ro

    Gândul de dimineață - 24.02.2017 - solascriptura.ro - 2017. După ce învinsese cea mai bravă naţiune de pe pământ (cu o doză serioasă de ajutor francez), bărbatul înalt şi falnic din Virginia dobândise în ochii americanilor statutul de semizeu. Nu este de mirare că a devenit primul conducător al naţiunii; de fapt, biroul a fost creat de Părinţii Fondatori cu gândul la bătrânul George.
    Sola Scripturahttp://solascriptura.ro
    Gânduri preluate de pe site-ul SolaScriptura.ro

    Din aceeași categorie

    Promisiuni – promisiuni

    Ia trei hotărâri pentm un an nou, sănătos, şi fă această rugăciune: „Doamne, dă-mi puterea Ta să îndeplinesc hotărârile pe care le-am luat, căci duhul meu este plin de râvnă, dar trupul meu este slab. Amin.”

    În mâinile Tatălui

    „Nu îmi este frică de moarte, eu ştiu să mor. Vă promit înaintea lui Dumnezeu, că dacă voi simţi că vine în această noapte, voi ridica mâinile şi voi spune: «Binecuvântat să fie Dumnezeu!»” Emmanuel Kant #ultimelecuvinte #viaţaestedelaDumnezeu

    Aşa pot fi, în sfârşit, cu Isus al meu

    Pe cât e de sigur că va veni această zi, pe atât de sigur e că Isus este cu noi în fiecare zi a vieţii noastre, stă alături de noi în necazurile pe care le avem şi ar vrea să ne dea putere şi bucurie. Intrând într-un nou an, haideţi să umblăm cu El în fiecare zi, aşa cum şi El merge alături de noi!

    Isus, cel mai bun prieten al tău

    Isus a trecut prin toate astea când a trăit pe acest pământ. Şi în toată viaţa Lui, El a tânjit după a avea pe cineva cu care să-şi împărtăşească gândurile şi scopurile, cineva cu care să aibă o adâncă părtăşie? El încă tânjeşte după aceasta? Nu vrei tu să fii prietenul Lui?

    Publicate astăzi

    Porunca a treia

    Atenție, distanțarea dintre noi și Dumnezeu nu apare dintr-odată, ci treptat, pe neobservate și în etape mici, dar repetate. Dacă Îl rechemăm acum în viața noastră, Tatăl ceresc vine fără întârziere sau șovăire.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Cine înţelege mai bine?

    Dacă ești ispitit să te înfurii, să te enervezi, să îţi piezi cumpătul, să fii scos din sărite, îndepărtează-te cât poţi de repede de un asemenea sentiment. Domnul îţi va da pace şi control de sine, ca să poţi arăta dragoste, apreciere şi admiraţie faţă de alţii. În consecinţă, relaţiile tale vor înflori.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să ierte

    Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta! PROVOCARE: Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!

    A menny polgárai

    „Azért immár nem vagytok jövevények és zsellérek, hanem polgártársai a szenteknek, és cselédei az Istennek.”...