2018

Întreaga oştire a celor mântuiţi, tânăr şi bătrân, mare şi mic, au aruncat coroanele lor strălucitoare la picioarele Răscumpărătorului lor, au îngenuncheat în adorare în faţa Lui şi s-au închinat Lui, Aceluia care trăieşte în vecii vecilor. Pământul cel frumos şi nou, cu toată strălucirea sa, va fi moştenirea veşnică a sfinţilor.

Aşa cum se spune în Habacuc 2:3: „Dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” În loc să ne plângem că venirea Lui întârzie, noi ar trebui să veghem în vederea venirii Sale, care poate fi în orice moment (Matei 24:36-51). Nu renunţa niciodată! Cuvântul Lui este demn de încredere şi venirea Lui este sigură.

Fie că ești tânăr sau vârstnic, bărbat sau femeie, fii astăzi „aleasa persoană” care, ca o scrisoare deschisă, să descoperi tuturor celor pe care îi vei întâlni că Dumnezeu îi iubește și-i dorește în Împărăția Sa veșnică. Fii oglindirea caracterului Său sfânt, pentru ca astfel toți să simtă că, prin tine, se întâlnesc cu Isus!

Momentul în care vom vedea răspunsul la rugăciuni e posibil să nu vină într-un timp scurt, dar merită aşteptat. Fiecare minut de luptă în rugăciune cu Dumnezeu, de implorare cu lacrimi şi de căutare a puterii la picioarele Tatălui va merita. Cu cât mai aspră cărarea, cu atât mai valoroasă răsplata.

Vestea revenirii lui Hristos ar trebui să fie ca atunci când a fost adusă de îngeri păstorilor din Betleem, o veste plină de bucurie. Aceia care-L iubesc într-adevăr pe Mântuitorul nu pot decât să salute cu bucurie anunţul care se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu, că Acela în care este concentrată speranţa vieţii veşnice vine iarăşi.

Dumnezeu „a dăruit tot cerul în acest unic dar. Viaţa, moartea şi lucrarea de mijlocire a Mântuitorului, lucrarea îngerilor în favoarea noastră şi suspinele negrăite ale Duhului Sfânt şi, mai presus de toate, Tatăl lucrând totul în toţi, interesul necontenit al fiinţelor cereşti: toate acestea sunt puse în slujba mântuirii oamenilor”

Nu-i greu să te laşi furat de mirajul nicolait! Place firii nepocăite! De aceea textul de azi face o observaţie vrednică de notat: Dumnezeu urăşte faptele lor rele! Sigur, nu şi pe ei! Ei sunt aşteptaţi la pocăinţă! Pentru mântuire nu-i suficient să fii membru al bisericii. Trebuie să trăieşti aşa „cum a trăit Hristos”. O astfel de pocăinţă oferă premisa să ni se deschidă uşa mântuirii!

Dumnezeu coboară fix în mijlocul acestor situaţii nerezolvate, dificile şi neplăcute şi mă invită să stau jos şi să mă relaxez în grija Sa. Îmi cunoaşte felul agitat de a fi; ştie că eu vreau să cunosc finalul şi planurile de acţiune, ca să pot considera că am dreptul să mă relaxez puţin. Dar El vrea să învăţ că mă pot relaxa chiar şi fără să văd deznodământul.

Ceea ce noi ne dorim este cerul, coroana biruitorului, intrarea prin porţile cetăţii lui Dumnezeu, dreptul de a mânca din pomul vieţii, din mijlocul Paradisului lui Dumnezeu. Noi dorim să-L vedem pe împărat în toată frumuseţea Lui. Apoi să păstrăm zilnic ochii aţintiţi asupra lui Hristos, perfecţiunea caracterului omenesc.

Sunt complet smerită la gândul că minunatul meu Creator a hotărât să devină un bebeluş uman ca parte a planului de a-mi salva viaţa. Şi mă iubeşte atât de mult, încât Şi-a asumat riscul de a coborî din cer şi a veni pe Pământ să ducă o viaţă de greutăţi. El l-a înfruntat direct pe Diavolul, pentru mine.