2018

Ca adventişti de ziua a şaptea, inimile noastre ar trebui să bată pentru câmpurile misionare, în locurile în care mesajul adventist trebuie să ajungă la oameni. Misiunea este esenţa existenţei noastre ca biserică. Prin rugăciunile şi resursele noastre financiare trebuie să susţinem nu doar biserica locală, ci şi misiunea globală a bisericii.

Nu numai vederea fizică i-a fost restabilită, ci Hristos S-a descoperit sufletului său și el L-a primit ca pe Cel trimis de Dumnezeu. Și ochii mei au fost deschiși de Marele Medic. De când mi-a dat alifia pentru ochi, mă văd și te văd cu alți ochi. Vino și tu la El! Este Singurul care poate oferi o altfel de vedere, fizică și spirituală!

Isus i-a iubit pe oameni şi a luat toate măsurile ca sufletul răscumpărat cu sânge să aibă o naştere din nou, o viaţă nouă, care-şi are originea în propria Sa viaţă. „Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5:12). Aceia care cred în Hristos îl au pe El ca sursă a puterii şi a caracterului lor.

Puţinul care este folosit înţelepţeşte şi cu economie în slujba Domnului cerului va creşte chiar prin faptul că este împărtăşit cu alţii. În mâna lui Hristos, cantitatea cea mică de hrană nu a scăzut până când mulţimea înfometată nu a fost săturată.

„Toate energiile trebuie să fie aduse la ascultare de Hristos” (Ellen G. White). Asta înseamnă să dai mai departe din dragostea lui Isus. Ştiţi ce? Citatul de mai sus era scris pe o bucată de hârtie pe care am găsit-o tot pe fundul cutiei. Coincidenţă? Este unul dintre lucrurile acelea pe care scriitorii creştini se bucură să le împărtăşească cu cititorii lor!

Prin luna iunie încep să apară în câmpiile unde se cultivă pepeni, colibele. În aceste colibe locuiesc pentru câteva luni paznicii. Ei trebuie să apere cultura de trei dușmani: Ciorile. Ele găuresc pepenii verzi și niciodată nu găuresc un pepene...

Speranţa creştină generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii”, tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!

Dumnezeu doreşte să te încrezi în iubirea Lui, să-ţi păzeşti continuu sufletul curat, încuind poarta gândurilor tale, astfel încât să nu le scapi de sub control; căci atunci când îi îngădui minţii să se ocupe cu aceste gânduri de autocompătimire, vrăjmaşul intră pentru a sugera cele mai răutăcioase şi iraţionale gânduri cu privire la aceia care îţi fac bine şi numai bine.

Este posibil că păcatul sau alegerile greșite să îți încovoaie sufletul până acolo încât să nu mai vezi Cerul și nici să nu te mai intereseze ce spun privirile celor din jur. Dar deodată, nu te mai suporți și nu mai vrei să trăiești o viață cocoșată și aplecată spre mizeriile pământului. Îl cauți și El te vede, pentru că vrei să fii văzut. Apoi auzi: „Ești dezlegat de neputința ta!” Nu aceasta voiai?

Tată, dă-ne dorinţa de a sta la picioarele lui Isus, învăţătorul nostru, în fiecare zi, astfel încât să Te putem sluji. Îţi mulţumim, Tată!