Isus, cel mai bun prieten al tău

Isus a trecut prin toate astea când a trăit pe acest pământ. Şi în toată viaţa Lui, El a tânjit după a avea pe cineva cu care să-şi împărtăşească gândurile şi scopurile, cineva cu care să aibă o adâncă părtăşie? El încă tânjeşte după aceasta? Nu vrei tu să fii prietenul Lui?

Hotărârea cea mai importantă

Toate eforturile pe care noi le-am îndrepta în direcţia corectării aparentelor, exteriorului, caracterelor noastre sunt lipsite de succes, pentru că ele nu fac altceva decât să ne îndepărteze atenția de la Isus, singura sursă de reală putere.

Desăvârșirea este lucrarea lui Dumnezeu

Nu lăsaţi ca subiectul desăvârşirii să vă descurajeze. În primul rând, Isus însuşi a lăsat loc pentru creştere, iar în al doilea rând, chiar dacă tu eşti desăvârşit, tu vei fi ultimul care să ştie aceasta, întrucât atenţia ta va fi atât de mult concentrată asupra lui Isus, încât tu nu te vei mai uita de loc la tine.

Dumnezeu dezvinovățit

Siguranţa noastră se bazează numai pe continua acceptare de către noi a ceea ce Isus a realizat la cruce, şi când înţelegem aceasta, atunci putem accepta cu bucurie desăvârşirea, ascultarea şi biruinţa. Isus este Marele nostru Preot, şi El ne oferă nu numai iertare de păcat, dar şi putere pentru a scăpa din ispită şi a birui păcatul.

Ascultarea perfectă e posibilă

Cei ce nu au o relaţie corespunzătoare cu Isus cred că nu se poate ajunge la biruinţă în trupul acesta muritor. Scopul vieţii creştine este reproducerea în noi a caracterului lui Hristos. Caracterul lui Hristos trebuie reprodus pe deplin în vieţile urmaşilor Săi.

Onoarea lui Dumnezeu

Hristos implantează în om atributele lui Dumnezeu. El zideşte caracterul omului după asemănarea caracterului divin, o ţesătură nobilă de tărie şi frumuseţe spirituală. Astfel neprihănirea legii este împlinită în cel ce crede în Hristos.

Pârâșul a fost aruncat jos

„Hristos a luat trup de om, şi prin ascultarea Sa desăvârşită El a dovedit că prin unirea lui Dumnezeu cu omul, oricare dintre poruncile lui Dumnezeu se poate păzi... când un suflet îl primeşte pe Hristos, el primeşte putere să trăiască viaţa lui Hristos”.

Dumnezeu este supus judecății

Crucea lui Hristos a dat un răspuns definitiv asupra acuzațiilor împotriva milei și dreptății lui Dumnezeu. Dumnezeu s-a dovedit a fi un Dumnezeu al iubirii, și când oamenii sunt conduși la cruce, ei văd că Dumnezeu a fost judecat, și că dreptatea și iubirea Sa au fost revendicate.

Sfinții nu pretind a fi desăvârșiți

Pe măsură ce ne apropiem de Isus și ne dăm mai bine seama de desăvârșirea caracterului Său, cu atât vom vedea mai limpede cât de teribil este păcatul, și cu atât ne vom simți mai puțin înclinați spre a ne înălța pe noi înșine.

Cum e cu desăvârșirea?

Aduc slavă lui Dumnezeu pentru învăţătura desăvârşirii lăsată de Isus, şi cred că se cuvine. Este foarte probabil ca mulţi dintre noi să se afle încă în diferite stadii de creştere. Dar vestea cea bună este că noi putem fi desăvârşiţi în stadiul în care ne aflăm.

Sfințire prin îndreptățire

Singura modalitate prin care putem spera că vom fi în stare să mergem şi să nu mai păcătuim este prin a descoperi, şi apoi prin a ni se reaminti zi după zi, că Dumnezeu nu ne osândeşte. Şi pentru noi cei de astăzi este o veste deosebit de bună să ştim că nu este osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.

Aduceți slavă lui Dumnezeu

Dacă o persoană este interesată numai în a ajunge în ceruri, şi nu în a aduce slavă lui Dumnezeu, atunci putem avea dubii serioase cu privire la mântuirea acelei persoane.

Doamne, scapă-ne!

Când o persoană se află pe punctul de a se îneca, nu spune: „Doamne, ajută-mă”, ci mai degrabă: „Doamne, scapă-mă!” Ce spui tu de fapt într-o astfel de situaţie? Tu recunoşti: „Doamne, numai tu mă mai poţi salva”. Petru, fiind pe punctul de a se îneca, a spus: „Doamne, scapă-mă!”

Nu te chinui să dai roade

Câţi dintre noi n-am pierdut ani de zile în a încerca să curăţim partea din afară a vasului în loc să acţionăm asupra cauzei? Dacă ne vom concentra atenţia asupra cauzei, şi vom curăţa interiorul, exteriorul va fi curăţit şi el.

Nu poți câștiga un dar

Isus ne spune că nu poţi să accepţi ceva ce îţi este dăruit şi în acelaşi timp să-l consideri ca fiind câştigat prin propriile eforturi. Putem noi oare câştiga sau merita harul lui Dumnezeu, atât în ce priveşte îndreptăţirea cât şi în ce priveşte sfinţirea? Răspunsul este NU. Un dar nu este ceva ce se poate câştiga.

Marele nostru apărător

Metodele sfinţirii sunt următoarele: prin Cuvântul Său, prin rugăciune, prin a veghea la menţinerea legăturii cu El, şi prin totală dependenţă de El. Ioan 1:29 citim că s-a spus despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Zidind pe temelie

Noi trebuie să ajungem într-o relaţie de intimitate Sfântă cu Răscumpărătorul lumii. Noi trebuie să devenim una cu Hristos, după cum El este una cu Tatăl. Ce minunată transformare ar putea experimenta poporul lui Dumnezeu dacă ar trăi în comuniune cu Fiul lui Dumnezeu!

Temelia și zidurile

Îndreptăţirea prin credinţă este temelia mântuirii, iar sfinţirea prin credinţă reprezintă înălţarea zidurilor. Zidurile nu pot rezista fără temelia potrivită, iar temelia însăşi nu-ţi poate sluji ca adăpost.

Taina întrupării

Deşi Hristos a luat asupra Sa toate infirmităţile şi slăbiciunile noastre, El a trăit o viaţă fără păcat, făcând fapte care au plăcut întotdeauna Tatălui Său. Nu numai că n-a avut păcat, dar El nu a fost un păcătos. El a iubit neprihănirea şi a urât fărădelegea.

Isus, un exemplu minunat

Isus devine un exemplu pentru noi mai ales când considerăm problema păcatului ca pe o chestiune de relaţie şi nu de comportament. Problema de bază este legătura cu Dumnezeu, şi dependenţa de El, şi nu faptul că trebuie să ne controlăm mai bine.

Isus n-a fost părăsit

Viaţa lui Isus a fost o viaţă trăită ca rezultat al unei legături de credinţă cu Tatăl. El a devenit un puternic exemplu despre faptul că acelaşi lucru este posibil şi pentru noi. Nici măcar minunile Lui n-au fost înfăptuite prin puterea Lui dumnezeiască. Ele au fost realizate prin credinţă şi rugăciune.

Isus, al doilea Adam

Isus n-a folosit niciodată avantajul pe care L-a avut de a se fi născut Dumnezeu. El Şi-a trăit viața aşa cum şi noi trebuie să ne-o trăim, depinzind de Tatăl Său şi de legătura cu El.

Nici un avantaj față de noi

Isus a luat asupra Sa natura umană nu sub forma în care Adam a fost creat, ci şi cu slăbiciunile şi degenerarea care au fost aduse de păcat. El Şi-a trăit viaţa în aceleaşi condiţii în care trebuie s-o trăim şi noi, şi anume depinzând de puterea lui Dumnezeu. El n-a avut nici un avantaj faţă de noi.

Mai este încă timp

Omul abandonează ceva sau pe cineva mult mai repede decât o face Dumnezeu. Ce Dumnezeu minunat avem! El nu ne tratează aşa cum ne tratează semenii noştri, ci continuă să ne ofere nenumărate dovezi ale harului şi iubirii Sale.

Două feluri de pomi

Răbdarea lui Dumnezeu va continua până când omenirea va fi pe punctul de a se autodistruge. Dacă priveşti cu atenţie, vei constata că nu suntem departe de acel punct al istoriei. Ca urmare, ceea ce încă nu s-a împlinit se poate împlini în foarte scurt timp.

A te căsători și a rămâne căsătorit

Viaţa creştină începe în momentul îndreptăţirii, atunci când noi acceptăm pentru prima oară harul Său mântuitor. Continuând să acceptăm zilnic harul Său, relaţia continuă. Este ca şi în căsnicie. Ce e mai important, să te căsătoreşti sau să rămâi căsătorit?

Îndreptățirea prin credință

Îndreptăţirea însemnează împăcare cu Dumnezeu prin ceea ce Isus a realizat. Este măsura luată de cer pentru răscumpărarea neamului omenesc. Ea are la temelie desăvârşirea lui Hristos. Dar îndreptăţirea nu va fi de nici un folos păcătosului până ce el nu o acceptă.

Tatăl a suferit și El

El a murit pentru ca noi să nu trebuiască să murim. Şi pentru că El trăieşte, şi noi vom trăi împreună cu El dacă acceptăm meritele Sale. Nimic din ce putem face noi nu poate adăuga ceva la plinătatea mântuirii ce ni se oferă.

Isus, înlocuitorul nostru

Dumnezeu nu-şi poate permite să treacă cu vederea nici un păcat. El iartă pe păcătoşi, dar nu poate ierta păcatul. De aceea a trebuit să moară Isus.

Hristos a murit pentru noi

Isus a venit să moară pentru noi pentru că legea nu putea fi ignorată şi pedeapsa trebuia aplicată. El ne-a descoperit totodată şi celălalt aspect al caracterului lui Dumnezeu: iubirea şi mila Sa care L-au determinat să Se sacrifice pentru noi, pentru ca să avem viaţă.

Moarte de cruce

Suferinţa provocată lui Isus de povara păcatelor întregii lumi era atât de grozavă încât durerea fizică era abia simţită simţământul separării de Tatăl era de nesuportat pentru Isus şi aceasta a fost ceea ce i-a sfâşiat inima.

Noi Îl predicăm pe Hristos cel răstignit

Ar fi o tragedie, dacă s-ar întâmpla să uităm realitatea crucii. Poate că detaliile crude ale crucii, şi tot ceea ce a implicat sacrificiul lui Hristos pentru noi, ar trebui să ni se reamintească mai des, întrucât în cultura noastră o privelişte ca aceasta nu este de loc familiară.

Ca și cum n-am fi păcătuit niciodată

Îndepărtaţi orice îndoială referitoare la faptul că făgăduinţele lui Dumnezeu n-ar fi pentru voi. Ele sunt valabile pentru orice păcătos pocăit. Pentru orice suflet care crede, îngerii lucrători ai lui Dumnezeu aduc putere şi har, asigurate prin Hristos.

Acceptare deplină și gratuită

Cu cât suntem iertaţi mai mult, cu atât vom iubi mai mult. Și cu cât vom iubi mai mult cu atât vom fi mai ascultători. Când vom înţelege cu adevărat iertarea lui Dumnezeu, nu vom fi tentaţi să ne jucăm cu harul Său, ci vom simţi că trebuie să răspundem cu iubire iubirii Lui. Iar iubirea duce la ascultare. Nimic mai simplu.

Mântuirea este un dar

La masa Evangheliei sunt invitaţi cei ce nu au cu ce să plătească. Ca urmare El îi cheamă pe cei săraci, pe schilozi, pe orbi - pe toţi aceia care nu pot să-I plătească pentru bunătatea Sa - să vină la masă. El ne invită şi pe noi să-i tratăm pe alţii în felul în care El ne tratează pe noi.

Dumnezeu îndreptățește pe vameși

Fiecare din noi trebuie să recunoaştem din nou în fiecare dimineaţă că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Să ne plecăm şi noi în umilinţă împreună cu vameşul astăzi, pentru a primi harul lui Dumnezeu, care ne îndreptăţeşte pentru a avea pace cu Dumnezeu.

Duhul Sfânt, călăuza noastră

Când auzi pe cineva vorbind în primul rând despre Duhul Sfânt şi lucrările Sale supranaturale, şi prea puţin despre Isus, putem suspecta, bazaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, că acea persoană nu este condusă de un spirit bun.

Mângâiați de Duhul Sfânt

Dumnezeu ne invită să fim fii şi fiice ale Sale, să-L acceptăm pe El ca Tată al nostru. Isus şi Duhul Sfânt sunt una cu Tatăl în încercarea lor de a ne atrage la aceea legătură mântuitoare cu Dumnezeu. Ei lucrează împreună pentru a ne convinge de iubirea Lor.

Stăruința Duhului Sfânt

Dumnezeu nu renunţă uşor la noi. Singurul fel în care aceasta se poate întâmplă este când omul renunţă la Dumnezeu şi renunţă să-şi schimbe această hotărâre. Dragostea lui Dumnezeu, a Lui Isus, şi a Duhului Sfânt continuă până în acea zi. Dacă vei veni la El astăzi, vei fi primit.

Prietenul tău, Duhul Sfânt

Duhul Sfânt este Cel care rămâne cu noi şi nu renunţă cu uşurinţă la noi. Dumnezeu este iubire. Duhul Sfânt este iubire. El rămâne de partea noastră încercând să aducă mângâiere. El este Prietenul nostru.

Duhul Sfânt ne folosește

Secretul celei mai mari puteri este de a-L lăsa pe El să aibă cea mai mare putere asupra noastră. Cu cât ne predăm mai mult conducerii divine, cu cât vom depinde mai constant de El, cu atât mai mult va fi El în stare să lucreze în vieţile noastre.

Duhul Sfânt este o persoană

Duhul Sfânt este o persoană separată, că El este una cu Tatăl şi cu Isus, iar Lui I s-a dat o lucrare specială pe acest pământ, şi anume de a ne conduce la Dumnezeu şi de a lucra în vieţile noastre. Trebuie să fim mulţumitori pentru Persoana care este Duhul Sfânt, care ne iubeşte.

Darurile spirituale sunt pentru slujire

Dacă veţi studia subiectul darurilor Duhului Sfânt, veţi descoperi că ele nu sunt date niciodată pentru a schimba viaţa unei persoane. Ele nu ne sunt date ca să ne facă sfinţi sau fericiţi. Le primim ca să devenim folositori.

Creștere în supunere

În procesul de creştere, creştinii sunt foarte conştienţi de faptul că ei greşesc şi cad. Aceasta se întâmplă pentru că noi nu rămânem în dependenţă totală faţă de puterea lui Dumnezeu. Noi depindem de El doar uneori, iar alteori ne întoarcem la vechiul obicei de a ne baza pe noi înşine.

Împuterniciți pentru slujire

Dumnezeu ne invită să ne rugăm pentru Duhul Sfânt. Când Duhul Sfânt este dat în plinătatea Sa, El ne este dat atât ca să ne facă martori pentru Hristos, cât şi să fim în stare să împărtăşim dragostea Sa şi cu alţii.

Isus conlucrează cu Duhul Sfânt

Una din problemele prin care trec mulţi dintre cei ce devin creştini este că ei experimentează numai primele două faze ale lucrării Duhului Sfânt, şi anume cea de convingere de păcat şi cea de convertire a păcătosului. Dar ei nu cooperează cu Duhul Sfânt în lucrarea de curăţire.

Curățirea prin Duhul Sfânt

Duhul este cel care duce la îndeplinire lucrarea începută de Mântuitorul lumii. Prin Duhul Sfânt inima devine curată. Prin Duhul Sfânt credinciosul devine părtaş al naturii divine. Hristos ne-a dat Spiritul Său, pentru a avea putere divină de a birui orice înclinaţie spre rău, moştenită sau cultivată.

Duhul lucrează după cum vrea

Naşterea din nou vine pentru fiecare la timpul potrivit. Aceasta nu este un program de câteva ore sau de câţiva ani. Totul depinde de condiţiile în care are loc. Pentru anumiţi oameni condiţiile necesare se împlinesc foarte repede. Altora le trebuie o viaţă întreagă ca să ajungă să se sature de o viaţă trăită departe de Dumnezeu.

Deznădăjduit de religioși

Prin înălţarea lui Isus şi prin lucrarea Duhului Sfânt care vorbeşte sufletului, descoperindu-i iubirea lui Isus, inima păcătosului este impresionată, atrasă, şi în cele din urmă zdrobită. Duhul Sfânt are un orar special pentru fiecare om.

Înnoiți în duh

Lucrarea Duhului Sfânt în viaţa creştinului are tot atât de multă importanţă în procesul mântuirii cât are şi lucrarea care a fost săvârşită de Hristos pe cruce. Mântuirea cuprinde amândouă aceste aspecte. Unul din aceste aspecte se referă la păcatele noastre trecute, iar celălalt este mântuirea noastră de păcatele care sunt încă prezente în viaţa noastră.

Satana a fost judecat

Judecata nu este ceva de care noi trebuie să ne temem; dimpotrivă ea trebuie să fie un prilej de bucurie, întrucât bătălia a fost deja câştigată. Ea a fost câştigată la cruce şi de aceea mântuirea ne este asigurată. Acesta este adevărul pe care Duhul Sfânt doreşte să-l prezinte atenţiei noastre.

Conlucrând cu Duhul Sfânt

Duhul Sfânt ne este trimis şi nouă, ca să trăiască în noi, pentru ca prin conlucrarea noastră cu El, noi să putem fi folosiţi de Dumnezeu în lucrarea Sa de a se face cunoscut altor oameni. Dumnezeu vrea să lucreze prin noi.

Sabia Duhului

Astăzi, când simțim sabia Duhului tăind adânc în simțămintele noastre de mulțumire de sine, putem fi recunoscători că Duhul Sfânt este încă viu și lucrător, făcându-și datoria de a ne aduce la Isus spre a afla vindecare și odihnă.

Duhul adevărului

Biblia spune că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi, dar ea mai spune şi că numai aceia care răspund invitaţiei Sale pot primi darul naşterii din nou prin Duhul Sfânt. Dacă noi alegem astăzi ca să acceptăm lucrarea Duhului Sfânt în vieţile noastre, El îşi va face lucrarea Sa de convingere.

Nu este destul să fii sincer

Dacă simţim un gol în viaţa noastră, noi putem umple acel gol în cămăruţa noastră, studiind Cuvântul lui Dumnezeu şi întărind legătura noastră personală cu El.

Atributele adevăratei biserici

Dumnezeu conduce persoane individuale la punctul de a înţelege necesitatea păzirii poruncilor cât şi a credinţei lui Isus. El doreşte ca şi biserica în totalitatea ei să facă acelaşi lucru. Dacă nu vei acorda atenţie păzirii atât a poruncilor lui Dumnezeu cât şi a credinţei lui Isus, vei sfârşi prin a fi pierdut.

Nu e destul să fii doar informat

Este posibil ca să cunoşti foarte bine învăţăturile Bibliei şi să ai o mulţime de texte memorizate şi totuşi să fii amăgit pentru că tu nu ai descoperit legătura personală cu Dumnezeu prin intermediul Bibliei. Scopul studiului biblic este părtăşia şi comuniunea cu Domnul nostru Isus Hristos.

Cum să depistăm contrafacerea

Chiar dacă suntem impresionaţi de ceva spectaculos, noi nu trebuie să decidem pe baza simţurilor noastre. Adevărul trebuie judecat prin prisma Scripturii şi în contextul relaţiei noastre personale cu Dumnezeu.

Păzit de ceasul încercării

„Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu.” Aceasta este făgăduinţa Mântuitorului nostru. El ar trimite chiar şi pe ultimul inger rămas în cer în ajutorul poporului Său de pe pământ decât să lase ca un singur suflet care se încrede în El să fie biruit de Satana.

Adevărul amestecat cu minciuna

Singurul mod sigur prin care putem face faţă uneltirilor Satanei este prin dependenţa faţă de Hristos, prin cunoaşterea şi prietenia cu El, printr-o relaţie neîntreruptă bazată pe Cuvântul Său.

Nu-L da pe Isus în schimbul biruinței

Când atribuim o lucrare lui Dumnezeu sau altei puteri, judecata noastră trebuie să se bazeze în mod temeinic pe Scriptură, interpretată pe baza unei legături vii şi continuie cu Dumnezeu.

O avertizare pentru cei aleși

Chiar dacă Satana nu poate crea, este sigur că poate realiza o imitaţie reuşită. Toate acestea ne conduc la concluzia că temelia credinţei noastre trebuie să fie în Isus şi în necesitatea legăturii cu El, şi nu în fapte spectaculoase.

Senzaționalul nu este suficient

Nici noi astăzi nu trebuie să depindem de nimic senzaţional, pentru a dovedi sau întări adevărul pe care-l avem de prezentat. Noi nu trebuie să ne alăturăm goanei după senzaţional, pentru că o astfel de bază nu a fost şi nu va fi niciodată suficientă pentru credinţa noastră.

Setea de cunoaștere

Trăind într-o lume care iubeşte senzaţionalul, şi noi avem nevoie să ni se reamintească întocmai ca şi ucenicilor, că vestea cea mai mare este încă vestea cea bună a mântuirii în Isus Hristos.

Păzește-te de scurtăturile Satanei

Acesta este motivul pentru care pe măsură ce ne apropiem de sfârşit devine tot mai important să studiem lucrarea Duhului Sfânt, şi manifestările supranaturale modeme adevărate şi de contrafacere.

Cea mai mare criză a vieții

Dumnezeu îi instruieşte pe copiii Săi în fiecare zi. Prin împrejurările vieţii zilnice, El îi pregăteşte pentru a-şi putea juca rolul pe scena mai mare pe care Providenţa o are pregătită pentru ei. Modul în care întâmpinăm micile încercări va determina dacă vom fi biruitori sau vom fi înfrânţi în marea luptă a vieţii.

Bătălia cea mai mare

Consacrarea absolută va fi o criză în viaţa ta de care vei fi foarte conştient. Ellen White spune că lupta împotriva eului personal este bătălia cea mai mare care s-a dus vreodată în viaţa noastră. O astfel de bătălie nu va trece nebăgată în seamă.

O lucrare mai însemnată decât ajungerea noastră la cer

Este o dovadă de egoism a crede că lucrul cel mai important în planul lui Dumnezeu este de a ne asigura intrarea noastră în ceruri. Este privilegiul nostru să cooperăm cu Duhul Sfânt în a aduce slavă şi cinste lui Hristos astăzi. Acesta este lucrul de cea mai mare importanţă în viaţa noastră.

Sfințiți pentru Hristos

Tot ceea ce putem face noi în procesul acesta este de a ne supune conducerii lui Dumnezeu, şi de a permite Duhului Sfânt să-şi facă lucrarea Sa cu noi.

Isus descoperit prin doctrine

Studiind doctrinele în lumina oferită de Isus, şi ceea ce ele ne învaţă despre El, şi legătura noastră cu El, noi vom găsi un înţeles limpede al deosebitelor învăţături prezentate de biserica noastră, şi vom fi pregătiţi pentru a împărtăşi aceste adevăruri cu cei din jurul nostru.

Opt pași călăuzitori

Prezintă hotărârea ta în rugăciune înaintea Domnului. Caută pe genunchi călăuzirea Sa şi ia-ţi timp să asculţi „susurul blând şi subţire” (1 Împăraţi 19:12 u.p.). Desfăşoară cazul tău înaintea Domnului şi dă-I consimţământul ca El să lucreze potrivit cu înţelepciunea Sa.

Cunoscând voia lui Dumnezeu

Pe măsură ce noi creştem în asemănarea noastră cu Isus, noi vom fi tot mai receptivi la planurile Sale, şi ca urmare planurile pe care noi le vom urma vor fi planurile Lui şi nu ale noastre.

Nimeni nu trăiește pentru sine

Dacă acţiunile noastre au fie şi în teorie potenţialul de a împiedica progresul spiritual al celor din jurul nostru, noi va trebui să ţinem cont de această posibilitate când luăm decizii cu privire la probleme în privinţa cărora voinţa lui Dumnezeu nu ne-a fost descoperită în mod specific în Scriptură.

Drumul spre râpă

Singura modalitate prin care poţi primi indicaţii precise din partea cerului cu privire la o zonă cenuşie din viaţa ta este de a avea o legătură personală cu Domnul Isus. Numai printr-o astfel de legătură vei fi în stare să afli ce are Dumnezeu să-ţi spună şi care este voia Lui cu privire la un subiect sau altul.

Alb, negru sau cenușiu

Satana poate face ca oamenii să treacă de la alb la negru prin aceste zone de cenuşiu. Este mult mai greu să-i faci pe oameni să treacă direct de la alb la negru. De aceea amăgitorului îi place foarte mult culoarea cenuşie.

Rădăcina problemei

Aceia care acceptă cuvântul adevărului vor muri faţă de lume şi vor deveni umili şi blânzi, asemenea Domnului lor. Îndată ce inima este schimbată de Hristos, îmbrăcămintea, conversaţia, şi întreaga viaţă va fi în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus mărturisit prin ținută

Împodobirea exterioară este dovada unei lipse lăuntrice. Dumnezeu doreşte ca noi să avem podoaba lăuntrică a unui duh blând şi smerit, şi nu o împodobire exterioară care atrage atenţia asupra eului.

Medicina preventivă

Sunt multe feluri de a practica arta vindecării; dar este un singur fel care este aprobat de cer. Remediile lui Dumnezeu sunt mijloace simple ale naturii: aerul curat, lumina soarelui, cumpătarea, odihna, exerciţiul, hrana potrivită, folosirea apei, încrederea în puterea divină. Acestea sunt adevărate remedii.

Singurul mijloc de comunicare

Satana câştigă dreptul de a veni şi de a controla întreaga noastră fiinţă când el reuşeşte să pună stăpânire asupra minţilor noastre. Cu cât vor fi minţile noastre mai limpezi şi cu cât mai sănătoase vor fi trupurile noastre, cu atât mai uşor va fi să alegem a lăsa pe Dumnezeu să conducă viaţa noastră potrivit cu voinţa Sa.

Omul cel tare

Credem într-o dezvoltare armonioasă a puterilor fizice, mentale şi spirituale şi punem accent pe această învăţătură pe tot parcursul existenţei lor ca biserică. Există o legătură strânsă între trup şi minte. Numai prin intermediul minţii putem comunica noi cu Dumnezeu şi putem deveni una cu El.

Nu poți da peste măsură

Este înţelept să-ţi dai seama că 9 dolari cu binecuvântarea lui Dumnezeu te vor duce mai departe decât 10 dolari fără binecuvântarea Lui. Este un principiu foarte simplu. Dacă l-ai încercat, precis că ai descoperit că este adevărat.

Aduceți zecimea la casa visteriei

Zecimea trebuie adusă în cămările casei visteriei, la casa lui Dumnezeu. Nu este răspunderea noastră în afară de faptul în care am fost puşi să administrăm fondurile casei lui Dumnezeu, să hotărâm unde trebuie să fie folosite fondurile.

Cât ți-a mai rămăs?

Unii gândesc că numai o porţiune din averile lor aparţine Domnului. Punând deoparte o oarecare sumă pentru scopuri religioase şi caritabile, aceştia îşi însuşesc restul ca şi cum le-ar aparţine cu totul şi ca şi cum ar avea dreptul să îl folosească aşa cum văd ei potrivit.

Ei vor fi ai Mei

Darul cel mai preţios pe care-l putem aduce Domnului nu constă în banii noştri, ci în însăşi fiinţa noastră. Dacă nu aducem pe altarul Său o inimă plină de iubire pentru El, darul banilor noştri nu are nici o valoare.

Isus descoperit în doctrină

În sângele lui Hristos există putere nu numai de izbăvire, nu numai de iertare, ci există putere care să transforme vieţile noastre. Izbăvirea simbolizată de serviciul împărtăşirii stă la dispoziţia fiecăruia dintre noi, astăzi, dacă noi hotărâm să acceptăm atât iertarea, cât şi puterea pe care El ne-o oferă.

Curățit pentru împărtășire

Când noi ÎI acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru personal, în virtutea neprihănirii Sale, noi stăm înaintea lui Dumnezeu ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată. Si harul Său îndreptăţitor este la dipoziţia noastră în fiecare zi potrivit cu nevoile noastre.

Este greu să te lași spălat

Petru a găsit că era umilitor să lase pe Isus să-i spele picioarele şi a obiectat privitor la această necesitate până când Isus i-a descoperit că numai prin a se umili pe sine însuşi aşa încât să accepte ca Isus să-i spele picioarele putea el să aibă parte cu Isus.

Isus descoperit în umilință

Isus ni se descoperă într-un mod cu totul deosebit în actul comuniunii. El ne este descoperit ca Acela căruia nu I-a fost ruşine să ne numească fraţii Lui, să iasă în întâmpinarea noastră şi să ne curăţească de întinăciunea păcatului.

Cazând pe stâncă

Dacă voi încerca să trăiesc o viaţă bună prin eforturi personale şi nu voi căuta să aflu ce înseamnă să cred în El pentru mântuire în toate aspectele ei, atunci stânca va cădea pe mine. Singura noastră siguranţă este de a cădea pe stâncă şi a fi zdrobiţi, a recunoaşte că resursele noastre sunt limitate şi a stabili o legătură de părtăşie şi comuniune cu Isus.

Isus stânca veacurilor

Toate lucrurile pe care omul le preţuieşte mai mult decât pe Dumnezeu se dovedesc în cele din urmă a fi lipsite de vreo valoare. „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată şi care va dăinui veşnic.”

Legea descoperită în viață

Venind pe acest pământ, depinzând în fiecare moment de puterea primită de la Tatăl Său, Isus a păzit fiecare din cele zece porunci, în mod desăvârşit. El ne oferă şi nouă astăzi aceiaşi putere care I-a stat şi Lui la îndemână.

Sfat de la cel mai înțelept om

Dar porunca în sine nu are nici o putere. Legea ne descoperă doar nevoia noastră de un Mântuitor, ea ne îndreaptă către Hristos, şi în Hristos vom găsi iertare şi putere ca să împlinim cerinţele legii.

„Urmează-Mă!”

Aceia care Îl urmează pe Isus trebuie să fie consacraţi pe deplin. Dar cheia este aici că ei fuseseră învitaţi să Îl urmeze. 1 Petru 2:21 spune că: „La aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.”

Hotărăște astăzi

Forţa numărul unu în toate hotărârile spirituale trebuie să fie Duhul Sfânt. Lucrarea Lui este de a confrunta pe fiecare individ cu o hotărâre la momentul în care El ştie că este cel mai potrivit, şi în maniera la care este cel mai probabil ca păcătosul să răspundă.

Un schimb de haine

Noi trebuie să fim îmbrăcaţi în mod potrivit - îmbrăcaţi în hainele neprihănirii lui Hristos - pentru a putea intra acolo. Noi trebuie să fi experimentat pocăinţa. Noi trebuie să avem înimi noi. Noi trebuie să avem credinţă. Noi trebuie să fim ascultători.

Isus descoperit prin pocăință

Când El vine la noi, oferindu-ne viaţă şi mântuire, El ne oferă, în acelaşi timp, în dar, toate premisele necesare mântuirii. El a făcut totul pentru ca niciunul dintre noi, cu excepţia acelora care refuză cu încăpăţânare harul Său, să nu trebuiască să sufere nereuşita în privinţa acceptării mântuirii ce ni se oferă.

Dreptatea și mila

Întreita solie îngerească ne reaminteşte că a sosit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre noi să fie luat prin surpridere. Judecata de asemenea ne descoperă pe Isus. El este calea de scăpare ce ne este oferită. Niciunul nu trebuie să piară, pentru că El S-a jertfit pentru noi. Există nădejde.

Isus descoperit prin judecată

La judecată, când grâul şi neghina sunt identificate pe baza caracteristicilor lor evidente, fiecare îşi va primi răsplata cuvenită. Neghina va fi legată în snopi pentru a fi arsă. Grâul va fi adunat în hambar. Judecata descoperă întregului univers dreptatea şi neprihănirea lui Dumnezeu, precum şi mila Sa, ce a oferit toate şansele posibile pentru pocăinţă.

Ultima amăgire a lui Satana

Opoziţia nu vine ca o surpriză pentru Dumnezeu. El a prezis că aceasta se va întâmpla. Şi noi ştim că această opoziţie va continua, constituind în acelaşi timp cel mai mare semn vizibil astăzi despre iminenţa revenirii lui Hristos.

Vocea lui Dumnezeu îți vorbește

Sunt unii care au o impresie greşită despre darul proorociei. Ei consideră că Ellen White a fost o persoană rigidă, morocănoasă, şi cu faţa lungă. Ei cred că ea a adresat numai mustrări şi avertizări. Dar dacă vei studia scrierile ei cu înima deschisă, vei descoperi că subiectul central în scrierile ei este Isus.

Mai mult decât un prooroc

„Dacă alţii îmi dau numele de profet, eu nu vreau să-i contrazic. Dar lucrarea mea priveşte aspecte atât de diverse încât nu pot să mă consider altceva decât un mesager... Eu mă consider un mesager, căruia Domnul i-a dat mesaje pentru poporul Său.” Ellen White

Ca să nu duceți lipsă de nici un fel de dar

Potrivit cu Scriptura darul profeţiei se va manifesta în biserică chiar înaintea revenirii lui Isus. De câte ori vorbim însă de un profet adevărat, atât în timpurile biblice cât şi în zilele din urmă, trebuie să ne aşteptăm şi la o contrafacere.

Darul profeției

Nu numai că darul profeţiei şi existenţa profeţilor au ceva de a face cu biserica lui Dumnezeu, dar are de a face cu poporul lui Dumnezeu din toate epocile. Potrivit planului lui Dumnezeu, darul profeţiei trebuie să se manifeste în biserica Sa din vremea sfârşitului.

Rebotezarea

„Noi am trăit nişte vieţi bune, neprihănite, morale, religioase, dar despărţite de Isus. Nu există o faptă mai rea ca asta.” Pentru ca botezul să aibă cu adevărat rost, indiferent dacă este primul botez sau al doilea, el trebuie să fie dovada unei vieţi schimbate printr-o legătură strânsă cu Isus.

Pregătirea pentru botez

Isus ne oferă astăzi ocazia să venim la El, să învăţăm de la El, şi să ne încredem în El. El ne oferă darul pocăinţei. Dacă am răspuns acestei chemări, El ne învită în continuare să urmăm exemplul pe care El ni l-a dat şi să fim botezaţi pentru iertarea păcatelor noastre.

Participând la propriile tale funerarii

Când ne vom da seama cât de mare este sacrificiul pe care Isus L-a făcut pentru noi, şi când inimile noastre vor răspunde la chemarea Lui în iubire şi predare, noi vom căuta în fiecare zi legătura cu El. Atunci hotărârea de a urma exemplul Lui în botez va avea importanţa cuvenită.

Nu-ți ucide soțul

Isus ne-a oferit această nouă viaţă, dacă noi vom accepta jertfa pe care El a împlinit-o pentru noi la cruce şi dacă vom permite ca firea noastră pământească să fie răstignită. În schimb el ne oferă învierea la o viaţă nouă care dă pace şi libertate în Isus.

Nu te teme

Aceia care vor rămâne loiali cauzei lui Dumnezeu vor fi sub ameninţarea decretului de moarte, dar cuvintele lui Isus răsună pentru fiecare din copiii Săi: „Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2,10).

Cei 144.000

Trebuie să ştim că nimeni nu-L va urma pe Miel oriunde va merge în toată veşnicia decât dacă începe să-L urmeze încă de pe acum. Aceia care acum Îl urmează pe Isus zi după zi vor fi pecetluiţi de El, şi vor avea privilegiul de a-L urma pretutindeni.

Ce simte Dumnezeu despre Sabat

Sunt mulţi oameni care ştiu că Sabatul este ziua de închinare pe care o recomandă Scriptura, dar ei nu şi-au dat seama ce simte Dumnezeu în legătură cu acest subiect. Motivul pentru care Dumnezeu are astfel de simţăminte este că El a lăsat Sabatul ca un semn în cinstea Creaţiunii.

Biruința asupra fiarei

Pe Dumnezeu nu-L interesează nimic altceva decât o închinare înteligentă. El priveşte înlăuntrul nostru - căci din prisosul înimii vorbeşte gura. Omul se uită la aparențe, dar Dumnezeu priveşte la înimă. Tronul închinării fată de Dumnezeu se află în minte, şi nu numai în acţiunile noastre.

Nu ți se va întâmpla nici un rău

Cărţile Daniel şi Apocalipsa sunt destinate timpurilor din urmă. Foarte multe detalii din aceste cărţi au de a face cu ultimul imperiu, şi cu venirea lui Isus. Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să ştim în mod limpede şi din timp ce subiecte sunt în cumpănă, astfel ca să putem alege în mod înteligent din ce grupare dorim să facem parte.

Isus descoperit prin semnul fiarei

Când Isus va reveni, fie că vei avea sigiliul lui Dumnezeu pe frunte, fie că vei avea semnul fiarei pe mână sau pe frunte. Nu există decât două posibilităţi, două grupări. Terenul neutru pe care mulţi îl ocupăm astăzi urmează să dispară curând. Isus doreşte ca noi să luăm o hotărâre.

Schimbarea Sabatului

Dacă ţi se pare că Sabatul este ceva ce te târăşte în jos, dacă eşti obosit de rutină, şi aştepţi cu nerăbdare ca soarele să apună, atunci probleme încea mai gravă nu o constituie Sabatul ci mai mult decât atât. Problema înare de a face cu legătura dintre tine şi Domnul Isus.

Ziua de naștere a lumii

Noi putem fi mulţumitori Creatorului nu numai pentru prima noastră naştere ci şi pentru naşterea din nou. În felul acesta Sabatul devine o ocazie de aducere aminte nu numai a faptului că Dumnezeu ne-a creat la început, dar şi a faptului că El ne-a răscumpărat prin sângele lui Isus.

Adevărul sau tradiția

Orice fel de fals sabat sau orice fel de falsă zi de închinare pe care lumea a căpătat obiceiul să o păzească nu este altceva decât o tradiţie, pentru că în Scriptură nu putem găsi o astfel de poruncă. Dacă vrei să ţii Sabatul Bibliei trebuie să ţii ziua a şaptea, potrivit cu Scriptura.

Ziua a șaptea

Isus a pus un mare preţ pe Sabat. Acesta este motivul pentru care Satana şi-a dat toată silinţa să creeze o contrafacere. În Luca 4:16 ni se spune că a se închina în ziua Sabatului, era un obicei pentru Isus. Dacă vrem să urmăm exemplul şi învăţătura lui Isus, acesta va deveni şi obiceiul nostru.

Prezența lui Dumnezeu este ceea ce contează

Când vine Sabatul, şi stai şi priveşti cum soarele dispare dincolo de linia orizontului, se pare că Duhul Sfânt şi îngerii sfinţi sunt mai aproape de tine ca oricând. Este ceva cu totul deosebit privitor la această zi. „Sabatul a fost destinat să aducă pe oameni în legătură cu Dumnezeu.”

Semnul sfințirii

Sabatul este un simbol al sfinţirii. Sabatul este ceea ce ne reaminteşte despre eliberarea noastră din sclavie. El este un semn de aducere aminte că viata a căpătat pentru noi un sens nou. El ne aduce aminte că Dumnezeu este activ în viaţa noastră zilnică.

Isus descoperit prin Sabat

Isus a zis că El este Domn chiar şi al Sabatului. Acesta este un semn al puterii Sale creatoare. Aceasta este ceea ce îl face Domn al Sabatului. Sabatul a fost lăsat în cinstea creaţiunii. A zice că Sabatul a fost făcut pentru evrei ar fi acelaşi lucru cu a zice că lumea întreagă a fost făcută pentru evrei! Lumea a fost creată pentru om, şi Sabatul de asemenea a fost creat pentru om.

Ceasul deșteptării

Hristos a înviat, şi noi de asemenea, vom învia la viaţă veşnică. Morţii i s-a luat pentru totdeauna boldul. Dimineaţa de aur a învierii se apropie repede. Avem astăzi făgăduinţa învierii, a timpului trezirii, a timpului în care ne vom reuni cu cei dragi ai noştri, pentru a nu ne mai despărţi niciodată.

Adevăratul creștin nu moare niciodată

Una din binecuvântările somnului este de a nu mai fi conştient de trecerea timpului. De asemenea aceasta ne arată mila pe care Dumnezeu o are pentru noi astăzi, că El nu prelungeşte vieţile noastre în această lume. Probabil că 60 sau 70 de ani este tot ce putem suporta de la această viaţă.

Isus descoperit în moarte

În virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi şi a înviat din nou, fiecare dintre noi astăzi avem înainte alegerea vieţii veşnice. Poate că noi vom adormi - dar nu vom muri. Isus însuşi va veni să ne trezească pentru a petrece o întreagă veşnicie cu El.

Riscurile libertății

Cele mai mari acuzaţii împotriva lui Dumnezeu, aduse de cel mai mare răzvrătit al tuturor timpurilor, i s-a răspuns prin cea mai mare dragoste posibilă - şi dragostea a triumfat, dovedind fără putinţă de tăgadă înaintea întregului univers că Dumnezeu este dragoste.

Îl iubește Dumnezeu pe Satana?

Plătind teribilul preţ al crucii, Dumnezeu urmăreşte să stabilească un univers în care păcatul să nu mai apară niciodată, şi aceasta fără a viola puterea de alegere a nici uneia dintre fiinţele create.

Diavolul este un mincinos

Isus ne făgăduieşte că dacă vom continua în dragostea Sa, şi în cunoştinţa adevărului, adevărul ne va face slobozi. În continuare El spune că oricine face păcat este un sclav al păcatului. Libertatea pe care Isus o oferă este o libertate de sub sclavia păcatului, şi de sub puterea Satanei.

Nu trebuie să fii amăgit

Faptul că Dumnezeu ne-a avertizat dinainte constituie o dovadă a iubirii Sale. Nici unul dintre noi nu trebuie să fie luat pe nepregătite de către planurile Satanei. Noi am fost avertizaţi să nu ne încredem în simţurile noastre, ni s-a spus că trebuie să ne încredem numai în Cuvântul lui Dumnezeu.

Isus mărturisit de spiritele rele

Când vedem ceea ce el a plănuit, noi ar trebui să ne îndreptăm privirile spre minunatele planuri ale lui Isus. Dumnezeu nu vrea ca noi să fim luaţi pe neaşteptate, ci vrea ca noi să avem ochii deschişi, şi să fugim la El pentru a fi protejaţi de izvodirile Satanei.

Dumnezeu este drept

La sfârșitul acelei mii de ani, după cea de-a doua înviere, când sfânta cetate va coborî pe pământ, şi când toţi cei ce au trăit şi au murit pe această planetă se vor întâlni pentru prima şi ultima dată, Isus va fi îndreptăţit înaintea tuturor. Chiar şi Satana va admite că Dumnezeu a fost drept în tot ceea ce a făcut.

Isus descoperit în mileniu

Noi încă avem posibilitatea să alegem a da răspuns la ciocăniturile pe care Isus le adresează inimilor noastre, pentru a ne pregăti să ne întâlnim cu El. Există speranţă pentru fiecare persoană astăzi, ca şi pentru aceia care au adormit în Isus. Hristos are putere să învieze şi morţii.

De ce eu?

Adevărata maturitate în viaţa creştină are mult mai puţin de a face cu mântuirea personală a cuiva decât cu a căuta să aducă uşurare altora, nu de dragul nostru, şi nici măcar de dragul lor - ci de dragul dragostei pe care Dumnezeu ne-a arătat-o.

Dumnezeu sfârșește ceea ce începe

Isus vine. El va veni în mod deschis, ca să fie văzut de toţi. El va veni să sfârşească lucrarea pe care a început-o la răscumpărarea noastră. El vine să ne izbăvească dintr-o lume a păcatului, şi să ne ia ca să trăim pe vecie cu El în căminurile pe care le-a pregătit pentru aceia pe care Îi iubeşte.

O glorioasă revenire

Pentru că noi suntem sclavii timpului, ni se pare că aşteptarea a fost prea îndelungată. Uneori chiar ne întrebăm dacă El va termina lucrarea pe care a început-o. Batjocoritorii spun că nu o va face. Dar se apropie foarte repede timpul când „Cel ce vine va veni.”

Speranță pentru o lume bolnavă

Avem această nădejde - nădejdea că Acela care trebuie să vină va veni. Avem nădejdea că El va veni pe norii cerului aşa încât orice ochi îl va vedea. Avem nădejdea că El va veni să-Şi adune pe copiii Săi, şi să pună un sfârşit păcatului şi întristării. Ţinta nădejdii noastre este Isus.

Dumnezeu vrea ca tu să fii acolo

Ai fost departe pentru multă vreme? Prin sângele lui Hristos tu ai fost adus aproape. Există o veste bună pentru tine astăzi. Tu poţi accepta darul mântuirii şi poţi fi adus aproape prin sângele lui Hristos. El te invită astăzi la o legătură mântuitoare cu El, astfel ca să poţi avea siguranţa unui cămin ceresc pentru mâine.

Când se va pune capăt oboselii

Isus ne oferă şansa de a alege să trăim veşnic. Cerul este un loc real, şi el a fost creat pentru a ne oferi cea mai mare fericire posibilă.

Cerul este o realitate

Noi vom fi ca Isus atunci când El va reveni. Şi pentru că Isus este o realitate, când noi Îl vom vedea faţă în faţă, veşnicia va deveni pentru noi o realitate. Cerul nu va mai fi ceva vag, un loc mistic; el va fi o realitate.

Isus a mers la biserică

Isus a mers la biserică pentru ca să împărtăşească vestea cea bună. Şi El ştia unde urma să-L conducă mergerea Lui la biserică - pe cărarea aspră şi stâncoasă a crucii. Dar El a mers la biserică pe tot parcursul vieţii Sale, şi a dăruit, şi a continuat să dăruiască şi să slujească altora.

Un corp organizat

Există două motive pentru care noi trebuie să venim la biserică şi să ne întâlnim cu ceilalţi membri ai trupului lui Hristos. Noi venim la biserică pentru a căpăta, şi de asemenea pentru a dărui.

Credința și rațiunea

Dumnezeu este prezent în biserica Sa prin Duhul Său cel Sfânt. El va satisface necesităţile oricui vine la El. El va face tot ceea ce poate pentru binele fiecăruia dintre noi.

De ce să merg la biserică

Nici un mădular al trupului nu poate trăi pentru mult timp despărţit de trup. Unirea cu trupul este esenţială pentru viaţă, pentru creştere, şi pentru a da roade.

Leii de pe străzi

Pentru a fi în stare să dai piept cu leii din stradă, aş vrea să-ţi reamintesc că pentru acei care nu sunt siguri din punct de vedere spiritual, secretul constă în a veni la Isus. Când Îl vom cunoaşte pe Isus ca prieten al nostru, şi ne vom da seama de acceptarea Sa plină de iubire, nouă nu ne va mai fi teamă de acel leu.

Pescari de oameni

Pentru a fi pescar de suflete ai nevoie de credinţă. Dacă noi ne vom uni cu Hristos şi vom urma instrucţiunile Sale, atunci vom putea fi împuterniciţi ca pescari de oameni.

Dragostea nu cunoaște sfârșit

„Cât timp trebuie să mă rog pentru ca cineva să fie mântuit?” Aceasta este o întrebare fără rost. Iubirea nu pune astfel de întrebări. Iubirea continuă să pledeze şi să mijlocească pentru că nu poate face altfel, pentru că nu este în stare să suporte gândul de a renunţa la cineva. Iubirea nu cunoaşte cuvântul „destul”.

Martor veșnic

Spiritul acesta de dăruire neegoistă a fost prezent în viaţa lui Iuda, a lui Moise, şi este prezent în întregul cer. Nevoia noastră astăzi este de a fi binevoitori să cheltuim din ce este al nostru şi chiar pe noi înşine pentru mântuirea altora.

Îngrijorat pentru tata

Nu vrei tu să te alături lui Iuda în apelul pe care el l-a făcut la curtea imperiului celui mai puternic din acea vreme, zicând: „Lasă-mă să fiu garant pentru că nu mă pot sui la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine”?

Omul cel mai fericit din lume

Dacă tânjeşti după fericire, distracţie şi bucurie, ceea ce ai de făcut este să slujeşti, să împărtăşeşti, să încerci să aduci fericire acelora din jurul tău. Aceasta este sursa adevăratei bucurii în viaţa aceasta, şi în viaţa viitoare.

Călătorie pe gratis în Țara Sfântă

Cât de mulţi dintre noi, aşa zişii copii ai Lui, încercăm să acaparăm darurile harului Său, şi refuzăm să ne angajăm în lucrare pentru alţii. Viaţa creştină a fost proiectată ca să fie o ocazie de dăruire. Să urmăm şi noi pe Hristos în lucrare neegoistă pentru cei din jurul nostru.

Pământ sfânt

Probabil că cel mai larg câmp de activitate ce îl vei avea vreodată se găseşte chiar acolo unde îţi câştigi pâinea, pentru că acolo îţi petreci cel mai mult din timpul tău. Dacă tu vei consacra Domnului locul unde tu îţi desfăşori activitatea, pentru ca acel loc să fie pământ sfânt, Domnul va fi acolo.

A dărui înseamnă a trăi

Este imposibil să dai mărturie dacă nu ai nimic de spus. Legătura cu Hristos trebuie să fie baza lucrării noastre pentru alţii. Dar este imposibil să fii un martor şi să nu ai nimic de spus. Numai dacă vom împărtăşi lumina noastră şi cu alţii vom putea creşte cu adevărat.

Predat pentru slujire

Când noi vom înceta să mai încercăm a ne mântui vieţile, şi vom căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, atunci noi vom fi implicaţi în slujirea altora, şi Îl vom urma cu adevărat pe Isus, care a trăit întreaga Sa viaţă pentru a binecuvânta şi a ajuta pe alţii.

De ce se sting redeșteptările

„Dacă noi vom petrece toată viaţa noastră numai în meditaţii şi în rugăciuni, candelele noastre vor începe să pălească, pentru că lumina ni se dă ca s-o împărţim şi altora, şi cu cât vom împărţi mai multă lumină, cu atât mai strălucâtoare va fi lumina pe care o vom primi.”

Un martor mut

Când noi suntem în mod personal şi direct în legătură cu Domnul Isus, vom avea o mărturie personală de dat, şi o vom da - prin influenţa noastră, dar şi prin cuvintele noastre - devenind astfel martori efectivi pentru El.

O lumină care nu orbește

Dumnezeu știe că dacă El ar fi încercat să ne schimbe dintr-o dată, și să ne descopere toate slăbiciunile noastre dintr-o dată, aceasta ne-ar fi distrus. Așadar El începe ușor, într-un ritm pe care, în slăbiciunea noastră, îl putem suporta.

Iubirea lui Dumnezeu ne descoperă slăbiciunea noastră

Dumnezeu în bunătatea Lui, în felul Său milostiv și iubitor, este interesat în a ne descoperi cât de ușor suntem deturnați de la deplina dependență de El. El ne ajută să ne dăm seama cât mai repede posibil că ne-am îndepărtat de El, și El vrea ca noi să înțelegem ce ne poate feri de la a ajunge în acea stare.

Esențialul în ispită

Pericolul în ispită constă în aceea că ea ne atrage de la Hristos și aceasta rezultă în nenumărate alte ispite. Dar atâta vreme cât noi suntem în dependență de puterea lui Dumnezeu noi nu putem fi biruiți.

Cel ce cercetează inimile

„Hristos locuiește în inima ta prin credință. Tu trebuie să întreții această legătură cu Hristos prin credință și prin a-I preda continuu voința ta; și atât timp cât faci aceasta, El va lucra în tine și voința și înfăptuirea potrivit cu voia Lui.”

Făcând binele prin a nu face răul

Este totuși important pentru noi să realizăm că singura biruință adevărată este aceea care vine din lăuntru. Atunci ne vom da seama câtă nevoie avem de a depinde de Dumnezeu, și acest simțământ al dependenței va veni ca rezultat al legăturii noastre cu El.

A fi bun prin a nu fi rău

Dacă nu vom fi binevoitori să admitem că suntem despărțiți de Hristos în acele momente, ne va fi mult mai greu să ne întoarcem ulterior la Hristos și să cerem ajutorul Lui. Dar dacă noi vom admite că deja am păcătuit, și ne vom întoarce la El în pocăință, El ne va da puterea Lui.

Când ispita devine păcat

Adevărata biruință vine numai dinlăuntru, când înlăuntrul nostru locuiește Dumnezeu, și când noi suntem în dependență totală de puterea Lui, și nu de puterea noastră.

Păcatul duce la păcate

Dacă noi vom fi în totală dependență de puterea lui Dumnezeu în orice moment, când Satana ne atacă cu una din ispitele sau păcatele sale, acestea vor fi respingătoare și pentru noi așa cum au fost respingătoare pentru Isus.

Prezența iubitoare a lui Dumnezeu

Dumnezeu, prin îngerii Săi și prin Duhul Său cel Sfânt, poate fi prezent oriunde. Nu există nici un loc în care să ne putem ascunde de Dumnezeu. Dacă noi ne-am da seama de această realitate în fiecare moment al vieții noastre, aceasta ar aduce o mare diferență în viața noastră, nu-i așa?

Pași către biruință

Dacă noi direcționăm toată puterea noastră de voință spre a căuta și întări legătura noastră cu Hristos, nouă nu ne va mai rămâne voință și putere pentru a lupta împotriva păcatului și a diavolului. Și așa trebuie să stea lucrurile, pentru că Hristos a promis că El însuși va face aceasta pentru noi.

Biruind lumea

Când vom învăța că credința este un produs al legăturii de credință cu Hristos, că ea este încrederea într-o persoană care o cunoaștem a fi demnă de încredere, atunci devine evident că drumul spre biruință presupune părtășie și comuniune cu Hristos.

Privește țintă la Isus

Dacă vom privi continuu la Isus, şi vom gândi şi vom vorbi despre El şi dragostea Lui pentru noi, rămânerea noastră în El va fi tot mai constantă, şi „cine rămâne în El nu păcătuieşte.”

Viață fără de păcat

Nu trebuie să citeşti prea mult din cartea Apocalipsei ca să dai peste expresii de genul: „cel ce va birui”. Biruinţa este punctul culminant la care ajungem în studiul nostru biblic. Aceasta este realitatea zilelor din urmă pentru poporul care trăieşte chiar înaintea revenirii lui Isus.

Isus ia păcatele noastre

El este exemplul nostru. El a venit să ne arate cum să trăim o viaţă de dependenţă faţă de o altă putere. Puterea de care El S-a folosit pentru a trăi viaţa Lui desăvârşită a venit de sus, şi nu dinlăuntrul Lui.

Singura noastră siguranță

Păcatul este respingător pentru acela care rămâne în Hristos. De aceea Satana vine cu ceva care să ne poată atrage atenţia de la Isus. Noi nu vom putea avea biruinţă decât dacă vom rămâne în Hristos şi dacă ne vom ţine atenţia îndreptată asupra Lui.

Totul sau nimic

Dacă descoperim că un anume păcat ne atrage, putem să fim siguri că, cumva, ne am desprins de Dumnezeu şi nu mai depindem de El ci de noi înşine. Aceasta este starea în care ispita are putere asupra noastră. Dar biruinţa va veni în mod natural dacă noi vom depinde de Dumnezeu.

Întors pe dos

Dacă vom rămâne în Hristos, simţămintele noastre, întocmai ca şi faptele noastre, vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă o biruinţă care să privească numai schimbarea aparenţelor, şi să nu facă nimic în privinţa simţămintelor, gândurilor şi scopurilor.

Biruința supremă, acum

Ori de câte ori noi suntem în Hristos, adică în legătură cu El, şi depinzând de puterea Lui, noi vom fi nişte făpturi noi. Este privilegiul fiecăruia dintre noi astăzi de a fi în Hristos, atâta timp cât noi alegem să depindem de puterea lui Hristos.

Fântâna a fost săpată

Noi n-avem de săpat nici o fântână - fântâna a fost deja săpată. Tot ceea ce trebuie să facem este să venim şi să acceptăm bogăţiile harului Său.

Alegând călăuzirea divină

Dacă noi am ales în mod deliberat să ne plasăm sub călăuzirea Lui zi după zi, căutând legătura cu El, El ne va conduce la totală şi continuă dependenţă de puterea Sa. Creşterea în viaţa creştină este în esenţă o creştere ce se traduce prin a învăţa să stăm într-o cât mai constantă dependenţă de Isus.

Biruință spontană

Satana depune eforturi constante ca să ne determine să ne luăm privirile de la Hristos, aşa încât El să nu mai poată să-Şi aducă la îndeplinire voinţa Sa în vieţile noastre. Satana ştie că dacă ne va determina să ne luăm privirile de la Hristos şi să le aţintim la noi înşine, suntem ai lui.

Atâta timp cât…

„Dacă tu te vei preda Lui, şi-L vei accepta ca Mântuitor, atunci, indiferent cât de păcătoasă a fost viaţa ta, tu vei fi socotit neprihănit prin meritele Lui. Caracterul lui Hristos este prezentat în locul caracterului tău, şi tu eşti acceptat înaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ai fi păcătuit.”

Când toate s-au făcut noi

Dacă noi vom depinde de puterea lui Dumnezeu şi nu de puterea noastră noi vom ajunge să cunoaştem biruinţa deplină şi toate lucrurile pot fi făcute noi acum. Ori de câte ori vom depinde de puterea noastră noi vom suferi insuccesul.

Alegere bună, comportare rea

Dumnezeu nu ne-a făgăduit niciodată că se va căuta pe El însuşi pentru noi. El n-a promis că va studia Biblia în locul nostru, că se va ruga în locul nostru şi că va mărturisi în dreptul nostru. Dar El a promis că va lupta împotriva Satanei în dreptul nostru.

Luptând lupta cea bună

„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta” 1 Tesaloniceni 5:23-24

Tot ce putem face noi

„Prin legătura cu Hristos, prin rugăciune şi studiul marilor şi preţioasele adevăruri ale Cuvântului Său, noi vom fi hrăniţi aşa cum sunt hrănite nişte suflete flămânde; şi după cum se întâmplă cu cei însetaţi după apa fizică, tot aşa şi noi vom fi reîmprospătaţi la fântâna vieţii.”

Scăpat de osândire

Pacea nu vine ca rezultat al biruinţei - biruinţa vine ca rezultat al păcii. Simţământul că eşti respins este ceea ce te face victima păcatului şi nereuşitei. Acceptarea plină de iubire pavează drumul pentru creştere.

Isus este înțelepciunea noastră

Isus Hristos a fost făcut pentru noi înţelepciune, şi neprihănire, şi sfinţire, şi răscumpărare. Aceste daruri nu sunt doar puse în contul nostru în nişte recorduri din ceruri. Ele includ lucrarea lui Dumnezeu în noi.

Simplitatea Evangheliei

Sunt mulţumitor că Isus a fost făcut pentru noi înţelepciune. Vă rog să notaţi că nu există înţelepciune departe de Isus. Nouă nu ni se dă înţelepciunea ca un lucru separat în sine însuşi - înţelepciunea este în Isus. El a fost făcut înţelepciune pentru noi.

Cum să ne folosim voința

O corectă folosire a puterii de voinţă constă în a alege să răspundem lui Dumnezeu când El bate la uşa inimii noastre pentru părtăşia cu noi. Dacă noi vom alege să facem aceasta, Dumnezeu va demonstra în vieţile noastre, că El poate realiza şi voinţa şi înfăptuirea cu privire la lupta împotriva păcatului.

Mântuirea și voința

Credinţa adevărată şi încrederea în meritele Sale este singura noastră nădejde atât la începutul vieţii creştine cât şi pe toată durata ei.

Vestea cea bună a ascultării prin credință

Ascultarea este numai prin credinţă deoarece ascultarea este un rod al credinţei, iar rodul este întotdeauna spontan, întotdeauna rezultatul unei cauze. Roada nu se obţine niciodată prin a te strădui să dai roade. Roada vine prin unirea cu viţa.

Putere de sus

Viaţa pe care Hristos a trăit-o în această lume, poate fi trăită de oameni prin puterea Sa şi prin călăuzirea Sa. În lupta lor cu Satana ei au la dispoziţie tot ajutorul pe care l-a avut El. Ei pot să fie mai mult decât biruitori.

Ascultarea, ținta finală a luptei

Isus a fost înălţat pe cruce pentru că legea nu putea fi schimbată, pentru că omul nu putea fi mântuit decât printr-o deplină ascultare de perceptele acestei Legi. Și totuşi chiar mijloacele prin care Hristos a stabilit valabilitatea Legii sunt reprezentate de Satana ca fiind mijlocul prin care Legea a fost înlăturată.

Ești tu creștin adevărat

Dacă descoperi că petreci timp gândind la Isus şi dorind să vorbeşti cu El, probabil că acesta este cel mai bun test pe care poţi să-l treci pentru a vedea dacă eşti sau nu un creştin adevărat.

Roada pentru slava Sa

Privind, admirând pe Hristos noi vom fi schimbaţi. Alegând în mod deliberat să petrecem timp în fiecare zi meditând la Hristos şi la viaţa Lui, comunicând cu El, roadele Duhului Sfânt, roadele ascultării, vor începe să fie văzute în vieţile noastre.

Ascultarea – roadă a credinței

Roadele nu sunt ale mlădiţelor. Dar Dumnezeu nu dă roade fără participarea noastră. El dă roade prin noi. Dacă noi suntem mlădiţe şi încercăm să dăm roade despărţiţi de viţă, n-o să dăm nici o roadă. N-o să ajungem să căpătăm nimic. Să nu uităm niciodată că roada este întotdeauna roada viţei.

Pasiv poate însemna și activ

Călăuzirea lui Dumnezeu ne va face mai activi decât am fost vreodată. Dar noi suntem numai unelte în mâna Sa. Vrei tu să te predai astăzi stăpânirii şi conducerii lui Dumnezeu?

Când albă, când neagră

Este un gând minunat să ne dăm seama că este posibil ca în orice moment să fim cu totul sub stăpânirea lui Dumnezeu şi să manifestăm toată ascultarea şi biruinţa pe care El doreşte să ni le dea, dar în acelaşi timp trebuie să ne dăm seama că noi profităm de această posibilitate numai parţial.

Cum să urâm păcatul

El ştie că dacă El ne va putea face să vedem păcatul, aşa cum Îl vede El, şi să înţelegem dragostea Sa într-o măsură suficientă ca să ne încredem în El, noi vom ajunge să urâm şi noi păcatul.

Stăpânit de Duhul Sfânt

Stăpânirea exercitată din iubire determină pe o persoană să facă ceea ce nu ar fi făcut dintr-un niciun alt motiv, şi pe deasupra să-i placă să fie stăpânit! Si nu numai să-i placă lucrul acesta, dar să fie entuziasmat de ideea aceasta.

Adevărata ascultare

Ţinta finală a lui Dumnezeu este nu numai ca El să fie în stăpânirea direcţiei noastre de înaintare, ci ca noi să continuăm legătura noastră cu El, până ce El va fi în stare să ne conducă spre punctul în care noi să fim sub stăpânirea Lui în fiecare moment al vieţii noastre.

Conduși dar liberi

Dacă eu mă încred în Tatăl meu ceresc, dacă el mă invită să mă supun călăuzirii Sale, să mă predau Lui, oare nu voi fi eu în siguranţă în mâinile Sale? Încrederea deplină în Dumnezeu este singurul fel de libertate adevărată.

Numai doi stăpâni

Însuşi Isus a vorbit de numai doi stăpini, şi de faptul că nu poţi să-i slujeşti pe amândoi. Întotdeauna este vorba de unul sau de celălalt. Fiecăruia dintre noi ni se oferă astăzi posibilitatea de a alege cine ne va stăpâni viaţa.

Dumnezeu plantează semințe, nu copaci

Adesea noi trebuie să ne plecăm pe genunchi şi să plângem la picioarele lui Isus din cauza lipsurilor şi greşelilor noastre, dar noi nu trebuie să ne descurajăm. Chiar atunci când suntem înfrânţi de vrăjmaş, noi nu suntem lepădaţi.

Cei tari nu au niciun avantaj

Atunci când omul se hotărăşte în inima lui să asculte de Dumnezeu, când se depun eforturi pentru realizarea acestui scop, Isus acceptă această dispoziţie şi orice efort manifestat în această direcţie ca tot ceea ce putem face noi, şi completează lipsurile noastre cu propriile Sale merite divine.

Nădejde pentru cel slab

Este dureros de umilitor să admiţi că nu poţi birui păcatul, că nu poţi asculta şi că nu poţi dovedi neprihănire, şi că Isus trebuie să facă aceasta pentru tine. Dar noi nu-L vom putea urma pe Isus cu adevărat decât dacă vom lua pe umerii noştri această cruce a umilinţei.

Alegând să lăsăm pe Dumnezeu să aleagă

Dumnezeu ne invită să predăm voinţele noastre în orice privinţă cu excepţia continuării legăturii cu El. Noi suntem întotdeauna liberi să alegem dacă vrem să continuăm a-L căuta. Noi nu vom pierde niciodată posibilitatea de a alege în privinţa aceasta.

Roada roadelor roadelor

Numai pentru că noi nu vom fi exact cum a fost Isus nu înseamnă că noi nu putem să ascultăm cum a ascultat Isus. Depinzând de Isus aşa cum El a depins de Tatăl Său noi vom putea câştiga biruinţa.

Evitarea consacrării

Ori de câte ori cineva încearcă să dea păcatul afară din viaţa sa prin propria lui putere, el va sfârşi mai rău decât înainte. El poate că nu se va întoarce din nou la muzica rock, dar el poate deveni foarte mândru de realizările sale. Și mândria este cel mai grozav dintre toate păcatele.

Predarea eului și nu a lucrurilor materiale

Singurul fel de ascultare pe care noi îl putem produce prin forţe proprii este o ascultare exterioară. Aceasta nu este o ascultare reală. Ascultarea adevărată vine numai de la Hristos, ca rezultat al legăturii cu El.

Ascultare izvorâtă din lăuntru

Dacă vom avea acea legătură continuă de credinţă în Isus, noi vom fi schimbaţi după chipul Său, în aşa fel încât să fim ascultători - începând din inimă şi sfârşind cu aparenţele.

Ascultarea izvorăște din pace

Dacă noi vom veni la Dumnezeu admiţând neajutorarea noastră şi neputinţa noastră în privinţa ascultării de Legea lui Dumnezeu, El ne va da pacea. Si pacea ne va da uşurarea. Pacea aduce de asemenea şi biruinţa. Si biruinţa înseamnă ascultare - singurul fel de ascultare reală.

Acultarea lui Hristos în noi

Cel drept va trăi prin credinţă. Dacă cei ce au fost iertaţi şi îndreptăţiţi prin neprihănirea lui Hristos trăiesc prin credinţă, ei vor putea să asculte. Dacă noi vom trăi o viaţă zilnică de credinţă în Isus, prin locuirea Sa în noi, noi vom putea să experimentăm o adevărată ascultare.

Bunătatea rea

Ceea ce contează în ochii lui Dumnezeu sunt motivele şi dorinţele noastre ascunse, şi nu înfăţişarea noastră exterioară. Adevărata ascultare vine întotdeauna din inima, şi numai ca un rezultat al legăturii cu Hristos.

Terebinți ai neprihănirii

Din cauza pomului crucii pe care Isus şi-a dat viaţa pentru păcatele noastre, noi suntem invitaţi să devenim terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului. Si unindu-ne cu El, noi vom fi împuterniciţi să facem fapte de neprihănire şi să aducem roadă bună, roadă care să aducă cinste Numelui Său.

Păcătos prin naștere

Numai prin unirea noastră cu Hristos, printr-o continuă legătură cu El, printr-o dependenţă de fiecare moment faţă de puterea Lui, vom putea fi noi făcuţi în stare să ascultăm cu adevărat, în ciuda păcătoşeniei firii noastre.

Noi nu putem asculta

Numai dacă venim la Isus admiţându-ne neputinţa, şi acceptându-L pe El prin credinţă, vom fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.

Metoda ascultării

Numai prin credinţă vom fi noi în stare să păzim poruncile lui Dumnezeu. Ascultarea prin credinţă este singurul fel de ascultare adevărată care poate exista.

Cel neprihanit prin credința va trăi

Punctul culminant al marei lupte nu va privi faptul dacă Isus a murit sau nu, sau dacă sângele Lui este îndestulător. Problema cheie chiar înaintea venirii lui Isus va fi dacă noi putem asculta de poruncile lui Dumnezeu sau dacă vom continua cu neascultarea. Acesta va fi conflictul final.

Acceptați prin Hristos

Darul nesfârşit de mare şi valoros al lui Dumnezeu în Isus Hristos face sigură acceptarea noastră, pentru că jertfa lui Isus a fost acceptată de Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va uita sau abandona după ce a plătit un preţ atât de mare pentru răscumpărarea noastră.

Cui i s-a iertat mult iubește mult

Când venim la Isus, în fiecare zi, chiar aşa cum suntem, ne dăm seama că El ne primeşte. Când El ne dă darul pocăinţei, începem să înţelegem că dragostea Sa este destul de mare ca să ofere pocăinţă şi iertare chiar şi acelora dintre noi cărora a trebuit să li se ierte mult.

Iertare fără margini

Indiferent de numărul ocaziilor în care ai căzut, şi cât de des ai păcătuit, dacă vii la EL, vei fi primit şi nu vei fi aruncat afară.

Spune că îți pare rău

Dacă legătura noastră cu Dumnezeu este doar ocazională, superficială, noi nu vom ajunge să simţim regret când îl întristăm. Doar când Îi vom vedea dragostea şi ne vom da seama că El este Prietenul nostru, doar atunci vom fi conduşi la adevărata pocăinţă.

O mărturisire sinceră

Dacă avem păcate de mărturisit, nu ar trebui să pierdem nici o clipă, ci să îndreptăm imediat lucrurile. Este greu să accepţi că ai greşit, dar când înţelegem că lipsa mărturisirii şi îndreptării lucrurilor stă în calea continuării legăturii noastre cu Hristos, parcă nu ne mai este atât de greu.

Nu există scuze în mărturisire

Noi toţi ştim din experienţă că nu putem face reformă cu noi înşine ci doar dacă aruncăm o privire către fața lui Isus şi vedem dezamăgirea şi dragostea Lui pentru noi, precum şi îndelunga Sa răbdare, doar atunci vom experimenta adevărata părere de rău pentru păcat.

Nu există neprihănire prin mărturisire

Mărturisirea are două aspecte. Ea nu este doar o înşiruire a lipsurilor, greşelilor şi insucceselor noastre. Adevărata pocăinţă ne reaminteşte de continua noastră stare de păcătoşenie, şi în umilinţa sufletului recunoaşte nevoia de Hristos şi dependenţa faţă de El.

Călcarea legii și sfâșierea inimii

Adevărata pocăinţă vine doar prin stabilirea unei legături personale cu Domnul Isus. Când realitatea prieteniei este recunoscută şi când vedem că păcatele noastre I-au sfâşiat inima, de-abia atunci ni se sfâşie şi nouă inima.

Bunătatea lui Dumnezeu aduce pocăință

Eşti în căutarea pocăinţei adevărate? Când vii la Isus, studiază viaţa Sa, meditează la caracterul şi misiunea Sa şi caută să înţelegi marea Sa iubire pentru tine, ca şi faptul că El te acceptă aşa cum eşti, şi vei fi condus, cu siguranţă, la pocăinţă.

Pocăința este un dar

Este Isus în centru în casa ta, în viaţa ta şi în relaţiile tale? Este El tema gândurilor şi conversaţiilor noastre? Oare nu cumva avem nevoie să venim la El şi să ne pocăim de faptul că L-am lăsat mereu să bată la uşa inimii noastre?

Vino așa cum ești

Noi niciodată nu ne schimbăm vieţile pentru a putea veni la Isus. Noi întotdeauna venim la Isus aşa cum suntem şi El este Acela care ne schimbă vieţile.

Încercarea finală

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru micile crize care vin înaintea celor mari. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru ocazia de a şti, înainte de a fi prea târziu, dacă credinţa noastră în El este întemeiată puternic în jertfa lui Hristos.

Curaj pentru timpul de criză

Chiar când cerurile sunt ca arama deasupra capului tău, ai curaj. Aceasta nu este o dovadă a lipsei tale de credinţă. În măsura în care vei continua să-L cauţi pe Isus şi să mijloceşti înaintea lui cu stăruinţă, razele luminii Sale vor apărea din nou ca să-ţi îmbărbăteze inima.

Ziua marii încercări

Dacă eu voi continua să urmăresc părtăşia cu Dumnezeu, dacă voi profita de privilegiul ce mi se oferă de a-L cunoaşte pe El, atunci El va duce la bun sfârşit acea lucrare pe care a început-o în mine, şi mă va susţine cu siguranţă şi tărie în marea încercare finală.

Criza determinată de ispită

Mulţi îşi închipuie că pot face faţă oricărei furtuni, dar în cele din urmă se îneacă în cada de baie. Inima este nespus de înşelătoare. De aceea Dumnezeu, în iubirea lui, îngăduie să vină peste noi ispite şi încercări pentru ca noi să vedem lucrurile în adevărata lor lumină.

Reacția la criză

Se cere timp pentru a pune firea duhovnicească în control asupra firii pământeşti, pentu ca o persoană să devină asemenea chipului lui Dumnezeu.

Zidind pe stâncă

Un copac din pădure pare destul de zdravăn pe dinafară, şi totuşi el poate fi putred pe din lăuntru. Nimeni nu poate face diferenţa până nu izbucneşte furtuna şi-l trânteşte la pământ. Furtuna nu schimbă copacul putred într-unul sănătos şi nici invers. Ea doar descoperă adevărata stare a fiecărui copac.

Credința aruncată pe fereastră

Când lucrurile merg bine, este mai greu de văzut dacă cineva are sau nu credinţă adevărată. Dar când va bate vântul, când va veni furtuna, numai credinţa adevărată va putea face faţă crizei.

Credinţa pusă la probă

Noi nu ne dăm seama că este de fapt o binecuvântare să treci prin felurite încercări înainte de a da piept cu marea încercare finală. Este avantajos să lupţi cu furtuna până când nu vine uraganul. Este de folos să înveţi să te iei la întrecere cu nişte atleţi înainte de a te întrece cu caii.

Înțelegând ce înseamnă a avea adevărata credință

Ar fi mult mai de folos pentru noi ca în locul unei simple citiri a Bibliei în scop informativ, să ne rugăm pentru a dobândi înţelegerea ei; să ne rugăm pentru a fi făcuţi în stare să discernem uneltirile Satanei care încearcă să ne înfăţişeze o imagine deformată a caracterului lui Dumnezeu.

Ce contează mai mult: faptele, sau legătura?

Simpla acceptare cu intelectul a anumitor adevăruri biblice nu va fi niciodată suficientă. Până şi dracii fac aceasta. Credinţa care mântuieşte se referă la puternica încredinţare care vine numai ca rezultat al unei legături personale cu Isus Hristos.

În mâna mea n-aduc nimic

Adesea noi nu ne simţim prea confortabil în prezenţa unui Dumnezeu care face să cadă ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dar darurile lui Dumnezeu izvorăsc din bunătatea Sa şi din dorinţa Sa de a ne binecuvânta potrivit cu nevoile noastre.

Credință pe patul de suferință

Noi trebui să ne amintim întotdeauna că credinţa constă în a te încrede într-o Persoană şi nu în răspunsuri la diverse cereri. Cel care are credinţă adevărată se încrede în Dumnezeu tot atât de mult la rău ca şi la bine.

Dacă Îl cunoști, te vei încrede în El

Uneori El permite ca un deces să intervină la un moment care ni se pare nouă nepotrivit. Dar dacă Îl cunoaştem, noi nu ne vom îndepărta de El atunci când încercările ne copleşesc, ci mai degrabă vom continua să stăm alături de El pentru că Îl cunoaştem şi ne încredem în El.

Credința este ceva spontan

Este o idee de origine satanică să încercăm să căpătăm credinţă prin eforturi, pentru că Satana ştie că dacă ne poate face să ne îndreptăm eforturile în această direcţie, el va reuşi să abată atenția noastră de la Isus, singura sursă a adevăratei credinţe.

Darul credinței

Potrivit cu Scriptura, dezvoltarea credinţei vine ca rezultat al unei legături constante cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care credinţa poate fi dezvoltată. Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Nu te poți forța pe tine însuți să crezi

Dacă credinţa este un dar care vine de la Dumnezeu, atunci singurul mijloc prin care ea se poate obţine este stabilirea unei legături cu Dumnezeu care să ne dea dreptul să primim acest dar. Un dar nu se obţine prin efort. Noi doar venim la acela care dăruieşte şi acceptăm darul.

Caută pe Isus pentru că-L iubești

Noi nu avem în noi înşine o dragoste neegoistă. Ea vine de la Dumnezeu. Iubirea stârneşte iubire, şi când ne plecăm pe genunchi şi vedem lucrurile în adevărata lor lumină, noi Îl putem ruga să ne schimbe motivele. Noi Îl putem ruga să ajute să ne încredem în El indiferent ce s-ar întâmpla cu noi.

Căutând pe Dumnezeu din motive neegoiste

De multe ori noi căutăm pe Mântuitorul din dorinţa de a câştiga bunuri pământeşti. Noi avem încredere în puterea Lui numai când ni se împlinesc cererile. Mântuitorul vrea să ne dea binecuvântări mai mari decât acelea pe care le cerem.

Iov – partea a doua

Când Iov a dovedit în faţa întregului univers că el nu-L slujea pe Dumnezeu din interese egoiste ci pentru că-L iubea, şi pentru că se încredea în El indiferent de împrejurări, atunci Dumnezeu a putut să-l binecuvânteze din nou. Satana a fugit.

Omul care nu s-a îndoit

Lui Satana nu-i pasă ce facem sau ce nu facem noi ca răspuns la uneltirile sale, atâta vreme cât suntem stăpâniţi de egoism. Adesea el se bucură mai mult de ceea ce nu facem rău prin propria noastră putere decât de faptul în sine că ne-a făcut să păcătuim.

De ce ne merge rău

Satana ştie că dacă reuşeşte să distrugă dependenţa noastră de Dumnezeu, succesul lui este sigur. Singura noastră speranţă stă în a continua să-L căutăm pe Dumnezeu, indiferent ce s-ar întâmpla în vieţile noastre. Dacă vom face aceasta, planurile Satanei vor da greş.

A dărui este egal cu a trăi

Efortul făcut pentru binecuvântarea altora, va avea ca rezultat propria noastră binecuvântare. Acesta a fost de fapt scopul urmărit de Dumnezeu atunci când ne-a rezervat partea noastră de lucru în cadrul Planului de Mântuire.

Roagă-te din iubire

Ca să putem sluji altora, avem nevoie să mergem noi înşine la Prietenul nostru, care este Pâinea Vieţii, pentru a putea dobândi ceea ce trebuie să împărtăşim cu aproapele nostru.

Roagă-te chiar când nu simți nevoia să te rogi

Există putere în rugăciune. Numai prin rugăciune şi prin comuniune cu Dumnezeu vom putea să căpătăm putere pentru a birui uneltirile Satanei. Cu cât vom înţelege mai bine importanţa rugăciunii, cu atât ne vom ruga mai mult.

Stăruința în rugăciune

Dumnezeu este mai binevoitor în a ne da daruri bune decât suntem noi cu copiii noştri. El arată către judecătorul nedrept şi ne spune că dacă chiar şi acel om a putut fi câştigat prin persistenţă, cu cât mai mult va avea Dumnezeu bunăvoinţă faţă de noi.

Crezând că El este

Moise nu înţelegea planul lui Dumnezeu, dar el încă credea în Dumnezeu, şi a continuat să comunice cu El, spunându-I ce simţea. Credinţa sa s-a manifestat nu prin cuvinte pioase, ci prin a continua să vină înaintea lui Dumnezeu, neţinând seamă de răspunsurile pe care le primise până atunci.

Nădăjduind în Domnul

După ce ai terminat de vorbit cu Dumnezeu despre ceea ce ai citit în timpul tău de devoţiune, şi după ce I-ai prezentat cererile şi rugăminţile tale, rămâi acolo. Nu te ridica imediat ca să pleci la muncă sau la şcoală. Continuă să mai rămâi în prezenţa Sa.

A conversa de dragul conversației

Dacă legătura ta cu Dumnezeu s-a bazat numai pe cereri, încearcă astăzi să rezervi zece minute în care să vorbeşti cu El, fără să-I ceri nimic. Făcând aşa vei descoperi o dimensiune a rugăciunii care n-ai bănuit că ar putea exista.

Dumnezeu răspunde

Nu-i da voie lui Satana să te împiedice de a veni înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune pe temeiul greşelilor şi nereuşitetor tale. Orice păcătos, indiferent cât de departe a rătăcit - fie că este aproape de casa Tatălui său, fie că este încă în cocina cu porci - are privilegiul de a primi ajutor de la Dumnezeu.

Rugăciunea umilinței

Dacă dorim să avem o legătură bună cu Dumnezeu, noi trebuie să urmăm exemplul lui Hristos şi să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne aducă la acea umilinţă fără de care adevărata relaţie cu Dumnezeu nu poate exista.

Nu te da bătut

Noi ar trebui să fim binevoitori în a depune cel puţin tot atâta efort în ceva ce are legătură cu veşnicia pe cât depunem pentru lucrurile care privesc această scurtă viaţă pământească.

Nu ne putem converti singuri

Dacă ai ajuns la concluzia că Biblia este o carte plictisitoare şi ai lăsat-o să adune praf pe vreo poliţă, ia-ţi câteva minute pe zi în care să studiezi câteva pasaje dintre cele care descriu viaţa lui Isus, invitând pe Dumnezeu să-ţi iasă în întâmpinare şi să facă cu tine ceea ce crede El că este necesar pentru a ţi se aprinde interesul pentru lucrurile spirituale.

Doar simplă informare, sau comuniune?

Înţelegerea adevărului biblic nu depinde de puterea intelectului exercitată în direcţia unor căutări intense, ci de o sete reală după neprihănire. Dar cine poate dovedi sete după neprihănire? Numai o persoană convertită. Nimeni nu va tânji după neprihănire, decât dacă este născut din nou.

Legătura cu cerul

Persoana care nu-L caută pe Dumnezeu în mod continuu nu poate fi în legătură cu cerul. Singurul scop al vieţii devotionale este ca noi să-L căutăm pe Isus. Noi Îl căutăm pe Isus prin Cuvântul Său şi prin rugăciune, şi alegem materialul potrivit pentru studiu cu acest obiectiv în minte.

Privind la Isus

Dacă o persoană nu ştie cum să stea cu Maria la picioarele lui Isus pentru a cunoaşte în mod personal dragostea şi bunătatea Lui, acea persoană se va aşeza pe scaunul lui Simon şi va folosi cele Zece Porunci ca pe o armă. Legea şi evanghelia trebuie să meargă împreună.

Părtășie în ciuda nevredniciei și a greșelilor

Scopul primordial al vieţii devoţionale este părtăşia cu Isus. Noi vorbim, umblăm şi comunicăm cu El pentru a fi părtaşi cu El. Şi în cele din urmă, în virtutea acestei părtaşii noi vom deveni asemenea Lui.

Răscumpărat pentru părtășie

Noi nu suntem mântuiţi prin trăirea unei vieţi devoţionale. Noi suntem mântuiţi prin acceptarea iniţială şi continuă a sacrificiului săvârşit de Hristos în favoarea noastră. Noi suntem mântuiţi pentru părtăşie, comuniune şi legătură cu Dumnezeu.

Pierdut din neglijență

Mântuirea prin credinţă este bazată pe principiul troleibuzului, şi nu pe principiul bateriei. Există putere numai atâta vreme cât există legătura cu firele de sus. Nimeni nu poate avea o viaţă de credinţă vie şi dinamică în lipsa unei legături zilnice cu Dumnezeu.

Pierdut și regăsit

În problemele noastre zilnice, noi ar trebui să fim atenţi ca nu cumva să uităm de Isus şi să ne vedem de treburi fără să fim măcar conştienţi de asta. Când ne lăsăm atât de antrenaţi în treburi pământeşti încât nici nu ne mai gândim la El, noi suntem deja separați de Isus.

Încrede-te numai în Dumnezeu

Viaţa devoţională nu este o sticlă la care i se poate pune dop. Noi nu putem să-L încuiem pe Dumnezeu într-o cutie şi apoi să plecăm şi să ne vedem de treburile zilei. Scopul devoţiunii zilnice este de a-mi forma obiceiul să invit prezenţa lui Dumnezeu în orice aspect al activităţii mele.

Sursa puterii lui Isus

Viaţa noastră spirituală începe când noi venim la Dumnezeu pentru prima oară, şi acceptăm neprihănirea Lui în schimbul păcatelor noastre. Viaţa noastră spirituală continuă şi se dezvoltă prin reînnoirea zilnică a consacrării noastre şi prin petrecerea zilnică a unui timp special de comuniune cu El.

Lupta credinței

Numai dacă ne vom hrăni zilnic cu Pâinea Vieţii, şi dacă ne vom adăpa regulat din Apa Vie vom putea să ne menţinem o viaţă spirituală puternică şi sănătoasă.

Singur cu Dumnezeu

Dacă îţi vei lua timp în fiecare dimineaţă, ca să stabileşti o legătură şi o părtăşie vie cu Dumnezeu, şi dacă vei rămâne lângă El, indiferent ce s-ar întâmpla, tu vei găsi odihna şi pacea despre care vorbea Isus când a zis: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”

Nu face planuri de unul singur

Predă-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă pentru ziua respectivă. Încredinţează-I Lui toate planurile tale, şi roagă-L ca ele să fie împlinite sau abandonate potrivit cu hotărârile providenţei Sale. Făcând aşa tu poţi preda viaţa ta în fiecare zi în mâinile lui Dumnezeu.

Mana de ieri nu mai este bună și astăzi

Mulţi au descoperit că atunci când în loc de a studia şi a se ruga seara, au făcut aceasta dimineaţa, o importantă schimbare a avut loc în viaţa lor. Ia-ţi timp la începutul fiecărei zile pentru a-L căuta pe Isus prin studiul Cuvântului Său şi prin rugăciune.

Adună atât cât îți lipsește

„Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană.” O oră preţioasă în comuniune cu Dumnezeu - poţi tu să te hotărăşti să faci asta? Dar o jumătate de oră? Sau poate că măsura de timp va fi diferită potrivit cu creşterea şi maturizarea ta în credinţă.

O lucrare care cere timp

Tu găseşti timp pentru tot ceea ce consideri a fi important. Motivul pentru care mulţi oameni nu petrec zilnic destul timp în legătură cu Hristos este că pur şi simplu ei nu cred că lucrul acesta este chiar aşa de important. Dacă n-ar fi aşa, ei ar găsi timpul necesar.

Împărtășirea cu trupul și sângele lui Isus

Noi avem nevoie de o hrănire continuă cu Cuvântul lui Dumnezeu, a cărui cunoaştere înseamnă viaţă veşnică. Acest Cuvânt trebuie să fie mâncarea şi băutura noastră. Numai în aceasta îşi poate găsi sufletul nostru hrana şi vitalitatea de care are nevoie.

A fi creștin înseamnă a-L cunoaște de Isus

Ia-ţi timp în fiecare dimineaţă, când, fiind de unul singur, să-L cauţi pe Isus prin studiu şi rugăciune. Numai în felul acesta poţi avea parte de harul Său. Aceasta este tot ceea ce poţi face ca să devii şi să rămâi un adevărat creştin.

Singura sursă de mere

A începe cu exteriorul pentru a încerca să schimbi lăuntrul inimii este o metodă care nu a dus şi nu va duce niciodată la vreun succes real. Planul lui Dumnezeu este ca tu să începi de la temelie, adică de la inimă; când vei face aceasta, din inima ta vor izvorî numai fapte de neprihănire.

Mântuire numai prin credință

Ce are mai mare importanță, îndreptățirea sau sfințirea? Amândouă sunt importante! Pentru diferite motive, poate; însă amândouă sunt importante. Amândouă vin prin Isus, sunt date prin credința în Isus, și doar prin credința în Isus.

Pacea aduce ușurare

Singurul fel în care un copil poate învăța din greșeli și căderi este să știe că este iubit și acceptat în timp ce le face. Respingerea face pe om să rămînă în păcate și greșeli. Conștiența că ești acceptat și iubit te ajută să crești, și-ți transformă viața. Pacea aduce cu adevărat ușurare.

Libertatea prin robie

Înțeleg că El are și niște case cu verandă, în apropierea unui lac nesfârșit, care arată ca o mare de sticlă. Drumul este pavat, sunt perdele la ferestre și flori cum nu ai văzut vreodată. El a pregătit toate acestea pentru tine și pentru mine.

Legătura neîntreruptă cu Dumnezeu

Când se spune: „Cine are pe Fiul”, înseamnă cine are o legătură cu acea persoană. Când se spune: „Cine are pe Fiul”, înseamnă cine are o legătură cu El. Noi suntem făcuți neprihăniți atâta timp cât rămânem în El.

Neprihănire pentru astăzi

Târgul pe care îl oferă Isus, de a ne da neprihănirea Lui în schimbul păcatelor noastre, este minunat Dar nu are nici o valoare pentru mâine, dacă mâine nu îl voi accepta din nou. Acest târg este valabil doar pentru fiecare „astăzi”.

Neprihănirea înseamnă Isus

„Fără Mine nu puteți face nimic”, adică fără El nu putem da roadele neprihănirii. Dar, chiar fără El, noi valorăm mult și de aceea a venit El, ca să ne arate că prin El toate lucrurile sunt cu putință și ca să dovedească valoarea sufletului omenesc.

Căutarea neprihănirii prin Isus

Singurul fel de neprihănire adevărată pe care lumea l-a cunoscut vreodată este în persoana vie și reală a lui Isus Hristos. Deci, singura, și cea mai bună definiție este aceea că, neprihănirea este Isus.

Asigurarea că suntem primiți

Când Isus spune că El dorește să ne dea neprihănirea Lui în schimbul păcatelor noastre, El enunță o promisiune care este valabilă și astăzi, atâta timp cât noi o acceptăm exact așa cum ne-a fost dăruită.

Cea mai grozavă afacere

Ce ai face dacă Isus ar veni astăzi la tine ca și cum ai fi doar tu în lumea asta? Cum te-ai simți dacă te-ar privi în față cu ochii Săi prietenoși și cu brațele deschise larg, așa cum făcea când a fost pe pământ, spunând: „Prietene, am venit să-ți dau neprihănirea Mea în schimbul păcatelor tale.” Ai fi interesat?

Pericolul posedării de bunuri materiale

Ce este cu neputință pentru om este cu putință la Dumnezeu. Cât de mulțumitori putem fi pentru că avem un Dumnezeu care face tot ce poate ca să ne deschidă ochii, să vedem ce valoare au lucrurile pe care ne bazăm, și să ne arate nevoia noastră de EL, indiferent de succesul nostru aparent.

Moartea zilnică a eului

Este nevoie de o convertire adevărată nu o dată la câțiva ani, ci zilnic. Această convertire aduce pe om într-o relație nouă cu Dumnezeu. Lucrurile vechi, patimile firești, tendințele spre rău, moștenite ori cultivate, vor dispărea, iar noi vom fi reînnoiți și sfințiți.

Lupta cea bună a credinței

Prietene, cât timp a trecut de când ți-ai luat ultima dată timp ca să meditezi, să te gândești în mod serios la problema mântuirii? Ceea ce contemplăm, la ceea ce medităm, acea vom fi până la urmă.

Este greu și totuși ușor

O, dacă am putea întipări în mințile noastre adevărul că tot ceea ce are valoare în lumea aceasta va lua sfârșit la revenirea lui Isus! Nimic din această lume nu va mai fi important atunci, absolut nimic! Nimic din toate acestea nu va fi important când El va veni a doua oară.

Nu te măsura pe tine însuți

Este posibil ca viața de creștin să devină insuportabil de grea pentru că noi tindem să ne măsurăm mereu cu noi înșine și astfel ne luăm privirea de la lsus. Ni se pare greu să privim la lsus, să acceptăm că „nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”

Firea pământească iubește independența

Trebuie să recunoaștem că, dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, în nici un caz nu putem privi la noi înșine pentru vreo speranță de mântuire. Tot ce putem face este să acceptăm darurile Sale.

Diavolii nu se încred

Este foarte posibil ca eu să cred că există Dumnezeu și încă multe alte lucruri în legătură cu El, așa cum fac și demonii, dar să nu am încredere în El. Cât de larg putem noi deschide poarta cea îngustă și strâmtă? Cât loc putem face?

Este greu să fii mântuit

Ceea ce face ca să fie greu să fim mântuiți este faptul că nu venim la Isus, și nu continuăm a veni mereu la El pentru mântuire. Ceea ce face această problemă atât de grea este că nouă ni se pare mereu greu să tot venim la Isus. Aceasta cere o luptă. Biblia o numește lupta cea bună a credinței.

Dumnezeu este de partea noastră

Dacă aleg să fiu mântuit, împotriva mea îl am doar pe Satana și o minoritate de o treime din îngeri, care strigau după îndurare în prezența lui Isus, și, cu care Isus mi-a promis că se va lupta în locul meu. Nu este de mirare că e greu să fii pierdut!

Duhul Sfânt și Muntele Golgotei

Dumnezeu nu poate ierta păcatul, dar, din cauza crucii El poate ierta pe păcătoși. Dacă cineva înțelege cât de puțin din acest adevăr, cum va putea el trece oare peste acest uriaș obstacol, spre pierzare?

Muntele necazurilor

Am întâlnit oameni care treceau prin mari necazuri, și care considerau că prin aceste suferințe au reușit să aibă o adevărată legătură cu Domnul Isus. Nu sunt chiar sigur cine aduce lacrimile, dar știu cine se folosește de ele, cine lucrează prin ele.

Muntele conștiinței

Îndrăznesc să spun că toți știm ce înseamnă conștiința. Deci conștiința este un alt munte, un alt obstacol care ar trebui să fie trecut în cazul în care am vrea să fim pierduți.

Muntele uriaș al rugăciunii

Trebuie să ne rugăm mai mult. Credeți aceasta? Trebuie s-o facem. Rugăciunile celor care ne iubesc constituie un munte uriaș care nu ne lasă să fim pierduți.

Muntele de bun simț

„Orice laș se poate lăsa de fumat. Dar este nevoie să fii un bărbat adevărat ca să mori de cancer de plămâni!” Această logică este greșită încă de la primul cuvânt. Bineînțeles că acest om se grozăvea. Dar, cu fiecare țigară pe care o aprindea, el trebuia să treacă un munte uriaș de rațiune și bun simț.

Un munte de predici

Lumina-i Hristos! Când nori grei se string, mă-nalț în credință, curajul nu-mi frâng; căci unde tronează Isus iubitor, durerea dispare și piere orice nor... Lumina-i Hristos! Puteri El îmi dă, să birui în lupta ce-n față ne stă. De-acum înainte spre El voi privi, căci El mă conduce prin noapte și zi.

Muntele Cuvântului lui Dumnezeu

Însăși existența Bibliei este o barieră pe care Dumnezeu a ridicat-o ca să fie greu să fim pierduți. Aceasta este o veste bună. 1 Petru 1:23 spune că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și rămâne în noi, pentru cât timp? Pentru totdeauna.

Mântuire pentru toți

Îngeri din cer sunt trimiși în lungul și-n latul pământului, căutând să mângâie pe cei întristati, să ocrotească pe cei în primejdie, să câștige inimile oamenilor la Hristos. Niciunul măcar nu este neglijat sau trecut cu vederea.

Este greu să te pierzi

Dumnezeu este hotărât să salveze dacă este cu putință pe toți oamenii din această lume. El nu violează puterea noastră de alegere, dar întrebuințează mijloace puternice pentru a face cât mai dificil ca cineva să se piardă.

A te pleca înseamnă a te înălța

Întâi trebuie să cădem ca să ne putem ridica din nou. Trebuie să cădem pe Stâncă și să fim zdrobiți înainte de a putea fi înălțați în Hristos. Pentru a cunoaște măreția împărăției spirituale, eul trebuie detronat, iar mândria trebuie umilită.

Isus Piatra de poticnire

Toți aceia care se încredeau în conducătorii lor au căzut de asemenea în prezența lui Isus, marea piatră de poticnire. Faptul că Isus a fost rânduit pentru căderea multora în Israel a fost o realitate în timpul vieții Sale. Munții și dealurile au fost nivelate.

Nu pacea, ci sabia

Noi nu suntem propriii noștri stăpâni. Noi doar ne putem alege stăpânul. Fie că acceptăm harul lui Dumnezeu, și credem în El, fie că Îl respingem și suntem pierduți.

Biruință prin supunere

Dumnezeu a retras de la Isus orice rază vizibilă de lumină, dragoste şi slavă. Dar El era încă acolo! Isus a câştigat biruinţa numai prin a se supune voinţei Tatălui. În Ghetsemani şi pe cruce Isus S-a bazat numai pe dovezile dragostei Tatălui primite mai înainte.

Nu te poți răstigni singur

Eforturile noastre pentru a grăbi creşterea sau consacrarea noastră nu pot da roade. Tot ce putem face este a căuta să-L cunoaştem pe Isus, şi părtăşia cu El, şi să credem că El va sfârşi în noi buna lucrare pe care a început-o. Numai El este Acela care ne poate conduce la o deplină consacrare.

Nu lucrarea mea, ci a Lui

Tot ceea ce este de valoare în ochii lui Dumnezeu: neprihănirea, pacea, credinţa, biruinţa, viaţa veşnică, şi însăşi consacrarea noastră, toate acestea nu pot fi dobândite decât pe o singură cale - printr-o legătură personală cu Hristos, Acela de la care vine orice dar de preţ.

Criza consacrării

Să nu credem însă că trebuie ca mai întâi să fii pe deplin transformat ca să poţi fi acceptat de Dumnezeu. Iacov a fost acceptat de Dumnezeu la Betel. Noi vorbim aici de lucrarea de transformare pe care o săvârşeşte Duhul lui Dumnezeu.

Când se face lumină

Ni se spune că după acea noapte de luptă la Iaboc, Iacov a fost un alt om. Aceasta s-a întâmplat la douăzeci de ani după convertirea lui. De abia la Iaboc a fost dezrădăcinată din viaţa acestui om încrederea în sine. Tocmai acolo a descoperit Iacov valoarea dependenţei absolute de Dumnezeu începând din acel moment şiretenia n-a mai avut loc în viaţa acestui om.

Atingerea divină

Biruinţa pe care Iacov nu reuşise s-o câştige timp de atâţia ani prin eforturi personale, i-a fost acordată prin credinţă şi predare de sine în zorii unei zile la pârâul Iaboc. Şi noi putem câştiga biruinţa în lupta cu păcatul pe aceeaşi singură cale a credinţei şi predării.

Câștig din pagubă

Iacov a ieşit infirm din această luptă, şi această infirmitate l-a însoţit în tot restul vieţii. Şi noi vom fi conştienţi de realitatea acestei lupte. Este posibil să nu realizezi în mod exact momentul convertirii tale, dar va fi imposibil să treci printr-o criză de genul celei prin care a trecut Iacov la Iaboc fără să fi conştient de aceasta.

Te poți oare tocmi cu Dumnezeu?

Mântuirea nu se bazează pe un jurământ pe care noi îl luăm faţă de Dumnezeu, ci pe jurământul pe care El deja l-a făcut în privinţa noastră. O credinţă adevărată ne va conduce la a iubi pe Dumnezeu şi la a ne încrede în El indiferent de ceea ce ni s-ar întâmpla.

Iacob vine la Isus

Îngerii lui Dumnezeu suiau şi coborau acea scară. Scara Îl reprezenta pe Isus. Isus era singura legătură dintre cer şi pământ. Isus era încă lângă el. Isus încă îl iubea. Isus venise la el în timp de grea nevoie, şi El este gata să facă lucrul acesta pentru oricine este dispus să accepte harul Său.

Astăzi se oferă mântuire

O forţă de a cărei influenţă păcătosul nici nu este conştient lucrează asupra sufletului, trezeşte conştiinţa, şi schimbă comportarea. Şi pe măsură ce Hristos atrage privirea către cruce, spre a contempla pe Cel străpuns de păcatele noastre, conştiinţa este trezită spre a lua seama la poruncile legii.

Zacheu își părăsește pomul

Isus este oaspetele păcătoşilor. Dacă nu ar fi aşa, atunci tu şi cu mine nu am putea avea nici o speranţă. Nu-i aşa că e un lucru minunat că Isus este binevoitor să fie oaspetele păcătoşilor? Aceasta este o veste bună; este vestea cea bună a evangheliei lui Hristos.

Zacheu vine la Isus

Parcă te amuză gândul că Zacheu, şeful serviciului de percepţie a taxelor, s-a întrecut cu copiii să apuce un loc într-unul din pomii de pe marginea drumului. Dar lui Zacheu nu-i mai păsa de aparenţe. Aceasta demonstrează un lucru deosebit de important. Când e vorba de o chestiune de viaţă şi de moarte, jena, falsa demnitate şi orice altceva dispar.

Ce e nou în nașterea din nou

Convertirea este întotdeauna lucrarea lui Dumnezeu şi nu a noastră. La naşterea din nou, în loc să mai fim vrăjmaşii lui Dumnezeu, noi suntem slujitorii Lui. Noi avem acum o plăcere pentru lucrurile spirituale pe care, când eram în vrăjmăşie cu Dumnezeu, le consideram o nebunie.

Încotro trebuiesc îndreptate eforturile

Ceea ce duce la creşterea noastră în credinţă este a-L cunoaşte pe Isus, care vrea să fie prietenul nostru cel mai bun. Rezultatele vor apare şi ele ca urmare a locuirii Sale în viaţa noastră spirituală.

Putere în slăbiciune

Predarea, consacrarea adevărată nu înseamnă renunţarea la anumite lucruri. Predare însemnă renunţarea la ideea că există vreo altă posibilitate de a te scăpa de toate aceste lucruri, în afară de următoarea: să vii la Hristos aşa cum eşti. Noi trebuie să ne predăm pe noi înşine lui Isus.

Sfârșitul care nu e decât un început

Creştinul săvârseşte ceea ce este drept pentru că este creştin, şi nu pentru a deveni creştin. Începutul unei adevărate vieţuiri creştine este marcat de această renunţare la încercările zadarnice de a da roade bune prin eforturi personale.

Dumnezeu ajută pe neputincioși

Domnul a zâmbit şi i-a zis: „Acum eşti cel mai bine pregătit Moise.” Numai când şi-a dat seama de neputincioşia sa, a reuşit Moise să scoată pe Israel din robie. Poporul, la rândul lui, a trebuit să înveţe aceiaşi lecţie. Dumnezeu le-a zis: „Voi nu trebuie să luptaţi în acest război. Domnul însuşi va lupta pentru voi.”

Toți suntem neputincioși

Dacă nu-ţi este clar ce înseamnă a sta lângă Isus, aş dori să-ţi reamintesc că orice lucru care-ţi este neclar pe tărâm spiritual, poate fi desluşit printr-o întreită legătură cu Isus: Prin studiu biblic - ascultând sfatul Domnului; prin rugăciune - vorbind deci Domnului; şi prin conlucrare - mărturisind pe Domnul înaintea semenilor noştri.

Nu este destul să fii moral

Noi nu suntem împotriva moralităţii. Moralitatea este o trăsătură de valoare. Ea te va feri de închisoare, de amenzi, şi de a zace în şanţ. Dar moralitatea nu înseamnă creştinism, şi ea nu te poate duce în cer. Singurul fel prin care cineva poate ajunge la neprihănire este printr-o legătură continuă cu Isus.

Convins că ai lipsuri

Este posibil să eviţi puşcăria prin a trăi o viaţă morală, şi totuşi să fii un mare păcătos, pentru că tu faci aceasta pe cont propriu, despărţit de Hristos. Este posibil să păzeşti toate legile şi rânduielile, să fii un om bun, şi să fii considerat şi de alţii un om bun, şi totuşi să fii considerat de către cer că trăieşti în păcat.

Contrafacerea convingerii

Când umbli departe de Isus, indiferent cât ai fi de rău, nu ţi se pare că El ar fi cu mult mai presus decât tine, sau poate chiar că îţi este egal. Dar, dacă vei veni în imediata Lui prezenţă, dacă vei studia caracterul şi iubirea Lui aşa cum sunt descrise în Scripturi, şi aşa cum se pot ele experimenta în viaţă de zi cu zi, te vei convinge că ai neapărată nevoie de ajutorul şi prezenţa Lui, de îndreptăţirea Lui, de puterea Lui călăuzitoare şi sfinţitoare.

Convingerea de păcat

Când privim la noi în lumina în care ne vede Isus, este imposibil să nu vedem că suntem păcătoşi. Nu din pricina a ceea ce am făcut, ci pentru ceea ce suntem, păcătoşi născuţi în păcat. Numai când vom ajunge la această convingere vom simţi cât de mare nevoie avem de Isus şi de ajutorul Sau.

Lunga cale către Dumnezeu

Sunt mulţi care refuză calea cea mai scurtă către Dumnezeu, şi anume studierea iubirii Lui, aşa cum este ea descoperită în descrierea Biblică a caracterului şi vieţii lui Hristos. Cred că cei mai mulţi dintre noi alegem calea cea lungă, şi acest lucru este destul de rău, întrucât nu acesta este planul lui Dumnezeu.

Un simțământ al nevoii

Simţământul nevoii este ceea ce contează în cea mai înaltă măsură. Acest simţămînt, la rândul lui, nu izvorăşte din nimic altceva decât din contemplarea iubirii lui Dumnezeu. Vino la El pe calea care ţi-a fost oferită şi recomandată de ceruri. În acelaşi timp, dă-ți seama că El este oricând gata să te primească. El este deja ieşit în întâmpinarea ta.

O greșită cunoaștere

Satana turbează când vede că noi ne străduim să-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu, prin studiul Cuvântului Său. Pentru fiecare pas pe care noi îl facem către Hristos, el are pregătit un obstacol specific.

O corectă cunoaștere a lui Dumnezeu

„Cercetează Scripturile pentru a te convinge personal că eşti acceptat de Dumnezeu.” Dacă nu vei face aceasta, mai devreme sau mai târziu vei avea probleme. Studiază şi formează-ţi păreri personale. Dobândeşte o cunoaştere personală a adevărului. Nu depinde de ceea ce spun alţii despre Dumnezeu. Nu depinde de pastor.

Îndelunga căutare

Orice om care este în căutarea unui lucru care să ia locul goliciunii grozave pe care o simte în adâncul sufletului său, este de fapt în căutarea lui Dumnezeu. Ceea ce dorim noi este părtășia cu El. Nimic nu poate lua locul lui Isus în sufletul omului.

Dorința după mai bine

Simţi dorinţa după ceva mai bun decât ce poate oferi această lume? Dacă da, să ştii că această dorinţă vine de la Dumnezeu. Fie că admiţi aceasta sau nu, fie că recunoşti sau nu că ai această dorinţă, acesta este totuşi un adevăr. El te atrage la Sine. El atrage spre Sine inima ta, viaţa ta şi mintea ta.

Îngerului bisericii din… scrie-i (prima parte)

Îmi pot imagina suspansul din cetăţile Asiei Mici când cititorii Apocalipsei ajungeau la partea care spunea: „îngerului bisericii din... scrie-i”. Membrii anumitor biserici trebuie să fi aşteptat cu respiraţia întretăiată acest mesaj direct de la Isus. Colecţia de scrisori conţinea o mulţime de surprize!

Cele șapte sfetnice sunt șapte biserici

Dacă nicio biserică şi niciun creştin nu are imaginea completă a lui Isus, atunci avem cu toţii un motiv să fim umili. Cu toţii suntem învăţăcei. Cea mai înţeleaptă poziţie pe care un creştin trebuie să o adopte este aceea de a învăţa câte ceva din fiecare situaţie.

Cele șapte stele sunt îngerii celor șapte biserici

În tradiţia evreiască, îngerii ghidau activităţile conducătorilor pământeşti şi uneori sunt responsabili pentru comportamentul conducătorilor pământeşti. Poate aceşti şapte îngeri vegheau asupra liderilor bisericii. Este frumos să ştii că biserica slabă şi cu defecte, aşa cum este, este la fel de păzită de Dumnezeu cum este fiecare dintre noi.

Scrie lucrurile pe care le-ai văzut

Dumnezeu ne spune despre viitor, astfel încât să putem ajunge la destinaţie astăzi. Fiecare zi este o parte a itinerarului nostru spre scopul lui Dumnezeu. Cu un ochi îndreptat asupra Cuvântului Său, ne putem găsi calea prin labirintul vieţii.

Cel dintâi și cel de pe urmă

Răspunzând chemării lui Dumnezeu, un tânăr a renunţat la droguri şi la viaţa zbuciumată şi s-a întors la şcoală. Vreau doar să subliniez harul infinit al lui Isus Hristos, care scoate ramuri din foc şi le foloseşte la capacitate maximă. Asta înseamnă că există speranţă şi pentru mine, şi pentru tine.

Am căzut la picioarele Lui ca mort (a doua parte)

Isus din Apocalipsa este antidotul pentru „sindromul Dumnezeului mic”. Îl numim umil şi blând, totuşi mulţi dintre cei care îl cunosc mai bine ştiu că a fost un revoluţionar periculos. Cu siguranţă, ar fi plăcut să-L avem pe Isus prin preajmă, dacă ar face lucrurile numai în felul nostru.

Am căzut la picioarele Lui ca mort (prima parte)

Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos. El este mai mult decât un om - El este Omul-Dumnezeu. Când, la fel ca Ioan, ne revenim după ce am înţeles lucrul acesta, putem fi pe deplin liniştiţi ştiind că El este capabil să ne ofere tot ceea ce avem nevoie, inclusiv viaţa veşnică.

Fața Lui era ca soarele

Dumnezeu este real, nu o ficţiune.... Ne facem un bine atunci când ne dăm demisia din funcţia de regizor al filmului vieţii noastre şi îi cedăm Lui puterea. Am realizat că viaţa în slujba semenilor este singura care merită trăită... Acesta este cel mai înalt şi mai bun scop al meu ca om.

Capul și părul Lui erau alba ca lâna albă, ca zăpada

Isus vine la Ioan direct de la tronul lui Dumnezeu pentru a-i oferi încurajări divine pentru evenimentele care stăteau în faţa lui şi pentru bisericile Lui. Ar fi ruşinos să pierzi din vedere măreţia lui Isus pentru a te concentra asupra culorii pielii Lui.

Cineva care semăna cu Fiul Omului (a doua parte)

Mulţi creştini sunt nesiguri. Ei nu ştiu dacă au făcut suficient sau dacă sunt împăcaţi cu Dumnezeu. Acestora, Isus le spune: „Sunt aici, printre voi.” Este foarte clar că aceste biserici sunt imperfecte. Totuşi El continuă să meargă printre acele sfeşnice ca Dumnezeul credincios al legământului, care este mereu acolo pentru poporul Lui.

Cineva care semăna cu Fiul Omului (prima parte)

Dumnezeu nu este ca dumnezeii păgâni din Antichitate, în care nu te puteai încrede. Dumnezeu Se apropie de poporul său în mod constant, supunându-Se propriilor Sale reguli. Aceasta este o sursă extraordinară de siguranţă şi stabilitate pentru viaţa noastră spirituală.

Șapte sfeșnice de aur

Cartea Apocalipsa adoptă sfeşnicul, această imagine a iudaismului, pentru a reprezenta bisericile din Asia Mică. Prin asta Ioan înţelege clar că adevărata credinţă creştină era moştenitoarea lui Israel, chiar dacă uneori sinagoga îi excludea pe creştini.

Trimite celor șapte biserici

Rolul creştinului într-o lume seculară este la fel de plin de provocări. Trebuie să acţionăm având misiunea în minte şi totuşi să fim disponibili pentru cei în nevoie. Cine este suficient de priceput ca să facă faţă provocării? Nimeni, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. El nu îi cheamă pe cei pregătiţi, ci îi pregăteşte pe cei pe care îi cheamă.

În ziua Domnului

Nu strică să ne amintim că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Fiecare zi este o zi „pe care a făcut-o Domnul” (Psalmii 118:24), un timp care să fie folosit pentru a-L slăvi pe El şi a fi o binecuvântare pentru ceilalţi. De fiecare zi trebuie să ne bucurăm cu mulţumire.

În ostrovul care se cheamă Patmos

Când viaţa este o rutină, este uşor să avem impresia că deţinem controlul, de parcă am putea face faţă oricărei situaţii care ar urma. S-ar putea să ne pierdem repede simţământul dependenţei de Dumnezeu. Aşa că uneori Dumnezeu ne îndepărtează de activităţile noastre obişnuite şi ne pune în locuri unde trebuie să depindem în totalitate de El.

Fratele vostru părtaș cu voi la necaz

Rasa, cultura şi diferenţele confesionale contează prea puţin atunci când experimentezi consecinţele opoziţiei faţă de Evanghelie. A şti că ceilalţi au simţit ceea ce noi simţim are putere vindecătoare pentru propria noastră durere. Şi prin ceea ce am îndurat învăţăm cum să îi slujim pe alţii care suferă.

Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul

Din cauza naturii amestecate a sistemelor umane, poporul credincios al lui Dumnezeu nu ar trebui să se aştepte la siguranţă perfectă în viaţa aceasta. Credinţa nu primeşte întotdeauna o răsplată imediată. Dumnezeu nu încheie întotdeauna o înţelegere finală în octombrie.

El vine pe nori

E nevoie să investeşti serios în studiul Bibliei, precum şi să le vorbeşti altor oameni care îl cunosc şi să auzi mărturiile lor despre impactul Lui în vieţile lor. Şi ai nevoie să te implici în misiunea pe care El a lăsat-o ucenicilor Săi ca s-o îndeplinească. Aceia care au o relaţie cu Isus vor lua parte într-o zi la glorioasa biruinţă descrisă în Apocalipsa.

A făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu

Dacă vreodată te gândeşti că eşti un nimeni, că nimănui nu-i pasă, ia cartea Apocalipsa şi alungă acele gânduri cu declaraţiile clare din Cuvântul lui Dumnezeu! Prin Isus Hristos am fost puşi în cele mai înalte poziţii. Cartea Apocalipsa nu ne spune doar cine este Hristos, ci şi cine putem noi deveni în El.

Ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său

Moartea Lui face posibil ca noi să rupem lanţurile trecutului, să avem un nou început, să fim iertaţi. Sângele lui Isus ne scapă şi de teamă - teama că vom face ceva ce ne va face să nu fim acceptaţi de El. Teama că noi, atingându-ne cel mai înalt potenţial, nu vom fi niciodată suficient de buni.

Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morți

În timp ce majoritatea oamenilor nu Îl recunosc ca atare pe Hristos, noi putem să devenim cetăţeni ai împărăţiei Sale şi să avem parte de toate beneficiile faptului că suntem cetăţeni ai ei. Pentru că El stăpâneşte asupra împăraţilor pământului, noi nu trebuie să ne mai temem de guvernele opresive. În cartea Apocalipsa, Isus este tot ce avem nevoie.

Din partea lui Isus Hristos

În Apocalipsa, cheia ghicitorii este Isus Hristos! Cheia pe care Ioan a pus-o la uşa cărţii sale îi transformă sensul. Nu contează cât de ciudate devin imaginile, interpretarea corectă a oricărui pasaj va deschide întotdeauna o imagine mai clară a lui Isus.

Ferice de cine citește și de cei ce ascultă

Cartea Apocalipsa trebuia să fie citită în biserică. Trebuia să fie nu o lucrare scrisă care să fie studiată de fiecare persoană, ci mai degrabă să fie auzită de către grupuri de oameni. O binecuvântare specială stă asupra citirii publice a cărţii Apocalipsa.

A mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu

Modul în care foloseşte Vechiul Testament cartea Apocalipsa este ca o matrioşkă. Ai putea citi cartea fără referire la Vechiul Testament şi să crezi că ai înţeles întregul tablou. Dar când descoperi mesajul din profunzime, încep să ţi se descopere adevărurile nebănuite aflate în carte.

Le-a făcut-o cunoscut

Când textul nostru spune că descoperirea lui Isus Hristos a fost „făcută cunoscută”, ne avertizează să fim atenţi cum trecem de la cuvintele cărţii Apocalipsa la semnificaţia ei. Lucrurile adeseori se dovedesc a fi mult mai diferite decât ar putea sugera prima noastră impresie.

În curând

Scriptura spune: «Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.»” Într-un fel sau altul, lucrurile se vor întâmpla curând. Ceea ce contează este cum răspundem la această realitate.

Pe care I-a dat-o Dumnezeu

Înţelepciunea şi cunoaşterea lui Dumnezeu sunt cu siguranţă mai mari decât orice lucru scris în cartea Apocalipsa. Marele Dumnezeu S-a aplecat şi l-a folosit pe Ioan pentru a ne vorbi, în modul în care un părinte le vorbeşte unor copii de doi ani, coborându-se la nivelul lor şi folosind limbajul lor.

Descoperirea lui Isus Hristos (a treia parte)

Dacă nu am fi avut cartea Apocalipsa, nu am fi avut o imagine completă cu privire la cine este Isus. El a fost Regele universului, care a fost dispus să devină o fiinţă umană, dispus să slujească şi să binecuvânteze, dispus să Se lase expus la ruşine şi abuz, dispus să sufere şi să moară pentru noi.

Descoperirea lui Isus Hristos (a doua parte)

Oricât de greu de înţeles poate fi cartea Apocalipsei, scopul ei principal este de a ne învăţa despre Isus. Dacă felul cum interpretez eu Apocalipsa nu conduce la o imagine mai clară a lui Hristos, poţi fi destul de sigur că nu am înţeles cu adevărat cartea.

Descoperirea lui Isus Hristos (prima parte)

Nu ştiu cum aş reacţiona dacă aş da peste cineva ca Ioan. Dar ştiu atât: cartea Apocalipsa a supravieţuit multor defăimători. Astăzi este un clasic garantat. Te poate aduce la o umblare mai apropiată cu Isus. Te invit să călătoreşti prin această carte alături de mine.
Do NOT follow this link or you will be banned from the site!