Alberto Timm

Pe 21 octombrie 1883, Andrews a murit şi cerinţa lui a fost respectată. În Review din 30 octombrie era inclus un necrolog intitulat: „Moartea fratelui Andrews”, fără multe laude pentru toate realizările lui. Cât de minunată este viaţa celor foarte talentaţi care rămân smeriţi chiar şi atunci când sunt înconjuraţi de succes şi cuvinte de laudă!

Ca adventişti de ziua a şaptea, inimile noastre ar trebui să bată pentru câmpurile misionare, în locurile în care mesajul adventist trebuie să ajungă la oameni. Misiunea este esenţa existenţei noastre ca biserică. Prin rugăciunile şi resursele noastre financiare trebuie să susţinem nu doar biserica locală, ci şi misiunea globală a bisericii.

Speranţa creştină generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii”, tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!

Indiferent care ar fi problemele tale, tot ce ai nevoie pentru a fi curăţit este atingerea mâinii Maestrului. După aceea, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Îţi va fi imposibil să nu spui nimic. Vei spune şi altora ce a făcut Isus pentru tine!

Nimeni nu poate reduce la tăcere sau nega exemplul inspirator de viaţă al Maicii Teresa. Să medităm la un sfat înţelept dat de ea: „Nu căuta lucrurile mari, încearcă să le faci pe cele mici cu dragoste... Cu cât este mai mic un lucru, cu atât mai mare trebuie să fie dragostea noastră.” Să punem în practică acest sfat cu cei din jurul nostru.

Noi avem o asigurare profetică: mişcarea adventă va birui şi, la sfârşitul timpului, toţi membrii neconsacraţi şi formali vor fi cernuţi. Astfel, problema majoră nu este biruinţa acestei mişcări, ci dacă tu şi cu mine vom birui împreună cu ea. Prin harul lui Dumnezeu, să rămânem credincioşi Domnului până la glorioasa Lui revenire!

Suntem încurajaţi să urmăm exemplul lui Dumnezeu, păzind Sabatul zilei a şaptea ca simbol al mântuirii prin har prin credinţă. Făcând astfel, noi recunoaştem suveranitatea lui Dumnezeu ca Creator şi Mântuitor şi ne punem sub mâna Sa, care binecuvântează.

La fel de preocupaţi cum au fost liderii bisericii în 1976 cu privire la aceste chestiuni ar trebui să fim şi noi, câteva secole mai târziu. Misiunea noastră este să rămânem în lume, să lucrăm pentru lume, fără să fim din lumea aceasta sau, cum a afirmat şi Isus, „nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17:15).

Dumnezeu a creat o lume rotundă cu diferite fusuri orare şi nu putem s-o aplatizăm. Porunca de a păzi ziua a şaptea ca Sabatul sfânt nu cere uniformitate în timp. Trebuie să păzim Sabatul atunci când el soseşte, indiferent de zona de timp în care suntem.

„Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia, şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor” (Tragedia veacurilor, p. 595). Fie ca şi noi să facem parte din acest popor credincios care rămâne la „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4).

Ca să fii un făuritor de pace ai nevoie să fii împăcat cu Dumnezeu şi cu tine însuţi, spunând cuvinte de pace şi făcând acţiuni paşnice. Dacă aceasta nu se întâmplă, măcar eşti împăcat cu tine însuţi şi cu propria conştiinţă, iar în cuvintele lui Hristos poţi fi numit fiu sau fiică a lui Dumnezeu.

Dumnezeu stabilit că toţi cei care iubesc întunericul şi continuă în răzvrătire împotriva autorităţii înalte a cerului vor rămâne în starea de înstrăinare spirituală şi vor suferi moartea veşnică în cele din urmă. Aşa că nu e o hotărâre arbitrară din partea lui Dumnezeu că-i alege pe unii pentru a fi mântuiţi şi pe alţii, pentru a fi pierduţi. Fiecare este responsabil moral pentru destinul său.

Cu o asemenea armată de lucrători care ar putea fi formată din tinerii noştri, pregătiţi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat şi care va reveni în curând!

Dacă ai amânat hotărârea pentru Hristos, ar trebui să-ţi aminteşti că în Biblie timpul mântuirii este întotdeauna astăzi! Noi putem trăi doar în prezent, iar astăzi ţi se oferă o nouă ocazie pentru a face un legământ cu Dumnezeu sau pentru a-l reînnoi.

Perioada de 6 000 de ani poate să ne furnizeze câteva noţiuni generale despre dezvoltarea istoriei umanităţii. Nefiind corelată cu nicio profeţie apocaliptică din Daniel şi Apocalipsa, nu poate susţine mesajul nostru advent. Acest mesaj stă pe o bază istorică şi profetică mult mai puternică!

„Vrei să fii fericit pentru un timp? Răzbună-te. Vrei să fii fericit pentru totdeauna? Iartă.” Dacă ai neînţelegeri cu cineva care încă trebuie să fie rezolvate, acesta este timpul potrivit pentru a o face. Chiar dacă cealaltă persoană implicată nu vrea să te ierte, cel puţin tu ţi-ai făcut partea şi poţi trăi în pace cu Dumnezeu şi cu conştiinţa ta.

Apelul lui Dumnezeu pentru noi astăzi este: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6). De ce să nu-I oferi chiar acum într-o rugăciune un cuvânt fie de acceptare, fie de confirmare a unei acceptări anterioare a îndurătoarei plăţi pentru păcatul tău?

Unele studii au arătat că 85% din lucrurile de care ne temem nu se întâmplă niciodată. Adu-ţi aminte că grijile, îngrijorările şi temerile nu rezolvă problemele, doar ne pun în alertă. Dacă ai temeri incontrolabile, de ce să nu I le încredinţezi Domnului? „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi”

În timp ce recunoaştem diversitatea darurilor şi a slujbelor, ar trebui să căutăm întotdeauna unitatea doctrinară. Rugăciunea lui Hristos pentru noi este „ca toţi să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.

Apelul lui Hristos pentru noi astăzi este: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16).

În multe locuri din lume, adventiştii de ziua a şaptea sunt cunoscuţi drept creştini cinstiţi şi de încredere. Dacă tu şi cu mine suntem membri ai acestei denominaţiuni, noi îi purtăm şi numele. Ce ai făcut tu şi cu mine pentru a păstra buna reputaţie a acestei denominaţiuni printre vecini, colegii de lucru sau de şcoală şi prieteni?

„Dumnezeule veşnic şi preabinecuvântate, vreau să mă prezint înaintea Ta cu cea mai profundă umilinţă şi smerenie a sufletului. Ştiind cât de nedemn este ca un vierme atât de păcătos să se prezinte înaintea Maiestăţii sfinte a Cerului, înaintea Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor, vin recunoscând că am fost un mare răufăcător.” Joseph Bates

Analogia lui Pavel despre soldatul creştin (Efes. 6:10-20) ne încurajează să concurăm prin puterea lui Dumnezeu împotriva oştilor întunericului şi a acestei lumi păcătoase. Scopul nostru este să facem ca toţi oamenii să fie biruitori în Hristos!

Hristos a fost destul de înţelept ca să menţioneze doar semnele apropiatei Sale veniri, fără a descoperi data când se va întâmpla acest lucru. De aceea, noi trebuie să „veghem” şi să „fim gata” pentru venirea Lui, căci nu ştim când va veni. Nu uita, El poate veni în orice moment după fiecare dintre noi!

Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă cheia pentru interpretarea acestor simboluri din cartea Daniel și Apocalipsa. De exemplu, Ioan 1:29 („Iată Mielul lui Dumnezeu...”) ne ajută să înţelegem cine este Mielul din cartea Apocalipsa. Dacă îi permitem Bibliei să fie propriul ei interpret, putem evita multe interpretări artificiale şi distorsiuni părtinitoare.

O decizie cu mult mai mare a fost luată de Isus Hristos în Grădina Ghetsimani. El chiar a mărturisit la trei din ucenicii Lui: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”. Apoi, fiind singur, El S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”

După ce a plantat seminţele mesajului adventist în Europa, Czechowski a murit pe 25 februarie 1876, în Viena, Austria, lăsând în urmă o moştenire uimitoare de slujire devotată. Mai mulţi dintre cei convertiţi de el şi urmaşii lor au mers ca misionari adventişti în diferite locuri ale lumii.

Indiferent unde te afli acum, tu poţi să te rogi pentru misionarii dedicaţi care predică Evanghelia veşnică în toată lumea. Dacă îi cunoşti pe unii dintre ei, chiar poţi să le trimiţi un mesaj scurt, să le spui că te rogi pentru ei. Deşi pare poate prea simplu, acest gest de grijă şi sprijin poate face o mare diferenţă în vieţile lor!

Poate că niciodată nu ne-am lepădat public de Domnul şi Mântuitorul nostru, la fel ca Petru şi Ieronim din Praga. Poate chiar am făcut o promisiune în faţa Domnului pe care nu am împlinit-o. Dacă aşa stau lucrurile, atunci ar trebui să urmăm exemplul acelor mari creştini şi să ne rededicăm vieţile lui Hristos şi cauzei Sale.

„Dacă citeşti istoria, vei descoperi că acei creştini care au făcut cel mai mult pentru lumea de acum au fost cei care s-au gândit cel mai mult la lumea viitoare. Tocmai pentru că creştinii au încetat în mare parte să se mai gândească la cealaltă lume au devenit atât de ineficienţi.” C. S. Lewis

Oamenii pot fi privaţi de Biblie fie prin faptul că nu au acces fizic la ea, fie prin faptul că se foloseşte un limbaj prea greu de înţeles. Pentru ca Biblia să fie o „candelă” pentru picioare şi o „lumină” pe cărare (Ps. 119:105), mesajul ei trebuie tradus şi comunicat în cea mai de încredere şi mai accesibilă formă cu putinţă.

Acei copii care mor şi au părinţi credincioşi vor fi mântuiţi, deoarece credinţa acelor părinţi „îi acoperă pe copii, la fel ca atunci când Dumnezeu Şi-a trimis judecăţile Sale asupra întâilor născuţi ai egiptenilor”. Copilaşii părinţilor necredincioşi vor fi îngrijiţi în cer de îngeri până când aceşti copii vor putea să îşi poarte singuri de grijă.

„Ce ne învaţă Maestrul nostru? Oare nu că, dacă o singură oaie din o sută se pierde, să le lăsăm pe cele nouăzeci şi nouă şi să o căutăm pe aceea singură? Dar aici proporţia aproape că este inversă şi noi stăm acasă cu acea oaie singură şi nu luăm seama la cele nouăzeci şi nouă care pier!” Hudson Taylor

Superficialitatea este unul din cele mai mari păcate ale generaţiei noastre. În Pilda semănătorului, Isus a avertizat cu privire la pericolul de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu fără a-l înţelege şi de a nu avea rădăcini adânci în Cuvântul Său. Ellen White spunea: „Toţi trebuie să simtă că au obligaţia de a atinge cele mai înalte culmi ale dezvoltării intelectuale”

Nu uita, nu eşti singur pe acest pământ. Poate toţi ceilalţi te vor părăsi, dar nu şi Dumnezeu! El este cu tine în zilele triste, când eşti ispitit, la fel ca Radim, să nu te mai rogi. Dar poţi avea încredere că „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit”

Fiecare om primeşte 24 de ore pe care să le folosească cât mai bine. Unii oameni realizează mult în timpul acestor ore, iar alţii, foarte puţin. Pentru că timpul este de neschimbat, trebuie să încetăm să mai dăm vina pe timp şi să ne adaptăm la timpul pe care îl avem. Acest lucru poate face o diferenţă majoră în vieţile noastre!

Indiferent unde trăieşti sau ce faci, tu trebuie să ai acea pasiune misionară adventistă şi să fii parte a acestei mişcări misionare adventiste mondiale. Să nu uiţi că sunt oameni care încă nu au auzit Evanghelia veşnică, există un câmp misionar în care tu să lucrezi pentru Domnul!

Mulţi dintre noi luăm în serios unele aspecte ale stilului de viaţă adventist şi le ignorăm pe celelalte. Poate avem nevoie să urmăm sfatul lui Hristos: „Pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”. Haideţi să trăim în conformitate cu toată lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu!

Billy Graham a considerat că misiunea lui era să îi conducă pe oameni să se pocăiască de păcatele lor şi să Îl accepte pe Isus ca Mântuitor personal. El spunea: „Singurul meu scop în viaţă este să îi ajut pe oameni să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, relație care, cred eu, vine prin cunoaşterea lui Hristos.”

Sarcina noastră nu este doar să alergăm în alergarea credinţei. De asemenea, noi trebuie să fim nişte soldaţi curajoşi ai crucii şi vestitori ai Evangheliei. Cu adevărat, „ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!”

Ca creştini, noi ar trebui să fim primii care demonstrează dragostea şi compasiunea altruistă pentru lume. Porunca lui Hristos pentru noi astăzi este: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”

În multe culturi, trişatul a devenit o practică obişnuită şi chiar sinonimă cu isteţimea. Dar, în calitate de creştini credincioşi, noi nu putem accepta practicile culturale care subminează principiile universale ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Dacă te compari cu alţii, poţi să devii încrezut sau plin de amărăciune; pentru că întotdeauna vor fi alţii mai mari şi alţii mai mici decât tine. Bucură-te de împlinirile tale, la fel ca şi de planurile tale. Păstrează interes pentru profesia ta, dar fii modest; e o adevărată avere în vremurile de restrişte.

Adventiştii recunosc un motiv mai vital pentru a da şi altora darul citirii. Noi credem că aptitudinea de a citi Cuvântul lui Dumnezeu – vestea bună a mântuirii – nu ar trebui rezervată doar câtorva privilegiaţi. Noi susţinem că fiecare bărbat, fiecare femeie şi fiecare copil ar trebui să aibă acces la adevărurile şi la puterea înălţătoare a Bibliei.

După cum Hristos a indicat semnele căderii Ierusalimului, El de asemenea a numit câteva evenimente care indică apropierea celei de-a doua veniri şi sfârşitul lumii. El spune: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie”

Dumnezeu ne oferă harul Său salvator şi chiar ne încurajează să cerem binecuvântări speciale. Dar aceasta nu înseamnă că vom primi tot ce vom cere. Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru harul Său salvator fără limite şi să nu ne plângem din cauza binecuvântărilor suplimentare care nu vin întotdeauna în forma în care le aşteptăm.

Haideţi nu doar să îi învăţăm pe alţii despre principiile unui stil de viaţă sănătos, ci să le şi punem în practică în viaţa noastră. Vorbirea noastră trebuie să fie susţinută de propriul nostru exemplu!

Fiecărei naţiuni care a intrat pe scena istoriei i s-a permis să îşi ocupe locul pe pământ, ca să se poată vedea dacă va împlini scopul urmărit de Străjerul sfânt. Fiecare a avut perioada sa de probă, fiecare a eşuat, gloria i s-a stins, puterea i-a secătuit, iar locul i-a fost luat de o alta.

În cartea Apocalipsa, sufletele martirilor, în mod simbolic, cer dreptatea răzbunătoare a lui Dumnezeu. Chiar dacă această răzbunare nu vine pe cât de repede ne-am aştepta noi, prin harul lui Dumnezeu noi ar trebui să ne plângem mai puţin şi să acţionăm mai mult, să încercăm să găsim putere chiar şi în cele mai dezastruoase situaţii.

Consolidând sistemul nostru de educaţie adventist, noi modelăm viitorul bisericii. Fie ca acel sistem să rămână credincios principiilor biblice pe care a fost întemeiat la început şi care sunt singurul motiv ale existenţei sale!

Incontestabil, oamenii sunt păcătoşi prin natura lor, iar despărţiţi de Dumnezeu au tendinţa să se autodistrugă. Doar Dumnezeu poate aduce adevărata stabilitate în lumea noastră, în cercurile noastre sociale şi în vieţile noastre. Te rog, nu Îl exclude pe Dumnezeu din niciunul din planurile tale!

În proclamarea Evangheliei veşnice, noi nu doar ar trebui să profităm de oportunităţile care există deja, dar de asemenea să creăm ocazii noi de a da mărturie de credinţa noastră. Aşa cum şi apostolul Pavel a cerut o ocazie de a predica şi în faţa guvernatorului roman, şi noi ar trebui să încercăm să le predicăm celor mai influenţi oameni din societate.

„Suntem dispuşi să suportăm lipsurile, dacă prin aceasta putem ajuta la înaintarea lucrării lui Dumnezeu” Ellen White. Acesta era spiritul de jertfire de sine şi angajament al pionierilor adventişti pentru a răspândi întreita solie îngerească în zilele de început ale mişcării. Vremurile s-au schimbat. Dar ce putem face pentru a continua şi încheia lucrarea în acelaşi spirit?

Ajungi să înşeli persoana pe care o flatezi, generând o asigurare falsă. Ca creştini, noi trebuie să înlocuim criticile amare cu mustrările sincere şi linguşeala care flatează cu aprecieri sincere. Să evităm „sfaturile gratuite” date celor care nu vor să fie sfătuiţi.

Eforturile noastre omeneşti şi cele mai bune realizări nu ne pot schimba natura noastră păcătoasă. Sarcina de a ne birui egoismul – inclusiv tendinţa naturală de a-i urî pe cei ce ne urăsc şi de a-i ignora pe cei ce ne ignoră – este un proces continuu şi nesfârşit de a fi transformat mai mult şi mai mult după chipul şi asemănarea lui Hristos.

Astăzi ar trebui să manifestăm acelaşi spirit de angajament neobosit faţă de rugăciune şi de studierea Bibliei, la fel ca pionierii bisericii Adventiste. A petrece timp cu Dumnezeu şi Cuvântul Său este condiţia de nenegociat pentru orice reînviorare şi reformă adevărată.

Fie că eşti un fluviu imens sau doar un pârâiaş, nu contează. Ce contează cu adevărat este dacă îţi îndeplineşti datoria în marele plan al lui Dumnezeu. Tu şi cu mine trebuie să fim „vase şi canale ale energiei dătătoare de viaţă” care vine din Biblie”. Ce binecuvântare va curge către lume dacă fiecare dintre noi ar fi un vas/canal al mesajului salvator al lui Dumnezeu!

Avem suficiente dovezi să credem în Dumnezeu. Regele David spunea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”. Chiar Dumnezeu ne provoacă: „Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?”. Dumnezeu nu este mort, El este viu şi Îi pasă de fiecare dintre noi, chiar de cei care Îi neagă existenţa!

Lumea noastră va fi distrusă în curând de mâna lui Dumnezeu, care va interveni. Dar acelaşi foc care va arde păcatul cu toate formele sale va curăţi şi pământul, pregătindu-l pentru noua creaţie a lui Dumnezeu. Atunci vor fi „ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea”.

În multe ţări din lume avem binecuvântarea libertăţii religioase. Din nefericire, efectul advers al libertăţii tinde să fie lipsa de angajament, Multor creştini de astăzi le place să fie corecţi din punct de vedere politic! Să ne bucurăm de libertatea pe care o avem, dar fără a ne pierde angajamentul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi dispoziţia de a plăti preţul pentru credinţa noastră.

În calitate de creştini, de la noi se aşteaptă nu doar să primim lumina lui Hristos, ci şi să o reflectăm ca o oglindă pentru ceilalţi. În Predica de pe Munte, Isus chiar a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. ... Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”.

Ce ai schimba în viaţa ta dacă ai fi conştient în permanenţă că Dumnezeu te priveşte? Nu uita, te poţi ascunde de ceilalţi, dar niciodată de tine şi de Dumnezeu. Să nu pierzi niciodată din vedere prezenţa lui Dumnezeu, care este cu tine!

„Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om [Adam], cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om [Hristos], cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi” (Romani 5:19). Biruinţa uimitoare a lui Hristos asupra lui Satana ne poate elibera de strânsoarea păcatului şi ne poate duce în Paradisul restaurat.

Hristos S-a rugat pentru urmaşii Lui: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul”. Abordarea folosită în memorarea Bibliei şi religia noastră intelectuală trebuie să fie sfinţite de puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Să lăsăm la o parte criticile şi să ascultăm cu smerenie şi supunere de Cuvântul lui Dumnezeu!

Astăzi mulţi dintre noi sunt mai interesaţi de drepturile şi privilegiile lor decât de a sacrifica pentru cauza lui Dumnezeu. Slujirea altruistă este un principiu creştin universal. Ce diferenţă am putea face reîntorcându-ne la spiritul de simplitate şi slujire care a caracterizat anii de aur ai Colegiului Madison!

Dreptatea omenească poate fi defectuoasă. Dar nu uita, „dreptatea omului poate da greş, dar dreptatea lui Dumnezeu nu”. Dacă eşti victima unei judecăţi omeneşti greşite, în cele din urmă Dumnezeu va elucida toate aceste cazuri.

Avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu pentru a nu subestima sau neglija problemele cu care ne confruntăm. Un cuvânt de avertizare către persoana potrivită, la momentul potrivit, adresat în mod etic, poate că nu va fi întotdeauna apreciat, dar poate evita probleme majore în viitor.

Nu toţi pomii aduc roade în acelaşi timp. Nu toate visele noastre pot fi implementate în acelaşi timp. Pentru ca unele din cele mai bune planuri ale tale să devină realitate va fi nevoie de mai mult de o viaţă. Fii smerit, făcându-ţi partea în tot ce faci, chiar dacă alţii vor primi cinstea pentru un proiect pe care l-ai iniţiat tu.

El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care nu a avut parte, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Sa, la care noi nu am avut nicio parte. Răscumpărătorul lumii S-a dat pe Sine pentru noi. Cine a fost el? Maiestatea cerului, care Şi-a vărsat sângele pe altarul dreptăţii pentru păcatele omului vinovat.

Hristos a avertizat că stilul de viaţă antediluvian de „a mânca, a bea, a se însura şi mărita” va fi prevalent chiar înainte de sfârşitul lumii. Declinul moral al lumii noastre cere fie ca Dumnezeu să intervină în acţiunile noastre, fie ca omenirea să ajungă să se autodistrugă. Dar lăudat fie Domnul că în curând Hristos va veni să îi distrugă pe cei răi şi să Îşi stabilească Împărăţia neprihănirii Sale.

„Cu o asemenea armată de lucrători, care ar putea fi formată din tinerii noştri, pregătiţi cum se cuvine, cât de curând ar putea fi dusă întregii lumi solia despre un Mântuitor răstignit, înviat şi care va veni în curând!” (Educaţie, p. 271). Fiecare biserică adventistă ar trebui să devină o şcoală de instruire misionară pentru noile generaţii.

„Caracterul lui Iosif să fie şi caracterul tău; tăria lui de a rezista ispitei să fie şi tăria ta. Eforturile tale vor avea succes dacă le faci prin puterea lui Dumnezeu. Isus este un ajutor întotdeauna prezent. Fie ca binecuvântarea lui Isus să fie asupra ta, aceasta este rugăciunea mamei tale.” Ellen White

Poate că şi tu ai încercat să îţi faci viaţa după placul tău, dar fără succes. Nu trebuie să mai aştepţi. Chiar acum poţi să îţi predai viaţa şi toate planurile tale lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este mai dispus să te îmbrăţişeze şi să te transforme într-un cetăţean al Împărăţiei Sale veşnice.

Ideologiile omeneşti vin şi pleacă, asemenea valurilor oceanului. Doar „Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac”. Cei care îşi au rădăcina vieţii în temelia sigură a Cuvântului lui Dumnezeu vor străluci „ca stelele în veac şi în veci de veci”.

Mult mai important decât a începe bine este să termini cu bine. Mândria şi infatuarea au un preţ prea mare! Istoria lui A. T. Jones ar fi putut avea un final destul de diferit dacă ar fi rămas smerit şi recunoscător pentru ce a făcut Domnul prin El!

Poţi să cercetezi Scripturile în mod sincer şi stăruitor pentru a înţelege; poţi să faci apel la toată puterea şi capacitatea pe care Dumnezeu ţi le-a dat, în străduinţa de a înţelege iubirea şi mila Tatălui ceresc; şi totuşi, dincolo de acestea, mai există încă o infinită bogăţie.

În Biblie perdeaua este dată la o parte şi privim în spate, peste şi în toate acţiunile şi conflictele de interese, putere şi pasiune omenească, văzând cum uneltele Celui Preamilostiv lucrează cu răbdare şi duc la îndeplinire planurile Sale, după voia Sa. Acceptarea fără critică a Cuvântului lui Dumnezeu prin credinţă ne va întări credinţa şi ne va transforma vieţile!

Dumnezeu a pus la cale un plan de salvare uimitor pentru a salva omenirea. Hristos a venit în această lume, a murit pe cruce, a înviat din morţi şi ne-a deschis „o cale nouă şi vie” de acces în cer. Îţi poţi imagina sărbătoarea care va avea loc în cer când cei răscumpăraţi din toate veacurile vor ajunge în cele din urmă în curţile cereşti?

Fiecare ucenic adevărat este născut în Împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaţă. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei gata să piară doritori să bea din apa vieţii.

Reinhold Nieguhr se ruga folosind următoarele cuvinte: „Doamne, dă-mi har pentru a accepta cu seninătate lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj să le schimb pe cele care trebuie schimbate şi înţelepciunea de a face deosebirea între ele.”

Mărturisirea pozitivă oferă în mod egoist coroane fără cruce. Prin contrast, apostolul Pavel a îndurat cu răbdare ţepuşul din carnea lui şi a găsit bucurie în slăbiciunile lui. Apostolul Petru ne încurajează să ne bucurăm atunci când suntem părtaşi la suferinţele lui Hristos. Haideţi să Îi permitem lui Dumnezeu să fie Dumnezeul vieţii noastre!

„Viaţa mea a fost dedicată înălţării instituţiilor bisericii. Să le părăsesc mi se pare ca și cum aș muri. Ele sunt ca şi copiii mei şi nu îmi pot despărţi interesul meu de ele. Aceste instituţii sunt uneltele lui Dumnezeu pentru a face o lucrare specifică.” James White

Păsările nu pot rămâne o veşnicie în cuibul lor. Vine vremea când trebuie să zboare singure. Dacă deja ai plecat sau vei pleca în curând de la părinţi, să nu uiţi să păstrezi legătura cu cei care te iubesc şi cărora le pasă de tine. Legăturile familiare sunt sacre şi ar trebui păstrate cât se poate de bine.

Dar pentru a aduce roade, prietenia şi bunătatea trebuie să fie intenţionate. Ni se spune că Hristos „S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat simpatia faţă de ei, a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi le-a spus: «Urmaţi-Mă!»”

Cuplurile căsătorite nu trebuie să aştepte astfel de servicii ocazionale pentru reînnoirea jurămintelor. De ce să nu îşi reînnoiască jurămintele mai frecvent acasă? Astăzi poţi avea o ceremonie simplă în care să vă reconsacraţi lui Dumnezeu şi unul celuilalt. Binecuvântarea lui Dumnezeu va veni asupra ta şi a familiei tale.

Dacă numele tău ar fi inscripţionat pe o plăcuţă de bronz, ce anume şi-ar aminti oamenii despre tine? Ce moştenire laşi în viaţă? Oricare ar fi nivelul nostru de influenţă, cu toţii suntem chemaţi să exercităm o influenţă salvatoare asupra celor din jurul nostru. Sper ca toţi cei care vor călca pe urmele noastre să fie conduşi spre împărăţia veşnică!

Familia Halliwell şi mulţi alţi misionari adventişti au avut o reală pasiune pentru câmpurile misionare. Dar tu? Te-ai gândit vreodată să devii misionar? Fie în străinătate sau aproape de casă, şi tu poţi şi ar trebui să devii un misionar pentru Domnul!

Suntem mult mai aproape de a doua venire decât atunci când a fost cântat acest imn pentru prima dată, în 1962. Cât de entuziasmat eşti tu? Ellen White avertizează: „Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârşit. Ne apropie de sfârşit. Ne apropie şi de Dumnezeu?” Te rog, meditează la acest lucru astăzi!

Avem nevoie continuu să creştem în Hristos. „Dacă nu îţi poţi aminti acest lucru continuu, aminteşte-ţi măcar o dată pe zi, dimineaţa sau seara. Dimineaţa ia o hotărâre şi seara cercetează-te pe tine să vezi ce ai spus în acea zi, ce ai făcut şi ce ai gândit, căci în aceste lucruri poate adesea L-ai supărat pe Dumnezeu şi pe cei din jur.”

În ciuda durerii emoţionale şi a suferinţelor fizice, ultima poezie a lui Annie confirmă că ea şi-a încheiat viaţa împăcată cu Dumnezeu. După cum exprimau şi scrierile ei foarte bine, ea aştepta acea zi glorioasă când „Dumnezeu va şterge orice lacrimă” din ochii şi din inima copiilor Lui suferinzi. Ce nădejde binecuvântată avem!

Avem nevoie astăzi de mai mulţi reformatori ai vieţilor proprii decât reformatori ai vieţilor altora. A fi un adventist adevărat nu ţine atât de mult de a spune, ci mai degrabă de a trăi. Fie ca numele tău şi al meu să rămână în cartea vieţii Mielului!

Dacă ne punem în mâna lui Dumnezeu, El ne va păzi de toate săgeţile arzătoare ale celui rău. El nu va îngădui să fim ispitiţi mai mult decât putem duce şi El ne va arăta o cale de ieşire pentru a putea rezista. Fiecare ispită pe care o biruim ne întăreşte să biruim alte ispite. Fiţi tari în Domnul!

Nu uita, zeii făcuţi de om şi templele lor vin şi pleacă, la fel ca cei care i-au făcut. Doar cei a căror credinţă este ancorată în singurul Dumnezeu adevărat şi în Cuvântul Său vor rămâne pe vecie.

Misiunea Apollo 11 a generat un entuziasm general. Dar nici acesta şi nici un alt eveniment din istorie nu a adus mai mulţi oameni „împreună” aşa cum a făcut crucea lui Hristos. La cruce Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. Acum Pavel face apel la tine: „În Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”. Aceasta este şansa ta! Nu mai amâna această decizie.

În timpul lucrării Sale de pe pământ, Hristos a respectat, a protejat şi a apărat femeile împotriva discriminării sociale şi religioase (Ioan 4:1-42; 8:1-11). Orice formă de abuz sexual sau discriminare socială împotriva femeilor este o ofensă directă la adresa lui Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul lor!

Prin întruparea Sa, Hristos a luat asupra Sa toate efectele păcatului fără a fi infectat de păcat, altfel El nu ar fi putut să fie Mântuitorul nostru, ci chiar şi El ar fi avut nevoie de salvare. Dar lăudat fie Dumnezeu, Mântuitorul nostru fără păcat a purtat biruitor păcatele noastre fără a deveni El Însuşi păcătos!

Da, Isus nu S-a întors atât de curând pe cât se aşteptau pionierii adventişti. Dar să nu uităm că a doua Sa venire este mult mai aproape acum decât atunci când Isaac Watts a scris versurile acestui frumos imn sau când William Miller îl cânta. Fără îndoială, foarte curând, Isus va apărea pe norii cerului ca să ne ia acasă şi atunci „nu ne vom mai despărţi”.

Să citim, să studiem şi să punem în practică scrierile profetice care le avem deja. Acestea ne sunt mai mult decât suficiente pentru a ne călăuzi înspre căminul nostru ceresc!

Doamne, îţi mulţumim pentru descoperirile arheologice care au susţinut istoricitatea Bibliei şi ne-au ajutat să înţelegem mai bine contextul său istoric/cultural!

Chiar dacă părinţii ar ajunge să îşi uite copiii, Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată. El îl cunoaşte pe fiecare pe nume şi Se îngrijeşte de fiecare ca şi cum n-ar mai exista vreun altul pe pământ pentru care L-a dat pe Preaiubitul Său Fiu.

Cei care se încred în Dumnezeu şi îşi pun viaţa în mâna Lui nu au niciun motiv să fie preocupaţi de astfel de superstiţii nefondate. La urma urmei, „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate sta împotriva noastră?”

Astăzi avem cele patru evanghelii ale Noului Testament şi multe alte surse de încredere din care putem afla despre viaţa lui Hristos, inclusiv cele trei cărţi menţionate mai sus. De ce să nu începem un nou plan de citire/studiere a vieţii iubitului nostru Mântuitor Isus Hristos?

Ceasul nu se opreşte şi fiecare moment are consecinţe veşnice. De ce să nu te opreşti pentru o clipă şi să meditezi la modul în care îţi petreci timpul? Fie ca Domnul să ne ajute să ne petrecem timpul cu înţelepciune!

Tinerii şi tinerele sunt invitaţi să-I dea lui Dumnezeu puterea tinereţii lor, pentru ca, prin exercitarea capacităţilor lor, prin gândirea lor ascuţită şi prin faptele lor pline de vigoare, să-I poată aduce slavă lui Dumnezeu şi mântuire semenilor lor.

Faceţi din Biblie sfătuitorul vostru. Cu acest sfătuitor, cunoştinţa voastră se va dezvolta rapid, dacă vă veţi păstra mintea liberă de lucrurile nefolositoare ale lumii. Cu cât studiaţi mai mult Biblia, cu atât mai profundă vă va fi cunoaşterea de Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului Său vor fi scrise în sufletul vostru, imprimând urme de neşters.

Păcatul şi suferinţa au avut un început şi nu au fost parte a planului original al lui Dumnezeu. Acestea vor fi eradicate pe deplin când Dumnezeu „va face toate lucrurile noi”, pentru ca universul să poată fi restaurat la perfecţiunea sa de la început. Dragostea va birui păcatul!

Sabatul vine în fiecare săptămână, întrerupând rutina noastră frenetică şi competitivă şi amintindu-ne de priorităţile noastre spirituale. Este templul lui Dumnezeu în timp, care ne spune că viaţa este mai importantă decât lucrurile şi ne invită să petrecem un timp special cu El şi cu semenii noştri.

Jan Hus reflectă spiritul martirilor care mai degrabă au ales să moară decât să Îl trădeze pe Domnul şi Mântuitorul lor. Hus va primi „cununa neprihănirii”, dar tu şi cu mine? Avem şi noi acelaşi spirit?

Ar trebui să ne amintim că Dumnezeu a creat omenirea după chipul şi asemănarea Sa (Gen. 1:26) şi ar trebui să respectăm acest lucru ca atare. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi creaţia Lui să rămână aşa cum a intenţionat El la început.

Într-o lume cu atât de multe interpretări contradictorii ale Bibliei, noi suntem chemaţi de Dumnezeu să înălţăm „Biblia, şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor”.

Aşteptarea escatologică nou-testamentară nu este legată de statul Israel şi de Orientul Mijlociu. Ea este mai degrabă o realitate cerească. Avraam a aşteptat cetatea cerească „al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu”. Copiii lui Dumnezeu din toate veacurile şi din toată lumea Îi vor sluji înaintea tronului din templul ceresc în Noul Ierusalim.

Dumnezeu stăruie la inima noastră astăzi: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” De ce să aşteptăm nişte măsuri atât de drastice ca să ne trezim? „Iată-mă, trimite-mă!” (Is. 6:8).

Fără îndoială, puterea lui Dumnezeu nu a slăbit şi făgăduinţele Lui nu se vor epuiza niciodată. El Se îngrijeşte de tine şi nu te va părăsi niciodată. El te poate proteja şi astăzi, aşa cum a făcut cu familia Hasel.

Hristos a întrezărit posibilităţi infinite în fiecare făptură omenească. I-a văzut pe oameni aşa cum ar putea să fie, transformaţi de harul Său. Cât de diferită ar fi lumea noastră dacă tu şi cu mine am deveni constructori de poduri ca să ducem dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu unei lumi care piere!

Când un adventist spune că are «adevărul», nu se laudă. Nu este adevărul său. Este adevărul lui Dumnezeu, adevăr pe care Dumnezeu l-a descoperit nu pentru a-şi satisface curiozitatea, ci pentru a-l răspândi oriunde şi tuturor celor care ascultă, oricărui om pentru care Hristos Și-a dat viaţa şi pentru care El trăieşte pentru a-l salva.

Dacă un creştin este „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-16), cum ar trebui să se îmbrace? Există principii biblice utile care au de-a face cu acest subiect (1 Tim. 2:9-10; 1 Petru 3:3-4). Dar pe scurt, un creştin adevărat ar trebui să se îmbrace ţinând cont de valorile morale înalte şi să aibă o reputaţie bună.

Helen Keller şi-a depăşit limitările fizice în mare parte datorită lui Anne Sullivan, ai cărei ochi şi urechi au fost vedere şi auz pentru ea. Nădăjduind şi aşteptând restaurarea finală a tuturor limitărilor noastre fizice (Apoc. 21:4), şi noi putem face diferenţa în vieţile celor cu nevoi speciale.

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3:23-24). Deşi unele cancere sunt incurabile, toate păcatele părăsite sunt vindecabile prin jertfa lui Hristos pe cruce! Lăudat să fie Domnul pentru aceasta!

Chiar şi atunci când lucrurile nu merg bine, niciodată nu ar trebui să uităm că Dumnezeu întotdeauna ne poartă de grijă, în zilele însorite, dar şi în zilele înnorate. Priveşte la frumoşii trandafiri de pe marginea drumului şi nu uita de spinii lor!

A creşte în Hristos înseamnă a fi mai puţin centrat pe tine însuţi şi mai mult pe Hristos. Aceasta înseamnă că niciodată nu ar trebui să ne considerăm stele care dau lumină singure, ci planete care reflectă lumina minunată a lui Hristos, Soarele Neprihănirii.

Dumnezeu poate face ca tendinţele tale inconsecvente să fie transformate în consecvenţă, pentru ca viaţa ta privată să fie în deplină armonie cu imaginea ta publică. Căci preţul pe care va trebui să îl plăteşti pentru că renunţi la păcatele tale nu este nimic în comparaţie cu pacea minţii pe care o vei primi!

Oricât de binecuvântată a fost Maria ca mamă a lui Isus, Biblia nu susţine aceste teorii bazate pe noţiunea de nemurire naturală a sufletului. Lăudat fie Domnul că avem un singur „Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”. Chiar şi Petru spunea că „în nimeni altul nu este mântuire” în afară de Hristos, prin care putem fi mântuiţi.

Unele speculaţii profetice pot părea foarte logice şi convingătoare. Dar cei care iau în serios avertizările lui Hristos şi mustrările lui Ellen White niciodată nu se vor aventura în astfel de fantezii neîntemeiate. Solia adventistă nu are nevoie de o astfel de cârjă pentru a înainta!

De-a lungul anilor, Universitatea Loma Linda a fost motivată de acest ideal nobil de excelenţă. Istoria sa ne reaminteşte ce poate face Dumnezeu pentru noi dacă ne lăsăm călăuziţi de El, chiar şi în situaţii nefavorabile. Dumnezeu cunoaşte viitorul care încă este necunoscut pentru noi!

În viziunea lui Ellen White, solia de la 1888 este în esenţă o subliniere doctrinară a „farmecului fără seamăn al lui Hristos” şi a „adevărului, aşa cum este el în Isus”; cu o experienţă personală profundă cu El!

Cauza neînţelegerilor şi a discordiei din familii şi din biserică este despărţirea de Hristos. A fi aproape de Hristos înseamnă a fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei unităţi în biserică şi familie nu este diplomaţia, administrarea sau efortul supraomenesc de a învinge greutăţile – deşi acestea trebuie făcute –, ci unirea cu Hristos.

Dificultăţile sunt o sursă de inspiraţie pentru noi. Cu cât sunt mai mari dificultăţile, cu atât mai mult ajutor putem cere de la Dumnezeu. Cu cât sunt mai mari greutăţile, cu atât mai strâns ne agăţăm de Hristos, care ştie totul despre ei, pentru că a suferit totul pentru noi.

Una dintre cele mai mari ispite ale noastre este să presupunem că doctrina corectă a mântuirii ne poate salva. Noi trebuie să îmbinăm doctrina corectă despre Hristos cu o experienţă salvatoare cu El. Lăudat fie Domnul dacă deja ai această experienţă. Dacă nu, atunci poate poţi înălţa această rugăciune „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”

Conformarea faţă de obiceiurile lumii converteşte biserica spre lume; ea niciodată nu converteşte lumea la Hristos. Prietenia cu păcatul îl va face în mod inevitabil să pară mai puţin respingător.

Sabatul a fost instituit pentru omenire la sfârşitul săptămânii creaţiunii; el vine săptămânal ca un sanctuar de neschimbat al lui Dumnezeu în timp şi va continua să fie păzit când lumea va fi restaurată la perfecţiunea sa de la început. În fiecare Sabat suntem invitaţi să intrăm în odihna lui Dumnezeu şi să primim binecuvântările sale.

În ciuda stării noastre păcătoase, Hristos poate să ne izbăvească „de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Coloseni 1:13-14)

Noi trebuie să veghem şi să ne rugăm ca şi când aceasta ar fi ultima zi ce ne mai este dată. Cât de intensă şi plină de zel ar fi viaţa noastră! Cât de strâns am urma noi atunci pe Isus în tot ceea ce spunem şi facem!

Astăzi există tendinţa puternică de a ne bizui mai mult pe strategiile noastre misionare sofisticate decât pe puterea Duhului Sfânt. Unii predicatori charismatici sau penticostali chiar tind să manipuleze lucrarea Duhului Sfânt. În loc să încercăm să folosim Duhul Sfânt, de ce să nu Îi permitem să ne folosească El?

În încercarea de a fi rezonabil, omul a devenit iraţional. În încercarea de a se zeifica, el s-a desfigurat. În încercarea de a fi liber, el s-a făcut sclav. La fel ca Alexandru cel Mare, el a cucerit lumea din jurul lui, dar nu s-a cucerit pe sine. Un om înţelept nu va fi stăpânit şi controlat de poftele şi patimile sale, ci li se va împotrivi şi le va stăpâni.

În aceste zile primejdioase, biserica are nevoie de o armată de lucrători care, asemenea lui Pavel, s-au autoeducat pentru a fi de folos, care au o profundă experienţă în lucrurile lui Dumnezeu şi care sunt plini de sinceritate şi zel. Este nevoie de oameni sfinţiţi şi gata de sacrificiu de sine, oameni care nu vor ocoli încercările şi responsabilitatea.

Cei care lasă să se înţeleagă că Dumnezeul biblic este un dumnezeu creat îşi re-crează un dumnezeu omenesc pentru ei. Acest lucru poate fi spus despre oricine şi orice ia locul lui Dumnezeu în inimile noastre devine un dumnezeu pentru noi. Singura modalitate de a evita idolatria este să crezi în Dumnezeu.

Când marele Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său, El S-a dat pe Sine, căci Isus în natura Sa veşnică nu este mai prejos de Dumnezeu. Când Dumnezeu L-a dat pe Dumnezeu pentru noi, El S-a dat pe Sine. Ce ne putea da mai mult? Dumnezeu a dat tot ce avea: S-a dat pe Sine. Cine poate măsura această dragoste?

În timp ce Ellen White cobora de pe scenă şi se îndrepta spre locul ei, dintr-odată s-a întors la amvon şi a luat Biblia din care citise. A deschis-o şi a ţinut-o sus cu mâinile tremurânde din cauza vârstei înaintate şi a spus: „Fraţi şi surori, vă recomand această Carte.” Fără a mai spune alt cuvânt, a închis Biblia şi a coborât de la amvon.

Natura noastră păcătoasă are tendinţa de a distorsiona principiile lui Dumnezeu pentru a le face să se potrivească propriilor noastre obiceiuri şi gusturi, dar noi ar trebui să fim cei care controlează situaţia. Dumnezeu doreşte să fim cât se poate de sănătoşi în toate aspectele vieţii noastre, prin harul lui Dumnezeu.

Dragostea adevărată nu este un simţământ vulnerabil, care poate fi zdruncinat de circumstanţe împotrivitoare. Este un angajament necondiţionat exprimat foarte bine de Rut în faţa soacrei sale, Naomi. Fie ca această dragoste necondiţionată să unească şi căsniciile din biserica noastră.

Dumnezeu Tatăl este mai mare şi mai puternic decât Satana şi moartea lui Isus va avea ca rezultat o totală înfrângere a lui, iar împărăţia acestei lumi avea să fie dată sfinţilor Celui Preaînalt. Hristos va vedea rezultatul muncii sufletului Său şi va fi mulţumit, căci o mulţime din neamul omenesc va fi mântuită, salvată pentru veşnicie.

Când normele religioase şi valorile morale sunt în joc, poziţia noastră ar trebui să fie la fel de clară şi de necompromisă ca cea a lui Daniel şi a tovarăşilor lui la curtea babiloniană. Tu trebuie să fii o persoană care acţionează din principiu. De aceea să nu îţi vinzi niciodată sufletul doar pentru a face pe plac rudelor şi prietenilor!

Năzuinţele inexprimabile ale fiecărei inimi nu pot fi satisfăcute de plăceri, avuţie, pace, faimă sau putere. Ele vin de la Dumnezeu ca să ne conducă la Isus Hristos, singurul care poate da sens vieţii noastre. Dacă trecutul tău încă doare, dacă prezentul este şubred şi viitorul nesigur, predă-ţi viaţa lui Isus şi permite-I să îţi ia toate poverile.

Oamenii erau foarte impresionaţi de interpretările lui Paganini. Unii oameni sunt atât de iscusiţi şi de succes în cariera lor, încât ar putea fi comparaţi chiar cu el. Dar probabil că majoritatea dintre noi suntem ca vioara lui, cu corzile rupte. Dar chiar dacă toate corzile tale s-au rupt, El poate să aducă corzi noi în viaţa ta, dacă este nevoie.

Harul minunat al lui isus Hristos a schimbat nenumărate vieţi de-a lungul veacurilor. Tu şi cu mine avem nevoie de această putere transformatoare în vieţile noastre!

Oricât de maiestuoşi şi periculoşi pot fi munţii, în ei înşişi sunt fără putere şi neajutoraţi. Doar Cel care „a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna” (Is. 40:12) te poate ajuta în cele mai provocatoare încercări ale tale. Adu-ţi problemele tale la El şi încrede-te în El!

În această lume competitivă, rece, în care trăim, noi trebuie să cultivăm o inimă plină de voioşie şi de grijă, care să debordeze de bucurie faţă de cei din jur. Un zâmbet poate face lumină în suflet, dar doar prietenia poate menţine acea lumină. Să fim mai voioşi şi mai prietenoşi!

Biserica ta locală este orchestra lui Dumnezeu pentru comunitatea în care locuieşti. Poate te vei gândi astăzi la câteva strategii practice care ar putea aduce îmbunătăţiri în a interpreta cea mai bună muzică în cel mai minunat mod posibil. Nu uita! Dumnezeu merită tot ce este mai bun!

Cum ne raportăm la suferinţele lui Hristos pentru noi? Poate religia a fost pentru tine mai mult a nivel intelectual, fără o experienţă veritabilă de convertire la Hristos. Oricare ar fi situaţia, nu uita că tu nu eşti al tău, tu ai fost cumpărat de Hristos şi ar trebui să trăieşti şi să lucrezi pentru El. El trebuie să îţi călăuzească fiecare clipă din viaţa ta.

Müller a avut o viaţă de rugăciune intenţională şi noi putem fi la fel. Poate Dumnezeu nu va răspunde întotdeauna rugăciunilor aşa cum ne dorim, dar El niciodată nu lasă fără răspuns o rugăciune sinceră. Poţi avea încredere în El!

După cum Peter Minuit a făcut o investiţie imprevizibilă prin achiziţionarea insulei Manhattan, şi de la noi se aşteaptă să ne folosim talentele în cauza lui Dumnezeu, chiar dacă nu ştim exact care va fi rezultatul. Fă tot ce poţi mai bine pentru Dumnezeu, lasă rezultatele în seama Lui, şi nu vei fi dezamăgit!

Charles Wesley scria: „M-am trezit sub protecţia lui Hristos şi m-am predat, trup şi suflet, Lui. La 9 am început un imn despre convertirea mea, dar am fost convins să mă dau bătut, de frica mândriei. Venind, dl. Bray m-a încurajat să continui în ciuda lui Satana. M-am rugat lui Hristos să stea lângă mine şi astfel am terminat imnul.”

Prin harul lui Dumnezeu, şi noi am primit moştenirea minunată a adevărului! Chiar dacă nu trebuie să plătim un preţ atât de mare pentru credinţa noastră, noi ar trebui să avem acelaşi devotament pe care l-a avut Wycliffe. Să ducem torţa până la sfârşit!

Nimeni să nu cultive ideea că putem să ne lipsim de organizaţia bisericii. Aceasta ne-a costat mult studiu şi multe rugăciuni pentru înţelepciune, aşa că ştim că Dumnezeu ne-a răspuns, îndemnându-ne să ridicăm acest edificiu. El a fost construit prin îndrumarea lui Dumnezeu, după multe sacrificii şi confruntări.

Ce Mântuitor minunat şi puternic avem! Fiind dintotdeauna Dumnezeu în cel mai înalt sens, El îşi poate însuşi din nou „toată puterea în cer şi pe pământ” şi ne promite că este cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului”. Putem să ne încredem pe deplin în modul în care El ne călăuzeşte şi Se îngrijeşte de noi!

Dumnezeu poate folosi evenimentele naturale şi supranaturale ca să ne trezească din siguranţa noastră nepăsătoare şi din starea de căldicei spirituali. El a făcut acest lucru de multe ori în trecut şi, dacă va fi nevoie, o poate face din nou astăzi!

Cei jertfitori de sine şi consacraţi, care Îi redau lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Lui când El le cere de la ei, vor fi răsplătiţi după faptele lor. Cei care au făcut sacrificiile cu sinceritate, vizând numai slava lui Dumnezeu, nu-şi vor pierde răsplata.

Astăzi trăim în marea zi antitipică a ispăşirii. După cum se aştepta de la israeliţii din vechime să îşi „smerească” sufletele (Levitic 16:29; 23:27), şi noi ar trebui să ne consacrăm vieţile în predare totală faţă de Domnul şi să fim gata pentru apropiata Sa venire!

Noi avem o motivaţie mult mai înaltă de a ne îmbunătăţi constant: pentru a-I da slavă lui Dumnezeu. Pavel spune astfel: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. Orice face Dumnezeu, El întotdeauna o face desăvârşit, şi noi, ca ambasadori ai Săi, ar trebui să facem tot ce putem mai bine.

Acţiunile triumfătoare ale lui Dumnezeu asupra răului, care a făcut prima făgăduinţă în Grădina Eden, şi asigurarea de pe cruce vor fi atunci împlinite pe deplin şi final. Atunci otrava păcatului va fi eradicată total din univers, pentru a nu mai infecta niciodată pe altcineva.

Adevărata sfinţire dă naştere unui simţământ de autoumilinţă şi milă faţă de ceilalţi. Sfinţirea falsă hrăneşte mândria de sine şi critica faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de credincioşii din aceeaşi comunitate.

Astăzi, duminică, 13 mai 2018, mai multe ţări din lume sărbătoresc Ziua Mamei. Dumnezeu să binecuvânteze toate mamele care au citit acest devoţional. Aş vrea să le urez multă sănătate şi bucurie şi binecuvântarea de a-şi vedea familiile unite în Hristos. La mulţi ani de ziua mamei!

„Niciodată să nu pierzi ocazia de a grăbi un început practic, oricât de mic ar fi, căci este uimitor cât de adesea, în astfel de chestiuni, sămânţa de muştar încolţeşte şi prinde rădăcini.” Florence Nightingale

Antediluvienii şi-ar fi putut salva vieţile dacă ascultau de avertizările profetice ale lui Noe. Cuvântul profetic se poate să nu fie cel mai logic şi plin de însemnătate pentru noi, dar pe termen lung, întotdeauna este cel mai bun şi cel mai demn de încredere!

Deşi unii oameni cad victime circumstanţelor dezastruoase, alţii le folosesc într-un fel sau altul în avantajul lor. Nu trebuie să priveşti crizele din viaţa ta ca pe nişte ziduri obstructive, ele pot să fie doar nişte trepte mai înalte spre un viitor mai strălucit. Nu uita: Tu poţi „totul prin Hristos, care te întăreşte”!

Fiecare urmă lăsată de cuie în palmele Sale va spune povestea răscumpărării minunate a omului şi preţul scump care a fost plătit pentru ea. Tot în palmele lui Isus avem un simbol al dragostei Sale necondiţionate pentru noi şi asigurarea că El nu ne va părăsi niciodată.

Hristos a trăit ca cei mai umili oameni din acea vreme. A fost respins de mulţi dintre cei pe care venise să îi salveze. În contrast cu prinţul Eduard, Hristos a continuat acest proces umilitor până la cruce, unde a murit printre tâlhari. Dar apoi, triumfător, El a înviat din morţi, s-a suit sus în cer şi a fost încoronat ca „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor”

Imnul „Te-adorăm cu bucurie” cheamă toate creaturile şi chiar şi creaţia să se închine cu bucurie Creatorului. Dacă cunoşti acest imn, de ce nu l-ai cânta chiar acum, ca să îl păstrezi în minte pe tot parcursul zilei? Îţi doresc să ai un timp plăcut cu Creatorul şi Răscumpărătorul tău!

Mulţi din ucenicii lui Freud continuă să catalogheze pe Dumnezeu şi religia cu eticheta: „o iluzie”. Poate chiar şi tu eşti sub stresul psihologic de a renunţa la aşa-zisa „religie infantilă”. Niciodată să nu îţi fie ruşine de loialitatea ta faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său!

Adevăraţii eroi de război nu sunt întotdeauna cei care ucid cei mai mulţi soldaţi inamici. Ei pot fi şi cei care salvează cât mai multe vieţi, la fel ca Desmond Doss. El a devenit un erou de război pentru că a trăit şi a practicat exemplul lui Hristos. Lumea are nevoie de mai mulţi eroi de acest fel!

Izolat de lumea de afară şi departe de viaţa aglomerată din Wittenberg, Luther a avut suficient timp pentru a face ceea ce nu ar fi putut face altundeva. Acolo a scris mai multe cărţi. Nu te îndoi niciodată de puterea lui Dumnezeu şi de conducerea Lui providenţială! El te poate binecuvânta şi te poate folosi oriunde te aşază!

Problema cu porunca a doua nu este atât de mult ce vedem, ci modul în care o vedem. Chiar şi oamenii amabili şi lucrurile folositoare pot ajunge să fie un obiect al veneraţiei noastre. Indiferent de natura lor, toţi idolii trebuie scoşi din viaţa noastră, dar nu neapărat şi toate elementele vizuale auxiliare.

Cu cât sunt mai mari provocările, cu atât mai intense ar trebui să fie convingerile noastre. Aceasta este vremea în care toţi creştinii adevăraţi ar trebui să se ridice şi să fie „sarea pământului” şi „lumina lumii”.

Dacă Hristos S-a sacrificat pe Sine atât de mult pentru noi, noi de ce nu ne putem sacrifica în locurile în care este cea mai mare nevoie?

Îndreaptă-ţi atenţia spre Dumnezeu. Vei fi schimbat din interior spre exterior. Recunoaşte de îndată ce doreşte de la tine şi răspunde rapid. Spre deosebire de cultura din jurul tău, care întotdeauna te trage în jos la nivelul ei de imaturitate, Dumnezeu scoate ce este mai bun din tine, creează o maturitate bine dezvoltată în tine.

În contrast pilda ospățului nunții, în scena apocaliptică a nunţii Mielului, perspectiva se schimbă şi sfinţii apar ca mireasa lui Hristos, îmbrăcaţi în „in subţire, strălucitor şi curat”. Hristos doreşte să ne îmbrace cu haina nepătată a neprihănirii Sale şi să ne pregătească pentru ospăţul nunţii Sale.

Sfinţii vor fi luaţi la cer cu mijloacele de transport ale lui Dumnezeu, bucurându-se de compania tuturor celor răscumpăraţi de pe pământ, dar şi de compania sfinţilor îngeri şi chiar a lui Isus Hristos. Prin harul lui Dumnezeu, tu şi cu mine vom fi acolo!

Adesea, mamei i se pare că lucrarea ei este o slujbă neimportantă. Este o lucrare rareori apreciată. Alţii ştiu prea puţin despre multele ei griji şi poveri. Ea simte că nu a realizat nimic. Chiar dacă numele ei nu este cunoscut în lume, este scris în cartea vieţii Mielului

„Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El” (1 Tesaloniceni 4:14). Ce binecuvântare să ştim că toţi cei dragi nouă care au murit în Hristos vor fi înviaţi din morţi în cele din urmă, pentru a primi viaţa veşnică!

Deşi nu se doreşte înlocuirea Bibliei ca singur crez, cele 28 de puncte fundamentale de credinţă publicate în Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea ne pot ajuta să explicăm concis învăţăturile biblice de bază ale bisericii şi motivul pentru speranţa noastră. Ar trebui să le cunoşti bine şi să fii gata să le explici şi altora.

Creierul nostru limitat nu poate pricepe semnificaţia deplină a acestor două cuvinte – univers şi veşnicie. Cât este de uimitor că Însuşi Dumnezeu a venit pe această planetă păcătoasă pentru a ne salva pe mine şi pe tine prin harul Său şi pentru a ne dărui veşnicia ca să explorăm opera Lui celestă! Nu este uimitor?!

Dumnezeu ne dă o zi nouă. Te rog, nu o înfrunta în propria ta putere. Ai nevoie de tăria şi călăuzirea Lui în tot ce faci şi spui. Cu Dumnezeu ca partener, astăzi poţi fi mai mult decât biruitor. Fie ca Domnul să îţi fie aproape în fiecare moment! Amin!

Natura ne descoperă caracterul Creatorului său şi, distrugând-o, noi ajungem să umbrim acea descoperire. Niciodată nu ar trebui să folosim scuza că Dumnezeu la final va crea „un cer nou şi un pământ nou” pentru a fi nişte ispravnici nepăsători. Să ajutăm şi noi la a face lumea un loc mai bun şi o mică pregustare a lumii glorioase care are să vină!

Îndreaptă-ţi atenţia spre Dumnezeu. Vei fi schimbat din interior înspre exterior. Recunoaşte de îndată ce doreşte de la tine şi răspunde rapid. Spre deosebire de cultura din jurul tău, care întotdeauna te trage în jos la nivelul ei de imaturitate, Dumnezeu scoate ce este mai bun din tine, creează o maturitate bine dezvoltată în tine.

„Am văzut că întreg cerul este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenţi? Să fim noi nepăsători, ca şi când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiţi? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi?” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 124)

Mulţi psihologi moderni cred că inteligenţele umane complexe şi nelimitate derivă doar din procese naturale de evoluţie. Dar, ca creştini, noi ştim că toate acestea vin de la Dumnezeu, Sursa „oricărui dar bun şi desăvârşit”, şi ar trebui folosit pentru slava şi onoarea Sa. Îţi foloseşti astăzi inteligenţele şi talentele aşa cum spune în verset?

Lumea noastră postmodernă şi chiar post-postmodernă a generat o societate neutră fără rădăcini. Puţini oameni sunt dispuşi astăzi să apere autoritatea Scripturii, indiferent de consecinţele unei astfel de poziţii! Dar în ultimele zile, lumea şi biserica au nevoie de mai mulţi oameni cu astfel de convingeri. Eşti dispus să fii unul dintre ei?

Adevărata reînviorare generează un simţământ puternic de smerenie şi umilinţă personală. Ori de câte ori oamenii devin mândri şi îi judecă pe ceilalţi putem fi siguri că nu Duhul Sfânt îi conduce. Planurile promovate de Conferința Generală au intenţia de a ne stimula să Îl căutăm pe Domnul. Dar nu aştepta după alţii; caută-L pe Domnul acum, pentru tine!

Combinând tehnicile corecte cu efortul perseverent, noi putem birui multe dintre deficienţele noastre de vorbire. Tu şi cu mine ar trebui să ne consacrăm vocile lui Dumnezeu, evitând orice înălţare de sine amabilă şi întotdeauna folosindu-ne vocea pentru slava lui Dumnezeu şi înălţarea omenirii.

Deciziile mici pot avea consecinţe mari. Gândeşte-te la efectele pe termen foarte lung ale deciziei Evei de a mânca din fructul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Doamne, ajută-ne astăzi şi în fiecare zi să luăm decizii corecte, după voia Ta!

Dat fiind faptul că Dumnezeu a investit atât de mult în fiecare dintre noi, de ce să nu punem şi noi preţ pe noi înşine şi să ne îngrijim corespunzător de sănătatea noastră? „Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.

„Cerul înseamnă totul pentru noi şi, dacă pierdem cerul, am pierdut totul”. Dacă pierdem cerul, pierdem chiar scopul existenţei noastre. Prin harul lui Dumnezeu, tu şi cu mine trebuie să fim acolo!

Istoria omenirii se apropie de sfârşit şi fiecare dintre noi suntem un actor pe scena vieţii. După cum a fost planificat de Dumnezeu, totul a fost făcut pentru mântuirea noastră. Acum cerul şi pământul privesc cu atenţie faptele noastre. Fie ca tu şi eu să perseverăm cu credincioşie în călătoria spre Edenul restaurat.

Mult mai important decât aspectul nostru exterior este estetica unui caracter care este după chipul şi asemănarea Creatorului şi Răscumpărătorului nostru. Totuşi, dacă am putea vedea toţi oamenii prin ochii lui Hristos, i-am vedea nu neapărat judecând după ce sunt, ci mai degrabă după ce pot deveni fiind transformaţi de harul Său uimitor.

Dumnezeu a ridicat Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea pentru a restaura adevărul biblic la sfârşitul timpului. Asta înseamnă că misiunea sa solemnă nu poate fi înlocuită de nicio evanghelie socială. Deşi ne îngrijim de nevoile fizice şi sociale ale oamenilor, noi ar trebui să îi conducem „în tot adevărul”.

Darul vorbirii în limbi poate fi dat chiar şi astăzi, aşa cum a fost cazul în unele câmpuri misionare în care nu era disponibil niciun traducător. Dar prezenţa Duhului Sfânt în viaţa cuiva devine evidentă nu atât de mult prin darurile spirituale, care pot fi contrafăcute de Satana, ci mai degrabă în a avea roadele Duhului.

Să ne rugăm pentru toţi cei care suferă pentru credinţa lor în întreaga lume şi să facem tot ce ne stă în putinţă să suprimăm această practică în toate formele sale, începând cu noi înşine. Să îi iubeşti pe toţi şi să nu crezi că ceilalţi sunt mai puţin oameni dacă nu au aceeaşi credinţă ca tine.

Toţi au nevoie să se familiarizeze cu cel mai minunat organism din câte există – corpul omenesc. Ar trebui să înţeleagă funcţiile diferitelor organe şi interdependenţa lor pentru o funcţionare sănătoasă a tuturor. Ar trebui să studieze influenţa minţii asupra corpului şi cea a corpului asupra minţii şi legile care le guvernează.

Noi nu aprindem flacăra noastră olimpică la sanctuarul Templului lui Hera, ci la altarul crucii de pe calvar, şi nu ne aşteptăm să primim doar o coroană pieritoare, ci una nepieritoare, „coroana neprihănirii”. Continuă să alergi ca să fii biruitor!

Harul salvator al lui Hristos este şi un har activ care ne eliberează de robia păcatului şi ne dă motivaţia corectă pentru adevărata ascultare. Mântuirea prin har şi prin credinţă „nu este prin fapte”, ci „pentru fapte bune”. Hristos este întruparea harului lui Dumnezeu. A-L avea pe Hristos înseamnă a avea minunatul har al lui Dumnezeu cu noi!

Hristos cunoaşte din experienţă care sunt slăbiciunile omeneşti, care sunt lipsurile noastre şi în ce stă tăria ispitelor noastre; deoarece El a fost ispitit în toate ca şi noi, dar fără păcat. El priveghează asupra ta, fiu şovăielnic al lui Dumnezeu. Eşti ispitit? El te scapă. Eşti slab? El îţi dă puteri. Eşti neştiutor? El te iluminează. Eşti rănit? El te vindecă.

Ne apropiem rapid de sezonul furtunos al timpului sfârşitului şi curând Hristos va apărea pe norii cerului. Fie ca Domnul să ne deschidă ochii să vedem semnele timpului şi zilele solemne în care trăim!

Nu este deloc surprinzător că Pavel ne avertizează împotriva „speculaţiilor controversate” care ne distrag de la înaintarea lucrării lui Dumnezeu. În loc să irosim timpul nostru preţios cu astfel de speculaţii dezbinătoare, să rămânem la solia profetică înrădăcinată deja din Biblie şi la puterea ei iluminatoare!

Biblia vorbeşte despre problema minţitului în termeni foarte puternici. Pentru început, Hristos spune despre Duhul Sfânt că este „Duhul adevărului” şi Satana ca „mincinos şi tatăl minciunilor”. Împăratul Solomon condamna minciuna chiar şi când era spusă ca glumă. Indiferent de natura lor, minciunile sunt minciuni şi trebuie evitate.

Textul pietrei de la Hydesville Memorial Park întăreşte cele spuse de Ellen White, că aceste ciocănituri misterioase sunt de origine satanică şi stau la baza multor altor amăgiri satanice din ultimele zile, „ca să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”.

Spiritual, noi nu ar trebui să luăm anestezice şi analgezice spirituale până când problema păcatului nu este rezolvată. Singura soluţie adevărată pentru durerea adusă de păcat este pocăinţa personală şi iertarea obţinută prin harul infinit al lui Dumnezeu!

Este adevărat că Dumnezeu va descoperi la final toate secretele oamenilor. Dar ar trebui să ne amintim şi că multe, foarte multe mărturisiri n-ar fi trebuit să fie rostite vreodată în auzul martorilor, căci rezultatul este acela pe care judecata limitată a fiinţelor trecătoare nu l-a anticipat. Să fim corecţi cu ceilalţi şi cu noi înşine!

„Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Prov. 15:1). Doar o astfel de religie practică poate convinge lumea de puterea transformatoare a Evangheliei.

Pavel ne sfătuieşte „să facem totul pentru slava lui Dumnezeu”. Gândeşte-te astăzi cum îţi petreci timpul liber şi cum ai putea să faci ca acest timp să fie mai aproape de idealul lui Dumnezeu pentru viaţa ta.

Isus consideră că tot ceea ce li se face celor în nevoie, Lui i se face. Să răspândim dragostea lui Dumnezeu şi celor care au cea mai mare nevoie de ea!

Doctrinele biblice nu funcţionează izolate unele de altele; ele sunt în relaţie unele cu altele. Nemurirea condiţionată a sufletului deschide vederii noastre porţile glorioase ale veşniciei, unde nu este păcat şi păcătoşi şi unde trăiesc pentru veşnicie copiii credincioşi ai lui Dumnezeu în prezenţa Sa.

Micile noastre acţiuni şi cuvintele simple pot avea consecinţe de durată care vor dăinui pentru veşnicie. Fie ca Domnul să ne dea harul Său, pentru ca orice facem sau spunem să fie spre slava numelui Său şi spre binecuvântarea tuturor celor din cercul nostru de influenţă!

Acestea şi multe alte fructe au ca scop să ne hrănească pe noi. Dar mult mai delicioase şi nutritive sunt fructele pomului vieţii. Prin harul lui Dumnezeu, tu şi cu mine trebuie să fim printre cei răscumpăraţi cărora Hristos le va da viaţa veşnică şi acces la pomul vieţii.

Fie ca părinţii să-i înveţe pe copiii lor adevărul aşa cum este el în Isus. Iar copiii, în simplitatea lor, vor repeta ceea ce au învăţat celor cu care au legături. Ce binecuvântare dacă toţi părinţii adventişti şi-ar instrui copiii să fie misionari pentru Domnul!

Suntem sfătuiţi să „veghem” tocmai pentru că „nu ştim în ce zi” va veni Domnul nostru (Matei 24:42). Miezul mesajului adventist nu este când va veni Domnul, ci cine vine, adică Isus Hristos!

Tendinţa noastră ca oameni este ca întotdeauna să aşteptăm mai mult de la alţii şi nu atât de mult de la noi înşine. Te rog, nu aştepta ca alţii să ia iniţiativa. Acest lucru trebuie să înceapă cu tine şi cu mine, chiar acum!

Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu ştim nimic. Aceia care acceptă principiul fundamental de a face din slujirea lui Dumnezeu o datorie supremă vor vedea încurcăturile dispărând şi o potecă netedă înaintea picioarelor lor.

Spurgeon combina elementele cognitive şi existenţiale. Sfaturile lui ne sunt de mare ajutor, nu pentru a-i critica pe predicatorii noştri, ci mai degrabă pentru a te gândi dacă eşti şi tu chemat să prezinţi Cuvântul lui Dumnezeu altora.

Cum îţi evaluezi propria experienţă cu Hristos? Relaţia ta cu El este doar la nivel intelectual? Dacă da, de ce să nu îmbogăţeşti adevărata doctrină a lui Hristos cu o experienţă vie cu El? Dacă doctrina adevărată îţi demonstrează credincioşia faţă de Dumnezeu, experienţa adevărată dă pe faţă angajamentul tău faţă de El.

Acceptarea lui Dumnezeu este o chestiune ce ţine de credinţă, care aduce speranţă şi un viitor glorios în vieţile noastre. Fără Dumnezeu nu există speranţă şi fără speranţă nu există viitor. Noi am fost creaţi de El şi pentru El şi doar în El viaţa îşi găseşte adevărata semnificaţie!

Dumnezeu este aproape de noi chiar şi în cele mai cruciale momente. În cele mai întunecate zile din viaţa noastră, El ne poartă pe braţele Sale şi nimeni nu ne poate despărţi de grija Lui iubitoare. Te poţi încrede în El!

Mintea fiecărui om este cu adevărat un câmp de luptă între bine şi rău. În această luptă, timpul este prea solemn pentru a fi irosit şi fiecare moment are consecinţe veşnice. Cum ar fi viaţa ta dacă s-ar limita doar la ziua de astăzi? Nu uita, fiecare zi reprezintă viaţa ta în miniatură!

„Ce ar face Isus?” Această întrebare implică mai mult decât o cercetare subiectivă şi retorică. Ea are implicaţii practice profunde şi vaste. Înseamnă a renunţa la „idolii” mult iubiţi şi a fi asemenea lui Isus în felul în care gândim, vorbim şi acţionăm.

Poate că reformele referitoare la Sabat instituite de Neemia în Ierusalim în perioada de după exil ar putea motiva pe fiecare membru al familiei, să îşi facă partea în păzirea Sabatului în cercul căminului. Fie că suntem acasă sau altundeva, întotdeauna ar trebui să păzim Sabatul ca sanctuar sfânt şi binecuvântat al lui Dumnezeu în timp.

Dragostea adevărată este un dar de la Dumnezeu pe care îl primim pentru a-l reflecta celor din jurul nostru. Dragostea întotdeauna preia iniţiativa. Aşa cum Dumnezeu a preluat iniţiativa de a ne iubi pe când încă eram vrăjmaşii Lui, la fel şi noi ar trebui să avem iniţiativa de a-i iubi pe semenii noştri.

Poate că experienţa ta de viaţă nu este la fel de dramatică precum a lui John Newton sau a fiului risipitor. Dar nu uita că noi toţi suntem păcătoşi care au nevoie de harul salvator al lui Dumnezeu.

Niciodată să nu îţi pierzi speranţa! Dumnezeu „poate transforma inimile aşa cum întoarce râurile de apă” (Profeţi şi regi, p. 631). Ce a făcut în Rusia, El poate face oriunde altundeva, chiar şi în vieţile noastre.

Cât de diferită ar putea fi lumea noastră dacă ne-am concentra mai puţin pe noi înşine şi am fi mai gânditori şi mai credincioşi! Adam Clarke declara: „Dacă eşti credincios, vei avea acea onoare care vine de la Dumnezeu: Duhul Său va spune în inima ta: Bine, rob bun şi credincios’”

Sabatul zilei a şaptea rămâne ca o zi sfântă şi astăzi la fel ca atunci când Dumnezeu l-a instituit, la sfârşitul săptămânii creaţiunii şi când El l-a proclamat pe Sinai ca parte a celor Zece Porunci. Să păzim această zi sfântă!

Păcatul omiterii înseamnă a nu-ți înălţa glasul împotriva răului, aşa cum ar trebui, şi a nu acţiona de partea binelui aşa cum ar fi de aşteptat. Fie ca Domnul să ne dea înţelepciunea de a rosti întotdeauna cuvintele potrivite – fără a le exagera sau a le reduce importanţa – şi întotdeauna să acţionăm aşa cum El doreşte.

Poate că ai nevoie să îţi predai din nou viaţa lui Dumnezeu şi să Îi permiţi să te conducă în direcţia bună pe care deja o ştii. Dacă acesta este cazul tău, atunci astăzi este ziua potrivită să iei această decizie!

„Comoara a fost încredinţată unor vase de lut, dar cu toate acestea, ea este din Cer. Mărturia este transmisă prin expresia nedesăvârşită a limbajului omenesc, dar totuşi este mărturia lui Dumnezeu” (Solii alese, vol. 1, p. 26). Biblia nu conţine doar cuvântul lui Dumnezeu, ea de fapt este cuvântul Său!

Acelaşi Duh Sfânt care a inspirat Biblia nu va contrazice niciodată Biblia. Deci, „dacă ai dubii cu privire la vreun subiect, trebuie ca mai întâi să consulţi Scriptura”. Prin influenţa sfinţitoare a Scripturii, conştiinţa ta va deveni tot mai sensibilă la impresiile Duhului Sfânt.

Făgăduinţa sigură a lui Dumnezeu a unei lumi perfecte în care nu vor fi lacrimi, durere sau moarte (Apocalipsa 21:1-5) dă sens şi scop vieţii noastre din prezent şi ne asigură că toţi cei dragi nouă, care au murit în Hristos, vor fi înviaţi din moarte pentru a moşteni viaţa veşnică. Ce nădejde glorioasă avem!

Aptitudinile retorice pot convinge şi chiar mişca inima a mulţimi de oameni pentru o vreme. Dar doar exemplul nostru poate lăsa în urmă o influenţă transformatoare de durată a cuvintelor noastre. Dacă ai fi singurul creştin din lume, ce fel de creştinism ai avea?

Ca un legământ necurmat între Dumnezeu şi copiii Săi credincioşi, Sabatul zilei a şaptea a străbătut veacurile ca un canal de binecuvântări divine pentru omenire. Şi tu eşti invitat să păzeşti această zi sfântă, ca un memorial al creaţiunii şi răscumpărării lui Dumnezeu şi ca o pregustare a păzirii sale veşnice.

Vine vremea când Îl vom întâlni faţă în faţă şi vom putea vorbi cu El. Ce întâlnire glorioasă va fi cu cei răscumpăraţi din toate neamurile şi din toate veacurile! Ni se spune că El „va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora” (Is. 53:11). Te va vedea şi pe tine acolo?

Poţi avea încredere că El nu va exagera cu nicio pedeapsă şi nici nu va retrage vreun premiu meritat. Fiecare va primi o recompensă dreaptă, conform cu faptele sale.

Dacă vrem ca, în cele din urmă, să fim mântuiţi, trebuie să învăţăm lecţia răbdării şi a umilinţei la piciorul crucii.

Dumnezeu ne oferă astăzi încă o ocazie de a semăna seminţele dragostei şi ale credinţei, ale speranţei şi bucuriei în cercurile noastre de influenţă. Fiind „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-16), tu poţi face diferenţa în vieţile celor din jurul tău.

El mă iubeşte ca şi cum aş fi singurul pe care să îl iubească. Lui îi pasă de mine de parcă nu ar trebui să îi pese de nimeni altcineva. Pot să Îi vorbesc despre problemele mele şi El ascultă de parcă eu aş fi singurul care vine la El pentru ajutor.

În contrast cu crezurile exclusive ale romano-catolicilor şi protestanţilor, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea are doar o mărturisire de credinţă care poate fi revizuită, cu 28 de puncte. Orice revizuire a acestor crezuri întotdeauna ar trebui să fie bazată pe Biblie, ca singurul nostru crez.

Cu Isus ca Prieten al tău minunat, nu trebuie să îţi fie teamă de moarte, căci pentru tine este ca şi cum ai închide ochii aici şi i-ai deschide în cer. Atunci ne vom întâlni pentru a nu ne mai despărţi niciodată.

Loialitatea faţă de Dumnezeu şi credincioşia faţă de soţ sau soţie sunt virtuţi spirituale care nu pot fi confundate cu egoismul. Acestea sunt expresii ale dragostei care trebuie cultivată în fiecare fiinţă omenească. Gândeşte-te la acest lucru!

Dacă ne dorim să Îl slăvim pe Dumnezeu prin ceea ce facem, atunci ar trebui să facem tot ce ştim mai bine, ca şi cum am fi angajaţi direct de El şi am lucra pentru El.

Dumnezeu a folosit tragedii pentru a-Şi trezi poporul. Dar ce binecuvântare dacă, fără măsură de disciplinare, am urma proactiv cuvântul Său profetic!

Nu uita, credinţa şi critica nu merg mână în mână. Să punem capăt criticilor şi să ajutăm la zidirea credinţei!

În contrast cu trupurile mumificate ale egiptenilor pentru viaţa de dincolo, Dumnezeu ne va oferi un trup nou şi slăvit, ca să putem fi cu El în cer.

Dacă în zilele acelea credincioşii adventişti trăiau într-o aşteptare înflăcărată, astăzi aşteptarea noastră ar trebui să fie şi mai intensă! Nu putem renunţa la fericita noastră nădejde!

Cuvintele noastre au semnificaţie doar când sunt confirmate de acţiunile noastre. De aceea, haideţi să profităm de această zi pentru a spune şi a demonstra dragostea şi afecţiunea noastră faţă de cei dragi nouă.

Ai pe cineva în familia ta care are nevoie de experienţa convertirii sau a reconvertirii? Poate chiar cineva foarte apropiat ţie! Privind din perspectiva lui Dumnezeu, trebuie să recunoaştem că este mai înţelept să „devii un creştin smerit decât să obţii o poziţie înaltă în această lume”.

Cântă imnul „Ce fericire am pe Isus” în această dimineaţă la momentele de închinare şi, mai mult decât atât, în tot cursul zilei păstrează-l în inima ta!

Libertatea este o binecuvântare pe care avem tendinţa să o preţuim doar după ce o pierdem. Datoria noastră de creştini este să promovăm separarea dintre biserică şi stat şi să oferim libertate pentru toţi.

Dacă Ellen White a fost un profet fals, ar trebui să o respingem; dar, pe de altă parte, dacă ea a fost un profet adevărat, ar trebui să acceptăm mesajele ei de inspiraţie divină, care sunt pentru noi astăzi.

Dacă vei găsi afirmaţii asemănătoare şi paralele în mai multe locuri din Biblie sau în scrierile lui Ellen White, să nu fii surprins. Acestea conţin solia lui Dumnezeu pentru noi în maniera în care au fost scrise original. Să le citim şi să le studiem cu respect, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi astăzi!

Hristos chiar a plătit mai mult decât preţul salvării noastre, căci „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”. Să fim recunoscători şi să ne bucurăm pentru cel mai preţios dar al Său pentru noi toţi!

Doamne, ce dezastru ar fi dacă planul Tău de mântuire ar rămâne fără rezultat pentru mine! De aceea, eu accept jertfa Ta pe cruce pentru păcatele mele şi te invit să fii Mare-Preot în viaţa mea!

Mult mai mult decât doar o energie, Duhul Sfânt este Ajutorul Divin puternic care să ne convingă de „păcat, neprihănire şi judecată”, să reverse dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre şi să ne călăuzească în „tot adevărul”. Chiar mai mult, El va rămâne cu noi pentru totdeauna!

Acceptând relatarea biblică despre potop exact aşa cum este, putem spune că învăţătura biblică despre moarte a venit în această lume prin păcatul lui Adam. Doar privit din această perspectivă are sens planul de salvare!

Uneori ar fi mai bine să mergi înainte, dar nu întotdeauna. Poate ar trebui să ascultăm mai cu atenţie sfaturile şi avertizările celor care ştiu deja cărarea pe care noi tocmai începem să o explorăm. Dacă hotărăşti să rişti, să o faci întotdeauna în planul lui Dumnezeu şi niciodată în afara planului Său.

După cum Filip l-a ajutat pe famenul etiopian să înţeleagă Scriptura (Faptele 8:26-40), noi avem însărcinarea să „propovăduim Cuvântul, să stăruim asupra lui la timp şi ne la timp, să mustrăm, să certăm, să îndemnăm cu toată blândeţea şi învăţătura” (2 Tim. 4:2).

Timpul nostru de aşteptare în această lume poate fi mai lung decât ne aşteptăm, dar în cele din urmă se va sfârşi. După cum vasele Duke şi Duchess l-au salvat de pe acea insulă pustie, tot aşa şi Hristos va apărea curând pe norii cerului ca să ne ia acasă. Te rog, nu fi descurajat în acest timp de aşteptare!

După cum prizonierii din închisoarea Libby au cântat acest imn anticipând iminenta lor eliberare, la fel întreaga oştire a celor răscumpăraţi de sângele Mielului va striga curând de bucurie, când El va apărea pe norii cerului pentru a-şi elibera poporul Său credincios.

Doar o religie pentru care merită să mori este o religie pentru care merită să trăieşti! Fie ca exemplul uimitor al valdenzilor de curaj şi credincioşie faţă de Dumnezeu să inspire şi viaţa noastră religioasă.

Astăzi eşti invitat să fii un zidar al lui Dumnezeu, care să repare fisurile rasiale şi sociale din jurul tău cu cimentul dragostei infinite a lui Dumnezeu. Atunci, şi doar atunci, lumea va putea să fie martoră la puterea transformatoare a religiei noastre!

A nu petrece timp cu Dumnezeu înseamnă că ai alţi „dumnezei” care merită timpul tău mai mult decât El. A nu petrece timp cu cei dragi înseamnă că ei nu sunt atât de importanţi pe cât cred. Meditează şi acţionează pe baza acestor gânduri astăzi!

Tu şi cu mine trebuie să căutăm mai puţin slava omenească, pieritoare, şi mai mult slava cerească ce ţine pentru totdeauna. Dacă aşa stau lucrurile, atunci ne putem bucura că numele noastre sunt „scrise în cer” (Luca 10:20).

O recunoaştere plină de mulţumire a binecuvântărilor zilnice, o îmbunătăţire înţeleaptă a oportunităţilor zilnice, o dezvoltare sârguincioasă a talentelor încredinţate – la aceasta ne cheamă Dumnezeu.

Oricare ar fi păcatele tale, să nu uiţi că nu există păcat care să scape promisiunii din 1 Ioan 1:9 – „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.”

În timp ce lucrăm pentru Domnul, trebuie să ne adâncim în fiecare zi experienţa noastră personală cu El. Doar aşa putem rămâne calmi şi încrezători că Domnul ne ţine de mână în zilele însorite, dar şi în furtună.

Să Îi mulţumim astăzi lui Dumnezeu că mai avem încă o şansă de a ne reînnoi angajamentul nostru faţă de El şi să umblăm în prezenţa Lui! Să nu uităm niciodată că doar cei care vor răbda „până la sfârşit vor fi mântuiţi” (Matei 24:13).

Ca biserică, noi nu avem şi nici nu ar trebui să adoptăm unul. Vizitatorii sunt bineveniţi să participe în adunările noastre aşa cum sunt şi noi ar trebui să evităm să îi judecăm. Dar ne aşteptăm ca membrii bisericii noastre să Îi dea slavă lui Dumnezeu în tot ce fac, inclusiv în modul în care se îmbracă.

Suntem cu totul protejaţi de Dumnezeu şi nimic nu ni se poate întâmpla care să nu fie în sfera cunoştinţei atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu şi a preştiinţei Sale. Lăudat fie Dumnezeu că ne poartă de grijă fiecăruia în mod atât de minunat şi eficient!

Ce binecuvântare este să fii botezat aşa cum a fost botezat Hristos şi să rămâi credincios promisiunilor făcute la botez! De ce să nu îţi reînnoieşti astăzi angajamentul făcut la botez?

În loc să întrebi ce poate face biserica pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru biserică şi pentru cei din jurul tău care pier în păcatele lor. Dragostea altruistă poate şi va face diferenţa în comunităţile noastre!

Aşa cum Thomas Edison a conceput un sistem electric de iluminare, care a adus lumină în casele noastre, la fel şi noi să ducem lumina lui Dumnezeu în casele celor care pier în această lume cuprinsă de întuneric. Împreună putem ilumina lumea!

Pregătirea pentru a doua venire a lui Hristos include şi lucrarea de a „întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi” (Maleahi 4:5-6). Căminele noastre pământeşti trebuie să devină centre de susţinere pentru călătoria noastră înspre căminul ceresc.

„Venirea lui Hristos este mai aproape decât când am crezut. Fiecare zi care trece este o zi mai puţin în care să proclamăm solia de avertizare pentru lume” (Mărturii, vol. 5, p. 88).

Apostolul Ioan L-a văzut pe Mielul ca biruind pe împăraţii pământului „pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor”. Să alegem să Îi rămânem loiali lui Hristos, indiferent ce strigă mulţimile din jurul nostru!

Cei din familia lui Adam îi urmează exemplul şi îşi aşază coroanele la picioarele Mântuitorului când se pleacă înaintea Sa în adorare. Mă rog ca tu şi cu mine să fim acolo în acea ocazie glorioasă!

Dr. Schweitzer a primit pe 10 decembrie 1953 Premiul Nobel pentru Pace. Dar s-a întors în Africa şi a folosit banii primiţi pentru spitalul de leproşi din Lambarene. Cu puţin timp înainte să moară, soţia lui l-a întrebat cât plănuia să mai rămână în Africa. El a răspuns: „Atât cât voi mai avea suflare.”

Cei care îşi predau viaţa necondiţionat lui Dumnezeu au făgăduinţa că Dumnezeu „ar trimite mai degrabă toţi îngerii din cer să păzească pe poporul Său decât să lase un singur suflet care se încrede în El să fie biruit de Satana” (Tragedia veacurilor, p. 537). Fie ca aceasta să fie asigurarea noastră!

Credinţa salvatoare nu este o emoţie naivă şi fără temei. Este o relaţie personală cu Hristos, puternic înrădăcinată în Cuvântul Său. Să punem deoparte un timp special în fiecare zi pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, să aflăm minunatele sale învăţături şi să simţim puterea sa transformatoare.

Pentru că astăzi este Ziua Internaţională a Cuvântului „Mulţumesc”, aş vrea să îmi exprim aprecierea faţă de tine pentru că ai ales să citeşti aceste devoţionale. Te încurajez şi pe tine să trimiţi un bileţel de mulţumire cuiva special, care a făcut diferenţa în viaţa ta şi persoanei care probabil încă te susţine.

„Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 7:16-17)

În biserică şi în familie, trebuie să ne unim eforturile în a susţine educaţia adventistă prin ridicarea nivelului spiritual şi academic în şcolile noastre şi prin încurajarea familiilor să îşi trimită copiii la şcolile noastre. Să criticăm mai puţin şi să facem mai mult pentru viitoarele generaţii de adventişti.

Biblia nu foloseşte un limbaj ştiinţific. Atunci de ce ne-am aştepta ca Biblia să folosească un limbaj ştiinţific pe care nici chiar noi astăzi nu îl folosim în discuţiile noastre? Ar trebui să ne ferim să citim forţat în Biblie conceptele şi teoriile noastre moderne.

Fii idealist şi îndrăzneşte să ai visuri măreţe, care pot fi îndeplinite; planifică proiecte care nu se vor prăbuşi şi trăieşte în limita bugetului tău, chiar dacă asta ar însemna să ai o viaţă simplă.

6 ianuarie a fost aleasă ca Ziua Mondială a orfanilor de război. Este datoria noastră sacră să îngrijim de aceste creaturi singuratice ale lui Dumnezeu, cărora nu le poartă nimeni de grijă. Ei au nevoie să vadă în noi o reflectare a dragostei lui Dumnezeu pentru o lume care moare.

Exemplele altruiste ale samariteanului milos, ale Dorcăi şi ale lui George Washington Carver nu ar trebui să rămână monumente din trecut, care să fie doar admirate. Acestea ar trebui să ne motiveze să ne biruim tendinţele egoiste şi să avem o viaţă altruistă, de dragul omenirii.

Nu există un ateism real, doar un transfer de închinare. Cei care nu se închină lui Dumnezeu ajung fie să se închine lor înşişi, fie îşi creează propriii zei preferaţi, indiferent cine sau ce sunt aceştia.

După cum pădurile de foioase din zonele temperate acoperă pământul cu frunzele lor toamna, tot aşa şi noi ar trebui să acoperim tot pământul cu publicaţiile adventiste.

Când Dumnezeu ne va lua din această lume în cer, de la timpul nostru la veşnicia Lui, atunci toate fotografiile noastre perfecte din această viaţă îşi vor pierde însemnătatea. Atunci Îi „vom vedea faţa” şi El ne va da lumina Sa.

Dacă este nevoie de o schimbare, de ce să nu începi astăzi? Ar trebui să scoţi ce este mai bun de la viaţă, de dragul lui Dumnezeu şi de dragul omenirii, care are nevoie de mântuire. Cu Dumnezeu, acesta poate fi cel mai bun an din viaţa ta. An Nou fericit!