Împreună spre casă

    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Sfârșitul luptei

    Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi bucurie pulsează prin vasta creaţie. De la atomul cel mai mic până la lumile cele mai mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi cu bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.

    Cerul începe în suflet

    Rugăciunea este forţa sufletului, dar, din nefericire, activitatea aceasta a fost neglijată. Prin rugăciunea simplă, serioasă, smerită, dispoziţia spirituală creşte mult. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui, dacă se doreşte păstrarea sănătăţii spirituale.

    Viziuni pline de slavă

    Dacă biserica va îmbrăca haina neprihănirii lui Hristos, îndepărtându-se de orice supunere faţă de lume, atunci înaintea ei stau zorile unei zile strălucite şi glorioase. Făgăduinţa lui Dumnezeu făcută ei va sta nezdruncinată pentru veşnicie. El o va face de o măreţie veşnică, o bucurie a multor generaţii.

    Cântările care vor fi cântate

    Este foarte aproape ziua când tainele lui Dumnezeu vor fi descoperite şi toate căile Sale vor fi îndreptăţite, când mila, iubirea şi dreptatea vor fi înţelese ca atribute ale tronului Său. Când lupta de pe pământul acesta va fi încheiată, când toţi sfinţii vor ajunge acasă, prima noastră temă va fi cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu.

    Părtași la slava lui Isus

    Mergem spre casă. Acela care ne-a iubit atât de mult încât a murit pentru noi ne-a zidit o cetate. Noul Ierusalim este locul odihnei noastre. Acolo, în cetatea lui Dumnezeu, nu va mai exista tristeţe. Niciodată nu se vor mai auzi acolo nici vaiet de întristare, nici plânset de speranţe sfărâmate şi de sentimente îngropate.

    Tivul roșu

    Am văzut un alt câmp, plin de tot felul de flori, şi, pe când le culegeam, am strigat: „Nu se vor veşteji niciodată!” Apoi am văzut un câmp cu iarbă înaltă, cea mai minunată pe care am văzut-o vreodată; era de un verde intens şi avea reflexii argintii şi aurii, unduindu-se mândră spre slava Regelui Isus.

    Cununa vieții

    Apoi am văzut cum un număr foarte mare de îngeri au adus din cetate coroane glorioase - o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele său scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroanele, îngerii I le aduceau şi, chiar cu mâna Sa dreaptă, Isus cel minunat le punea pe capul sfinţilor. În acelaşi fel au adus îngerii şi harpele, iar Isus le-a oferit şi pe acestea sfinţilor.

    Scăpați de puterea răului

    „Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65:25). Acolo omul va fi repus în drepturi, va redeveni stăpân, iar făpturile inferioare îi vor recunoaşte iarăşi autoritatea; animalele feroce vor deveni blânde, iar cele temătoare, încrezătoare.

    Oportunitățile din cer

    Acolo orice putere şi orice capacitate se vor dezvolta. Cele mai grandioase iniţiative vor fi duse la bun sfârşit, cele mai înalte aspiraţii se vor îndeplini şi cele mai mari ambiţii se vor realiza. Cu toate acestea, vor fi noi înălţimi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles, noi şi noi obiective care să solicite puterile trupului, ale minţii şi ale sufletului.

    O privire asupra altor lumi

    Cerul este un loc minunat. Tânjesc să fiu acolo şi să-L privesc pe scumpul meu Isus, care Şi-a dat viaţa pentru mine, şi să fiu transformată după chipul Său slăvit. Îmi doresc să ajung să exprim cu încântare slava lumii strălucite care va veni! Însetez după izvorul cu apă vie care înviorează cetatea Dumnezeului nostru.

    Locuințele celor răscumpărați

    Toată dragostea părintească transmisă din generaţie în generaţie, toate izvoarele tandreţii răsărite în sufletele fiinţelor umane nu sunt decât nişte mici pâraie pe lângă oceanul nemărginit atunci când sunt comparate cu dragostea infinită şi inepuizabilă a lui Dumnezeu.

    Restaurarea Edenului

    Atunci cei care au păzit poruncile lui Dumnezeu vor respira viaţă şi energia nemuritoare la umbra pomului vieţii; iar de-a lungul secolelor nesfârşite, locuitorii lumilor necăzute vor vedea în această grădină a desfătării o mostră din lucrarea desăvârşită a creaţiei lui Dumnezeu, neatinsă de blestemul păcatului.

    Curățarea pământului

    Păcătoşii sunt pedepsiţi „după faptele lor”. Păcatele celor drepţi fiind transferate asupra lui Satana, el trebuie să sufere nu numai pentru propria revoltă, ci pentru toate păcatele pe care copiii lui Dumnezeu le-au comis din cauza lui. Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a celor pe care i-a înşelat. După ce toţi cei care au decăzut în urma minciunilor lui au pierit, el încă mai trăieşte şi continuă să sufere.

    Oștirile celor răscumpărați

    Nicio limbă nu poate descrie, nicio pană nu poate zugrăvi puterea şi maiestatea lui Hristos. Gloria Tatălui celui veşnic îl învăluie pe Fiul Său. Strălucirea prezenţei Sale umple cetatea lui Dumnezeu şi se răsfrânge dincolo de porţi, cuprinzând tot pământul.

    Activitatea celor răscumpărați în timpul mileniului

    Împreună cu Hristos, sfinții îi judecă pe cei răi, raportând faptele lor la codul de legi, Biblia, şi hotărând în dreptul fiecărui caz în funcţie de faptele făcute în timpul vieţii. Pedeapsa pe care cei nelegiuiţi trebuie să o suporte este măsurată după faptele lor şi este scrisă în dreptul numelui lor în cartea morţii.

    Întemnițarea lui Satana

    Aici urmează să fie locuinţa lui Satana şi a îngerilor răi timp de 1 000 de ani. Limitat la planeta Pământ, el nu va avea acces la alte lumi, pentru a-i ispiti şi a-i tulbura pe cei care n-au căzut niciodată. În acest sens este el „legat”. Nu mai există nimeni asupra căruia să-şi exercite puterea. Este oprit cu totul din lucrarea de amăgire şi ruină, care a fost singura lui plăcere vreme de atâtea secole.

    Dezvăluirea intervențiilor îngerilor

    Toate lucrurile neclare ale experienţei vieţii vor fi atunci clarificate. Acolo unde nu distingeam decât confuzie şi dezamăgire, ţeluri spulberate şi planuri zădărnicite, vom vedea un scop grandios, amplu, victorios, o armonie divină.

    Un studiu care va dura veșnic

    Creatorul tuturor lumilor, Judecătorul tuturor destinelor, a renunţat la slava Sa şi S-a umilit din dragoste pentru om - iată ce va provoca pentru totdeauna uimirea şi adorarea universului! Când cei mântuiţi Îl privesc pe Salvatorul lor şi văd gloria eternă a Tatălui strălucindu-I pe faţă, când privesc tronul Său veşnic şi ştiu că împărăţia Sa nu va avea sfârşit, izbucnesc în cântarea entuziastă.

    Bucuria moștenitorilor lui Dumnezeu

    Cu mintea noastră mărginită, putem medita cu adâncă sinceritate la ruşinea şi slava, viaţa şi moartea, dreptatea şi mila care se întâlnesc la cruce. Totuşi nici cu cea mai mare încordare a puterilor noastre mintale nu vom reuşi să înţelegem deplina ei semnificaţie. Lungimea şi lăţimea, adâncimea şi înălţimea iubirii răscumpărătoare sunt înţelese doar în mod limitat.

    Cei 144 000

    Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor

    Repunerea în drepturi a lui Adam

    Fiul lui Dumnezeu stă cu braţele deschise ca să-l primească pe tatăl familiei umane - cel pe care l-a creat, care a păcătuit împotriva Creatorului Său şi pentru păcatul căruia Mântuitorul poartă în trupul Său semnele răstignirii. Când zăreşte urmele cuielor, Adam nu cade pe pieptul Domnului său, ci, în umilinţă, se aruncă la picioarele Sale.

    Mutarea în cer a celor drepți în viață

    Drepţii care sunt în viaţă vor fi transformaţi „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52). La glasul lui Dumnezeu, au primit un corp nou. Acum sunt făcuţi nemuritori şi, împreună cu sfinţii înviaţi, sunt ridicaţi pentru a-L întâlni pe Domnul lor în atmosfera planetei Pământ.

    Învierea celor drepţi

    Păcatul a desfigurat şi aproape a şters imaginea divină, dar Hristos a venit să restaureze ceea ce fusese pierdut. El ne va schimba corpurile degenerate şi le va face asemenea corpului Său glorios. Trupul muritor, degradat, cândva mânjit de păcat şi lipsit de orice frumuseţe, devine perfect, frumos şi nemuritor. Toate defectele şi diformităţile sunt lăsate în mormânt.

    Destinul falșilor păstori

    Respingerea principiilor divine a făcut să ţâşnească mii de izvoare de răutate, discordie, ură, nelegiuire, până când pământul a devenit un vast câmp de luptă, o cloacă de decadenţă. Aceasta este priveliştea pe care o văd acum cei care au respins adevărul şi au ales să trăiască în eroare.

    Învierea specială a celor pierduţi

    Cei care au luat în râs afirmaţia Sa că este Fiul lui Dumnezeu amuţesc acum. Iată-l pe arogantul Irod, care I-a dispreţuit titlul regal şi le-a poruncit soldaţilor să-L încoroneze ca împărat! Iată-i pe cei care, cu mâini profane, I-au pus pe umeri mantia de purpură, pe frunte, coroana de spini, iar în mână, acea imitaţie de sceptru.

    Harul lui Dumnezeu este suficient

    Cântarea îngerilor încetează şi urmează o tăcere înfricoşătoare. Apoi, vocea lui Isus se aude zicând: „Harul Meu vă este de ajuns.” Feţele celor drepţi se luminează şi bucuria le umple inimile. Îngerii îşi reiau cântecul pe un ton mai înalt, apropiindu-se şi mai mult de pământ.

    În sfârșit, în siguranță

    Vocea lui Dumnezeu se aude din cer, anunţând ziua şi ceasul venirii lui Isus, precum şi legământul veşnic cu poporul Său. Cuvintele Sale se rostogolesc pe pământ ca bubuiturile unor tunete puternice. Israelul lui Dumnezeu ascultă cu ochii pironiţi în sus. Feţele le sunt luminate de gloria Lui, strălucind ca faţa lui Moise când a coborât de pe Sinai.

    Două învieri speciale

    Cei care cu puţin timp înainte erau atât de îndrăzneţi, de lăudăroşi şi de sfidători şi atât de cruzi cu credincioşii care au păzit poruncile lui Dumnezeu sunt acum copleşiţi de groază şi se cutremură de frică. Bocetele lor acoperă zgomotul elementelor naturii.

    Strigătul de victorie

    La miezul nopţii, Dumnezeu îşi manifestă puterea, eliberându-Şi poporul. Soarele apare strălucind în toată puterea lui. Se arată apoi semne şi minuni, într-o succesiune rapidă. Păcătoşii privesc această scenă cu groază şi uimire, în timp ce neprihăniţii privesc cu o solemnă bucurie semnele eliberării lor.

    Comoara lui Dumnezeu

    Copiii lui Dumnezeu - unii în celulele închisorilor, alţii ascunşi în păduri şi munţi - se roagă pentru protecţie divină, în timp ce oameni înarmaţi, îndemnaţi de îngerii răi, se pregătesc să-i ucidă. Acum, în acest ceas de pericol extrem, Dumnezeu va interveni şi-i va scăpa pe aleşii Săi.

    Hristos ar fi putut veni mai repede

    N-a fost voia lui Dumnezeu ca israeliţii să rătăcească patruzeci de ani în pustie. El dorea să-i ducă direct în ţara Canaanului şi să-i stabilească acolo ca popor sfânt şi fericit. Dar „n-au putut să intre din pricina necredinţei lor” (Evrei 3:19). Ei au murit în pustie din cauza neascultării şi apostaziei lor şi alţii au intrat în ţara promisă.

    Victoria în Marea Luptă

    În curând, porţile cerului se vor deschide larg pentru a-i primi pe copiii lui Dumnezeu, iar de pe buzele împăratului slavei va ajunge până la urechile lor, asemenea unei melodii armonioase, binecuvântarea: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”

    Sub steagul Domnului

    În final, victoria a fost câştigată. Armata care mergea după drapelul cu inscripţia: „Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus” a avut un strălucit triumf. Soldaţii lui Hristos erau aproape de porţile cetăţii, iar cetatea L-a primit cu bucurie pe împăratul ei. Împărăţia păcii, bucuriei şi neprihănirii veşnice a fost întemeiată.

    Rugăciunile vor primi răspuns

    Rugăciunile fierbinţi ale poporului Său vor primi răspuns, fiindcă Lui Îi place ca poporul Său să-L caute din toată inima şi să depindă de El pentru eliberare. El va fi căutat ca să facă aceste lucruri pentru poporul Său şi Se va ridica pentru a le fi ocrotitor şi răzbunător.

    Dumnezeu este ocrotitorul nostru

    Curajul, tăria morală, credinţa şi încrederea absolută în puterea lui Dumnezeu de a mântui nu vin într-o clipă. Aceste virtuţi cereşti se obţin prin experienţa anilor. Printr-o viaţă de străduinţă sfântă şi de aderare fermă la ceea ce este bine, copiii lui Dumnezeu îşi pecetluiesc destinul. Asaltaţi de ispite fără număr, ei ştiu că trebuie să reziste neclintiţi sau să fie învinşi.

    Timpul strâmtorării lui Iacov

    eşi copiii lui Dumnezeu vor fi înconjuraţi de inamici decişi să-i anihileze, ei nu sunt îngroziţi de persecuţia pe care s-ar putea să o suporte pentru adevăr, ci se tem că nu s-au pocăit de toate păcatele şi că, din cauza vreunui defect din caracterul lor, nu se va împlini făgăduinţa Mântuitorului: „Te voi păzi... de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”

    Încheierea timpului de probă

    Dacă aceşti oameni ar fi ştiut că lucrarea Domnului Hristos din sanctuarul ceresc se va încheia atât de curând, cât de diferită ar fi fost purtarea lor, cu câtă stăruinţă ar fi vegheat! Stăpânul, prevăzând lucrul acesta, le-a dat avertizări la vreme, poruncindu-le să vegheze. El le spune clar despre caracterul neaşteptat al revenirii Sale.

    Cunoaște motivele convingerilor tale

    Trebuie să cercetăm bine temelia credinţei noastre, pentru că va trebui să aducem dovezi biblice. Această rătăcire se va răspândi şi va trebui să ne luptăm cu ea faţă în faţă, iar dacă nu suntem pregătiţi pentru aceasta, vom fi prinşi în capcană şi biruiţi.

    Oameni de stat, câștigați la adevăr

    Niciun om nu poate să-I slujească lui Dumnezeu fără să atragă asupra lui opoziţia oştilor întunericului. Îngerii răi îl vor asalta, alarmaţi că influenţa lui le ia prada din mâini. Oamenii răi, mustraţi de exemplul lui, se vor alia cu îngerii răi, încercând să-l despartă de Dumnezeu prin ispite. Când acestea nu reuşesc, ei se folosesc de constrângere, pentru a-i forţa conştiinţa.

    Păcatele Babilonului, scoase la lumină

    Pe măsură ce controversa se extinde şi mintea oamenilor este atrasă către Legea lui Dumnezeu călcată în picioare, Satana se agită. Puterea care însoţeşte mesajul nu va face decât să-i înfurie şi mai mult pe cei care i se împotrivesc. Preoţii şi pastorii vor face eforturi aproape supraomeneşti să oprească lumina, ca nu cumva să lumineze peste turma lor.

    Răspunsul lui Dumnezeu la acuzațiile lui Satana

    Toată lumina trecutului, toată lumina care străluceşte în prezent şi care ajunge până în viitor, aşa cum este ea revelată în Cuvântul lui Dumnezeu, este pentru fiecare suflet care o primeşte. Slava acestei lumini, care este însăşi slava caracterului lui Hristos, trebuie să se vadă în fiecare creştin, în familie, în biserică, în slujirea Cuvântului şi în fiecare instituţie înfiinţată de poporul lui Dumnezeu.

    Ieșiți din Babilon

    Lumina care a fost revărsată asupra aşteptătorilor a pătruns pretutindeni, iar cei din biserici, care aveau ceva lumină, care nu auziseră şi nu respinseseră cele trei mesaje, au răspuns chemării şi au părăsit bisericile căzute. Mulţi fuseseră conştienţi de aceste mesaje ani întregi, de când fuseseră date, şi lumina a strălucit asupra lor, iar ei au avut privilegiul să aleagă viaţa sau moartea.

    Puterea ploii târzii

    În multe locuri pot fi văzute persoane consacrate vestind altora lumina care le-a făcut clară calea spre mântuire prin Hristos. Şi, pe măsură ce lasă ca lumina lor să strălucească neîntrerupt, la fel ca aceia care au fost botezaţi cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, ei primesc mai mult şi tot mai mult din puterea Duhului Sfânt.

    Ajutor de la Duhul Sfânt

    Mântuitorul ştia că niciun argument, oricât de logic, n-ar fi înmuiat inimile învârtoşate şi n-ar fi putut străpunge crusta egoismului şi a spiritului lumesc. El ştia că ucenicii Săi trebuiau să fie înzestraţi cu putere cerească; ştia că Evanghelia avea să fie eficientă numai dacă era vestită de inimi devenite calde şi buze devenite elocvente printr-o cunoaştere vie a Aceluia care este Calea, Adevărul şi Viaţa.

    Adevărul va cuceri lumea

    Hristos n-a dat greş în lucrarea Sa şi nici nu S-a descurajat; iar ucenicii trebuiau să dea dovadă de o credinţă tot atât de rezistentă. Ei trebuiau să lucreze aşa cum a lucrat El, depinzând de El pentru putere. Deşi calea lor avea să fie blocată cu piedici în aparenţă de neînvins, totuşi, prin harul Său, ei trebuiau să meargă înainte, fără să dispere vreodată şi nădăjduind totul.

    Trimiterea evangheliei

    Ucenicii aveau să-şi ducă mai departe lucrarea în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt şi faptă a lor trebuiau să îndrepte atenţia asupra Numelui Său, care are acea putere de viaţă prin care păcătoşii pot fi mântuiţi. Credinţa lor trebuia să se concentreze în Acela care este izvorul îndurării şi al puterii.

    Cei care nenorocesc lumea

    Cei care respectă Legea lui Dumnezeu sunt acuzaţi că au atras aceste pedepse asupra lumii şi sunt consideraţi cauza calamităţilor teribile ale naturii, cauza luptei şi a vărsării de sânge dintre oameni, care umplu pământul de nenorocire. Puterea care a însoţit ultima avertizare îi înfurie pe cei răi.

    Poporul lui Dumnezeu nu va fi amăgit

    Sunt cei din poporul lui Dumnezeu atât de ferm bazaţi în prezent pe Cuvântul Său, încât să nu cedeze dovezilor date de simţuri? Vor rămâne ei devotaţi, într-o asemenea criză, Bibliei şi numai Bibliei?

    Punctul culminant al amăgirii

    Ca punct culminant în marea dramă de amăgire, Satana însuşi se va da drept Hristos. Biserica a declarat mult timp că aşteaptă venirea Mântuitorului ca împlinire a speranţelor ei. Acum, marele amăgitor va face să pară că Hristos a şi venit. În diferite părţi ale globului, Satana se va prezenta între oameni ca o fiinţă maiestuoasă.

    Presiunea pentru o lege duminicală

    Cei care respectă Sabatul biblic vor fi declaraţi duşmani ai legii şi ordinii, care dau la o parte restricţiile morale ale societăţii, provocând anarhie şi decădere şi atrăgând pedeapsa lui Dumnezeu asupra pământului. Scrupulozitatea lor în ce priveşte conştiinţa va fi considerată o dovadă de încăpăţânare şi dispreţ faţă de autoritate.

    Satana este un distrugător

    În accidente şi calamităţi pe mare şi pe uscat, în mari conflagraţii, în uragane violente şi cumplite furtuni cu grindină, în inundaţii, cicloane, valuri uriaşe şi cutremure, Satana îşi exercită puterea pretutindeni, în mii de forme. El distruge recolta gata coaptă şi aduce foametea şi suferinţa. Infectează aerul cu viruşi mortali şi mii de oameni pier din cauza epidemiilor. Aceste nenorociri vor deveni din ce în ce mai frecvente şi mai puternice.

    Planul de luptă al lui Satana

    Conform gândirii moderne, şi Satana s-a convertit. El va apărea sub forma unui înger de lumină. Prin intermediul spiritismului, se vor face minuni, bolnavi vor fi vindecaţi şi multe fapte miraculoase de necontestat vor fi aduse la îndeplinire. Pentru că spiritele vor pretinde că ele cred în Biblie şi vor manifesta respect pentru instituţiile bisericii, lucrarea lor va fi acceptată drept o manifestare a puterii divine.

    O protecție eternă

    Acelaşi spirit care a insuflat rebeliune în cer inspiră rebeliune şi pe pământ. Satana a apelat în cazul oamenilor la acelaşi procedeu folosit cu îngerii. Spiritul lui domneşte acum în rândul fiilor neascultării. Ca şi el, aceştia caută să desfiinţeze restricţiile Legii lui Dumnezeu şi le promit oamenilor libertate în urma încălcării ei. Mustrarea păcatelor trezeşte şi acum ură şi opoziţie.

    Pretenția lui Satana

    Satana a prezentat în mod fals atât pe Dumnezeu, cât şi formele care îi duceau pe oameni la Mântuitorul. Oamenii au fost făcuţi să se teamă de Dumnezeu ca de unul care avea plăcere să-i distrugă. Jertfele care ar fi trebuit să descopere iubirea Sa erau aduse numai ca să potolească mânia Lui. Satana îi aţâţa pe oameni la patimi urâte, ca astfel să-i poată stăpâni mai bine.

    Apărarea caracterului lui Dumnezeu

    Actul lui Hristos de a muri pentru salvarea omului nu numai că avea să facă cerul accesibil pentru om, ci, înaintea întregului Univers, avea să-I justifice pe Dumnezeu şi pe Fiul Său în modul lor de a trata răzvrătirea lui Satana. Avea să întărească perpetuarea Legii lui Dumnezeu şi avea să descopere natura şi rezultatele păcatului.

    Niciun păcat fără consimțământul propriu

    Satana L-a asaltat pe Hristos cu cele mai aprige şi mai subtile ispite, dar a fost respins de fiecare dată. Acele victorii, repurtate în contul nostru, fac posibilă biruinţa noastră. Hristos le va da putere tuturor celor care o caută. Fără propriul consimţământ, niciun om nu poate fi învins de Satana.

    Har sădit în suflet

    Puritatea şi sfinţenia lui Hristos au provocat ura păcătoşilor. Spiritul Lui de jertfire de sine şi evlavia Lui ireproşabilă erau o mustrare continuă pentru un popor mândru şi preocupat de plăcerile trupeşti. Iată ce a provocat duşmănia faţă de Fiul lui Dumnezeu!

    Ostilitățile

    Ostilitatea lui Satana faţă de omenire este provocată de faptul că, prin Hristos, omul este obiectul iubirii şi îndurării lui Dumnezeu. El doreşte să dejoace planul divin pentru răscumpărarea omului şi să aducă dezonoare asupra lui Dumnezeu, degradând şi stricând lucrarea mâinilor Sale.

    Lucifer alungat

    Satana a devenit tot mai îndrăzneţ în rebeliunea lui şi şi-a exprimat dispreţul faţă de Legea Creatorului. El nu o putea suporta. A pretins că îngerii nu aveau nevoie de nicio lege şi că trebuiau lăsaţi liberi să-şi urmeze propria voinţă, care avea să-i îndrume întotdeauna corect, că legea era o restrângere a libertăţii lor.

    Egoismul, rădăcina păcatului

    Puţin câte puţin, Lucifer a ajuns să nutrească o dorinţă de înălţare. În loc să caute să-L pună pe Dumnezeu pe primul loc în iubirea şi devotamentul făpturilor Sale, Lucifer se străduia să câştige pentru el însuşi slujirea şi închinarea lor.

    Originea păcatului este inexplicabilă

    Nimic nu este explicat mai clar în Scriptură ca faptul că Dumnezeu n-a fost în niciun fel răspunzător pentru apariţia păcatului; răzvrătirea nu a luat naştere în urma unei retrageri arbitrare a harului divin sau a vreunui defect al guvernării lui Dumnezeu. Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra.

    Ispășire desăvârșită

    Noi avem un singur Apărător, un singur Mijlocitor care poate să ierte fărădelegea. Să nu ni se umple atunci inimile cu recunoştinţă faţă de Acela care L-a dat pe Isus ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre?

    Isus, judecător drept

    Înainte să-i judecăm pe alţii, prima lucrare a noastră este să veghem şi să ne rugăm, să declarăm război relelor din inimile noastre prin harul lui Hristos.

    Isus nu-Și uită biserica

    Sângele lui Isus pledează cu putere şi eficienţă pentru cei necredincioşi, pentru cei răzvrătiţi, pentru cei care păcătuiesc împotriva marii lumini şi iubiri. Satana stă la dreapta noastră ca să ne acuze, iar Apărătorul nostru stă la dreapta lui Dumnezeu ca să pledeze pentru noi. El nu a pierdut niciun caz ce I-a fost încredinţat.

    Lucrarea împreună cu Marele nostru Preot

    Să nu lăsăm să treacă nicio zi fără să vindecăm şi să reparăm răni vechi. Să cultivaţi dragostea şi să nu vă iasă de pe buze niciun cuvânt de bănuială rea. Închideţi rapid uşa aceasta şi lăsaţi-o închisă; deschideţi uşa unde domneşte Hristos şi lăsaţi-o deschisă.

    De la Templul pământesc la cel ceresc

    În timp ce Isus slujeşte în sanctuarul de sus, El este, prin Duhul Lui cel Sfânt, şi slujitor în biserica de pe pământ. Pentru ochiul fizic, El este departe, dar de fapt se împlineşte făgăduinţa pe care El a dat-o la înălţare: „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).

    Simpatia lui Isus față de poporul Său

    Armate invizibile de lumină şi putere sunt alături de cei slabi şi umili, care cred şi invocă făgăduinţele lui Dumnezeu. Heruvimii, serafimii şi îngerii care excelează în putere - de zece mii de ori zece mii şi mii de mii - stau la dreapta Sa.

    Satana a căzut ca un fulger

    Fiecare avertizare, fiecare mustrare şi fiecare îndemn care ni se dau prin Cuvântul lui Dumnezeu sau prin trimişii Săi reprezintă o bătaie la uşa inimii. Este glasul lui Isus, care cere să intre. Cu fiecare bătaie neluată în seamă, dispoziţia de a deschide slăbeşte.

    Încheierea timpului de probă

    O luptă aprigă îi aşteaptă pe cei care vor să-şi supună tendinţele rele ce caută supremaţia. Pregătirea este o acţiune personală. Nu suntem mântuiţi în grup. Puritatea şi consacrarea unuia nu vor compensa lipsa acestor calităţi la altul. Deşi toate popoarele trebuie să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu, El va examina cazul fiecărei persoane cu o aşa minuţiozitate de parcă n-ar mai exista altă fiinţă pe pământ.

    Salvați suflete înainte ca Isus să-Și încheie lucrarea!

    Nu ne-a mai rămas decât puţin timp în care să lucrăm pentru Dumnezeu. Nimic nu ar trebui să fie prea scump pentru a-l jertfi în scopul salvării turmei risipite şi sfâşiate a lui Isus. Cei care fac acum un legământ cu Dumnezeu prin jertfă vor fi în curând strânşi şi duşi acasă, pentru a se bucura de o răsplată bogată şi a avea o nouă împărăţie în veci de veci.

    Cuvinte de aprobare

    Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi, oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).

    Încheierea lucrării lui Isus ca Preot și Mijlocitor

    Cei care vor trăi pe pământ când lucrarea de mijlocire a lui Hristos va înceta în sanctuarul de sus vor fi nevoiţi să stea fără Mijlocitor în faţa unui Dumnezeu sfânt. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterul lor trebuie să fie spălat de păcat prin sângele Mântuitorului. Ei trebuie să iasă câştigători în lupta cu răul, prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor perseverente.

    Răsplata

    Isus nu le scuză păcatele, ci face trimitere la pocăinţa şi credinţa lor şi, cerând iertare în numele lor, îşi înalţă mâinile rănite înaintea Tatălui şi a sfinţilor îngeri, spunând: „îi cunosc pe nume, i-am săpat pe palmele Mele.”

    Curățiți de păcat

    În dreptul tuturor acelora care s-au pocăit cu adevărat de păcat şi au revendicat, prin credinţă, sângele lui Hristos, ca jertfa ispăşitoare, s-a scris „iertare” în cărţile din ceruri. Şi pentru că au devenit părtaşi la neprihănirea lui Hristos şi caracterul lor a fost găsit în acord cu Legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi şterse, iar ei vor fi consideraţi demni de viaţa veşnică.

    Cărțile din cer

    În cartea de aducere-aminte a lui Dumnezeu este imortalizată orice faptă de dreptate. Acolo se consemnează cu fidelitate orice ispită căreia i s-a rezistat, orice păcat biruit, orice cuvânt de milă exprimat. Acolo se înregistrează orice gest de sacrificiu, orice suferinţă şi necaz îndurate pentru Hristos.

    Standardul judecății

    Faptele fiecărui om sunt aduse în atenţia lui Dumnezeu şi sunt înregistrate ca o dovadă fie de loialitate, fie de neloialitate. În dreptul fiecărui nume din cărţile cerului sunt trecute cu o exactitate extraordinară orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită, orice păcat ascuns şi orice prefăcătorie vicleană.

    Înaintea Celui îmbătrânit de zile

    El, care este izvorul întregii existenţe şi sursa a tot ce este lege, prezidează acţiunea de judecată. Îngerii sfinţi, în număr de „zece mii de ori zece mii şi mii de mii”, participă la procesele desfăşurate în acest mare tribunal ca agenţi şi martori.

    O perioadă de încercare

    Oamenii nu pot să respingă avertizările trimise de Dumnezeu în îndurarea Sa şi să rămână nepedepsiţi. În zilele lui Noe, oamenilor le-a fost transmis un mesaj din cer, iar salvarea lor a depins de felul în care s-au raportat la acel mesaj. Pentru că au respins avertizarea, Duhul lui Dumnezeu S-a retras, iar acei oameni au dispărut în apele potopului.

    Iată, mirele vine!

    Toţi cei care acceptă aceleaşi adevăruri, prin mărturia Scripturilor, urmându-L prin credinţă pe Hristos când merge înaintea lui Dumnezeu să îndeplinească ultima misiune de mijlocire, la încheierea căreia îşi va primi împărăţia - toţi aceştia sunt descrişi ca intrând la nuntă.

    Unirea dintre dreptate și milă

    Numai înţelepciunea infinită putea plănui o astfel de unire şi numai puterea infinită o putea realiza. Este o unire care umple tot cerul de uimire şi adorare. Heruvimii din sanctuarul pământesc, care priveau cu veneraţie către tronul harului, reprezintă interesul cu care îngerii cereşti urmăresc desfăşurarea planului de răscumpărare.

    Lucrarea din a doua încăpere

    În timp ce jertfa pentru păcat arăta către Hristos ca adevărata jertfă, iar marele-preot îl reprezenta pe Hristos ca mijlocitor, ţapul care era trimis în pustie îl simboliza pe Satana, autorul păcatului, asupra căruia vor fi aşezate, în cele din urmă, păcatele celor cu adevărat pocăiţi.

    Lucrarea din prima încăpere

    Hristos mijloceşte cu sângele Său înaintea Tatălui în favoarea păcătoşilor şi îi prezintă, împreună cu parfumul preţios al propriei Sale neprihăniri, rugăciunile credincioşilor pocăiţi. Aceasta era slujba care se îndeplinea în prima încăpere a sanctuarului din ceruri.

    Adevăratul Mijlocitor

    Lucrarea lui Hristos din sanctuarul de sus de a prezenta clipă de clipă sângele Său înaintea tronului harului, în timp ce mijloceşte pentru noi, ar trebui să lase o impresie adâncă asupra inimii noastre, ca să realizăm cât de valoroasă este fiecare clipă. Isus trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi; dar o singură clipă pierdută cu nepăsare nu mai poate fi recuperată niciodată.

    Accesul la Dumnezeu

    Păcatul lui Adam şi al Evei au produs o separare înfricoşătoare între Dumnezeu şi omenire. Iar Hristos păşeşte între păcătoşii căzuţi şi Dumnezeu şi le spune: „Puteţi totuşi să veniţi la Tatăl; există un plan conceput prin care Dumnezeu poate fi împăcat cu omenirea şi omenirea cu Dumnezeu; vă puteţi apropia de Dumnezeu printr-un mijlocitor.”

    Semnificația serviciilor de la Sanctuar

    După cum, în ispăşirea finală, păcatele celor cu adevărat pocăiţi vor fi şterse din cărţile cerului ca să nu mai fie amintite şi să nu mai vină în minte, tot astfel, în simbol, ele erau duse în pustie, îndepărtate pentru totdeauna de la adunare.

    Două Sanctuare

    Sanctuarul primului legământ a fost construit de om, de Moise. Acesta este însă ridicat de Domnul, nu de om. În primul sanctuar slujeau preoţi pământeşti. În acesta slujeşte Hristos, ca Mare-Preot al nostru, la dreapta lui Dumnezeu. Primul sanctuar a fost pe pământ, celălalt este în ceruri.

    Mijlocirea lui Hristos este esențială

    Dacă cei care îşi ascund şi îşi scuză greşelile ar vedea cum triumfă Satana datorită lor, cum, pentru comportamentul lor, îi ia în derâdere pe Hristos şi pe sfinţii îngeri, aceşti păcătoşi s-ar grăbi să-şi mărturisească păcatele şi să înceteze să le mai comită.

    Sanctuarul și judecata trebuie înțelese clar

    Cei care vor să beneficieze de mijlocirea Mântuitorului nu trebuie să permită ca ceva să stea în calea procesului lor de sfinţire în temere de Dumnezeu. Orele preţioase, în loc să fie dedicate plăcerii, etalării sau căutării de câştig, ar trebui devotate studiului serios şi cu rugăciune al Cuvântului adevărului.

    O asemănare a locașului ceresc

    Când a murit pe Calvar, Isus a strigat: „S-a sfârşit!” şi perdeaua templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. Acest lucru avea menirea să arate că slujbele sanctuarului pământesc s-au terminat o dată pentru totdeauna şi că Dumnezeu nu avea să Se mai întâlnească în templul lor pământesc cu preoţii pentru a le accepta jertfele.

    În locul preasfânt

    După cum, după noaptea teribilă de chin şi dezamăgire, ucenicii lui Isus s-au bucurat „când au văzut pe Domnul”, tot aşa s-au bucurat şi cei care îşi puseseră încrederea în a doua Lui venire. Ei aşteptaseră ca El să Se arate în slavă, pentru a le da răsplata slujitorilor Săi.

    Înțelegerea corectă a Sanctuarului ceresc

    După înălţarea Lui la cer, Mântuitorul trebuia să-Şi înceapă lucrarea ca Mare-Preot. Pavel spune: „Hristos n-a intrat intr-un locaş de închinare făcut de mână omenească după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9:24).

    Stâlpul central al adventismului

    Dumnezeu Îşi condusese poporul în marea mişcare adventistă. Puterea şi slava Sa o însoţiseră, iar El nu putea permite ca ea să se încheie în întuneric şi dezamăgire şi să fie defăimată ca o agitaţie falsă şi fanatică. El nu avea să lase ca profeţia Lui să rămână învăluită de îndoială şi nesiguranţă.

    Singura protecție a familiei

    Dacă părinţii ar putea fi ajutaţi să vadă rezultatele acţiunii lor şi dacă ar putea vedea că, prin exemplul şi prin învăţătura lor, perpetuează şi amplifică fie puterea păcatului, fie puterea neprihănirii, cu siguranţă că ar avea loc o schimbare. Mulţi ar rupe vraja tradiţiei şi a obiceiului.

    Influența lui Isus în familie

    Domnul vrea ca voi şi membrii familiilor voastre să fiţi creştini în sensul deplin al cuvântului şi să daţi mărturie prin caracterele voastre despre puterea sfinţitoare a adevărului. Dacă v-aţi forma astfel de caractere, faptele voastre ar trece testul judecăţii.

    Vorbiți-le despre Isus semenilor voștri!

    Influenţa noastră asupra altora nu depinde atât de mult de ceea ce spunem, cât de ceea ce suntem. Oamenii pot să combată şi să desconsidere logica noastră, se pot împotrivi şi apelurilor noastre, dar o viaţă plină de iubire dezinteresată este un argument căruia nu i se pot împotrivi.

    Apelul la membrii familiei nemântuiți

    Viaţa ta în lumea aceasta nu este una de plăceri, ci de durere; şi, dacă nu te vei îndoi de Isus, ci vei crede că El a murit ca să te mântuiască, dacă vei veni la El exact aşa cum eşti, dacă te vei preda Lui şi te vei prinde de făgăduinţele Sale prin credinţă vie, El va fi pentru tine tot ce-ţi poţi dori.

    Recreerea în familie

    Orice distracţie la care poţi participa cerând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ei cu credinţă nu va fi periculoasă. Însă orice distracţie care te descalifică pentru rugăciunea tainică, pentru devoţiunea la altarul rugăciunii sau pentru participarea la întâlnirea de rugăciune nu este sănătoasă, ci periculoasă.

    Închinarea în familie

    În fiecare familie ar trebui să existe un timp fix pentru închinarea de dimineaţă şi de seară. Cât de potrivit este ca părinţii să-şi adune copiii în jurul lor înainte de masa de dimineaţă ca să-I mulţumească Tatălui ceresc pentru protecţia Sa din timpul nopţii şi ca să-I ceară ajutor, îndrumare şi ocrotire pentru acea zi!

    Rafinamentul în familie

    Aşa-numita cultură care nu-l face pe tânăr respectuos cu părinţii, capabil să le aprecieze virtuţile, răbdător cu defectele lor şi gata să le împlinească nevoile, care nu-l face atent, delicat, generos, serviabil şi politicos cu toţi, fie ei tineri, bătrâni sau oameni nenorociţi, este un eşec.

    O mână întinsă

    Casele noastre ar trebui să fie un loc de refugiu pentru tinerii ispitiţi. Sunt mulţi care stau la răscruce de drumuri. Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri fără familie şi mulţi ale căror familii nu au nicio putere de a-i ajuta şi ridica, iar tinerii alunecă înspre rău. Ei se prăbuşesc în ruină la un pas de uşile noastre.

    Misiunea familiei

    Simpatiile noastre trebuie să se reverse peste graniţele eului şi ale perimetrului delimitat de zidurile familiei. Există ocazii preţioase pentru aceia care vor face din casele lor o binecuvântare pentru alţii. Influenţa socială este o putere minunată.

    Cinstea cuvenită părinților

    Porunca a cincea le cere copiilor nu numai să le dea părinţilor respect, supunere şi ascultare, ci şi să le dăruiască iubire şi duioşie, să le uşureze grijile, să le protejeze reputaţia şi să-i sprijine şi să-i mângâie la bătrâneţe.

    Puterea dragostei

    Familia trebuie să fie sediul celei mai curate şi elevate afecţiuni. Pacea, armonia, afecţiunea şi fericirea trebuie cultivate cu perseverenţă în fiecare zi, până ce aceste lucruri preţioase îşi vor găsi locul în inimile celor ce compun familia. Planta iubirii trebuie îngrijită atent, altfel moare.

    Dragostea adevărată este un principiu sfânt

    Iubirea este o plantă de origine divină, care trebuie îngrijită şi cultivată. Inimile afectuoase, cuvintele sincere, pline de iubire vor face familiile fericite şi vor exercita o influenţă înălţătoare asupra tuturor acelora cu care vin în contact.

    Familiile în care îngerii vor să rămână

    Părinţii trebuie să facă, prin rugăciune sinceră şi fierbinte, un gard împrejurul copiilor lor. Ei trebuie să se roage cu credinţă deplină ca Dumnezeu să fie împreună cu ei şi ca îngerii sfinţi să-i păzească pe ei şi pe copiii lor de puterea cea crudă a lui Satana.

    Familia, centrul de formare a viitorilor misionari

    Misionarii Domnului primesc cea mai bună pregătire pentru lucrarea din afara casei în familia creştină în care membrii se tem de Dumnezeu, Îl iubesc, I se închină, unde credincioşia a devenit a doua natură, unde neatenţia întâmplătoare faţă de datoriile din familie nu este permisă, unde comuniunea liniştită cu Dumnezeu este considerată la fel de esenţială ca împlinirea cu credincioşie a îndatoririlor zilnice.

    Ce înseamnă „religia în familie”?

    Educaţia religioasă înseamnă mult mai mult decât educaţia obişnuită, înseamnă să vă rugaţi împreună cu copiii voştri, învăţându-i cum să se apropie de Isus şi să-I spună toate nevoile lor. Înseamnă să arătaţi în viaţa voastră că Isus este totul pentru voi şi că iubirea Lui vă face răbdători, buni, îngăduitori, şi totuşi fermi şi perseverenţi cu copiii, aşa cum a făcui Avraam.

    Părinți depinde de voi!

    În educarea copiilor voştri, nu lăsaţi deoparte marile adevăruri ale Bibliei, presupunând că Şcoala de Sabat şi predicatorul vor face lucrarea pe care voi o neglijaţi. Biblia nu este prea sacră şi prea sublimă ca să fie deschisă zilnic şi studiată cu sârguinţă.

    Familia și luptele decisive

    Taţi, mame, apelez la voi să depuneţi acum cele mai serioase eforturi pentru copiii voştri. Oferiţi-le instruirea religioasă zilnică. Învăţaţi-i să-L iubească pe Dumnezeu şi să fie fideli principiilor binelui. Lucraţi, lucraţi acum cu o credinţă înaltă, serioasă, îndrumată de influenţa divină a Duhului Sfânt.

    Tatăl

    Tatăl ar trebui să impună în familia sa virtuţile mai austere - energia, integritatea, onestitatea, răbdarea, curajul, sârguinţa şi utilitatea practică. Şi ceea ce cere de la copiii săi ar trebui să practice el însuşi, ilustrând aceste virtuţi în conduita sa bărbătească.

    Mama

    Pentru copiii încredinţaţi în grija sa, fiecare mamă are o însărcinare sfântă din partea lui Dumnezeu. „Ia pe fiul acesta, pe fiica aceasta”, spune El; „educă-l pentru Mine; dă-i un caracter şlefuit după chipul unui palat, pentru a putea străluci pe vecie în curţile Domnului.”

    Așa părinți, așa copii

    Cum sunt părinţii, aşa vor fi într-o mare măsură şi copiii. Condiţia fizică a părinţilor, dispoziţiile şi poftele lor, tendinţele lor intelectuale şi morale sunt, într-un grad mai mic sau mai mare, reproduse în copiii lor.

    Gândiți-vă bine înainte să vă căsătoriți!

    Cercetează cu grijă să vezi dacă viaţa ta de căsătorie va fi fericită sau lipsită de armonie şi jalnică. Pune-ţi aceste întrebări: Această unire mă va conduce spre ceruri? Îmi va spori dragostea pentru Dumnezeu? Îmi va lărgi sfera utilităţii în această viaţă? Dacă aceste reflecţii nu ridică niciun aspect negativ, atunci, în temere de Dumnezeu, păşeşte înainte.

    Faceți creștinismul atractiv!

    Părinţii trebuie să facă religia lui Hristos atrăgătoare prin voioşia lor, prin curtoazia lor creştină şi printr-o împreună-simţire duioasă şi plină de milă; totuşi ei trebuie să fie fermi în a cere respect şi ascultare. Principiile drepte trebuie aşezate în mintea copilului.

    Părinți, dați un exemplu corect!

    Părinţii trebuie să aibă mare grijă să nu-şi trateze copiii în aşa fel încât să provoace încăpăţânarea, neascultarea şi răzvrătire. Părinţii stârnesc de multe ori cele mai rele patimi ale inimii omeneşti din cauza lipsei lor de autocontrol. Ei îi corectează într-un spirit mânios şi nu fac decât să le întărească purtările rele şi spiritul sfidător, în loc să-i influenţeze în bine.

    Membri ai familiei regale

    Dar dacă vrem să ne bucurăm de o fericire veşnică, trebuie să cultivăm religia în familie, deoarece familia trebuie să fie centrul celei mai curate şi mai nobile afecţiuni. Pacea, armonia, dragostea şi fericirea ar trebui nutrite cu perseverenţă zi de zi, până când lucrurile acestea preţioase rămân în inimile celor care formează familia.

    O lumină între vecini

    Părinţi, asupra voastră stă răspunderea de a fi purtători şi transmiţători de lumină. Fiţi lumini strălucitoare în cămin, luminând cărarea pe care trebuie să meargă copiii voştri. Astfel, lumina voastră va străluci şi asupra celor din afară.

    Rolul familiei creștine

    Acela care a venit din cer să ne fie exemplu şi învăţător a petrecut treizeci de ani ca membru al familiei din Nazaret. În toţi aceşti ani, El îşi împlinea misiunea divină. El a trăit ca unul dintre noi, participând la viaţa familială, supunându-Se disciplinei ei, îndeplinind sarcinile ei şi purtând poverile ei.

    Adevărata bucurie

    Fiecare să dăruiască iubire mai degrabă decât s-o pretindă. Cultivaţi însuşirile cele mai nobile din voi şi fiţi prompţi în recunoaşterea calităţi lor celuilalt. Sentimentul că eşti apreciat generează satisfacţie şi o stare de bine extraordinară.

    Cercul familiei

    În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, ce trebuie păzit cu grijă. Nimeni altcineva nu are vreun drept în acest cerc sfânt. Soţul şi soţia trebuie să fie totul pentru celălalt. Soţia nu trebuie să aibă secrete faţă de soţul ei şi să le aducă la cunoştinţa altora, şi nici soţul nu trebuie să aibă secrete faţă de soţia sa, pe care să le împartă cu alţii.

    Un colț de rai pe pământ

    Fericirea noastră depinde de modul în care cultivăm dragostea, compasiunea şi adevărata politeţe unul faţă de celălalt. Motivul pentru care în lumea noastră există atât de mulţi bărbaţi şi femei cu inimi insensibile este acela că adevărata afecţiune a fost privită ca o slăbiciune, fiind descurajată şi reprimată.

    Originile familiei

    Părinţii care îl pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îşi învaţă copiii că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor şi a oamenilor prin faptul că prezintă lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubeşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu şi nu se răzvrăteşte împotriva Lui.

    Prima datorie a noastră

    Atunci când studiem Scripturile, trebuie să ne exercităm toate puterile minţii şi să ne punem la lucru gândirea ca să înţelegem, atât cât putem ca muritori, lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Totuşi nu trebuie să uităm că o ascultare şi o supunere ca ale unui copil constituie adevărata atitudine a celui care vrea să înveţe.

    Scripturile sunt protecția noastră

    Cei care se străduiesc să respecte toate poruncile lui Dumnezeu vor în tâmpina opoziţie şi batjocură şi vor rezista numai prin puterea lui Dumnezeu. Pentru a trece de încercarea care le stă în faţă, ei trebuie să înţeleagă voia lui Dumnezeu, aşa cum este prezentată în Cuvântul Său.

    Amăgirile din ultimele zile

    Dumnezeu S-a revelat oamenilor în adevărurile Cuvântului Său. Pentru toţi cei care le acceptă, ele sunt un scut împotriva amăgirilor lui Satana. Neglijarea acestor adevăruri a creat condiţiile apariţiei relelor atât de răspândite în prezent în lumea religioasă.

    Păstrează-ți privirea ațintită la Hristos

    Pentru mulţi, Biblia este ca o candelă fără untdelemn, pentru că şi-au îndreptat minţile spre canalele credinţei speculative, care aduc neînţelegere şi confuzie. Lucrarea înaltei critici, de disecare, de speculare, de reconstrucţie, distruge credinţa în Biblie ca revelaţie divină.

    Știința și Biblia

    Ştiinţa descoperă neîncetat noi lucruri care ne uimesc, dar cercetările nu aduc nimic care, înţeles corect, să vină în conflict cu revelaţia divină. Natura şi Scriptura aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învăţându-ne câte ceva despre legile prin care lucrează El.

    Știința mântuirii

    Adevărata educaţie superioară se obţine prin studierea şi împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar când Cuvântul Său este lăsat la o parte în favoarea unor cărţi care nu conduc la Dumnezeu şi la împărăţia cerurilor, educaţia dobândită este pe nedrept numită astfel.

    Marele Profesor

    Când contemplăm lucrurile măreţe din Cuvântul lui Dumnezeu, privim într-o fântână care se lărgeşte şi se adânceşte sub privirile noastre. Lărgimea și adâncimea Scripturii depăşesc cunoştinţele noastre. În timp ce privim, orizontul ni se lărgeşte. Înaintea noastră se întinde o mare nesfârşită, neţărmurită.

    O influență înălțătoare

    Dacă toţi ar studia Biblia, am vedea un popor mai dezvoltat, capabil de o gândire mai profundă şi care să dea dovadă de un grad mai mare de inteligenţă decât, dacă ar depune cele mai serioase eforturi doar în studiul ştiinţelor şi istoriilor lumii.

    Exemplul bereenilor

    Mintea celor din Bereea nu era mărginită din cauza prejudecăţilor. Ei erau dispuşi să cerceteze veridicitatea învăţăturilor propovăduite de apostoli. Ei au studiat Biblia nu din curiozitate, ci pentru a putea afla ce fusese scris cu privire la Mesia cel făgăduit.

    Familiarizează-te cu adevărul

    Cei care doresc să descopere comorile adevărului trebuie să sape după ele cum sapă minerul după comoara ascunsă în pământ. O lucrare indiferentă, fără tragere de inimă, nu va avea rezultate.

    Ascultători

    Cei care păstrează Cuvântul după ce l-au auzit vor produce roadele ascultării. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune. Rezultatele lui se vor vedea într-un caracter creştin şi o viaţă creştină.

    Pentru ce te îndoiești?

    Biblia dezvăluie adevărul cu o simplitate şi o adaptare perfectă la nevoile şi aspiraţiile inimii omeneşti, care au uimit şi au umplut de admiraţie cele mai cultivate minţi, dar care, în acelaşi timp, i-a făcut în stare să înţeleagă calea mântuirii chiar şi pe cei mai umili şi mai neînvăţaţi oameni.

    Mâna lui Dumnezeu în istorie

    Numai în Scriptură vedem puterea care a aşezat temeliile pământului şi care a întins cerurile. Numai aici găsim o relatare autentică despre originea naţiunilor. Numai aici istoria omenirii ne este prezentată neîntinată de mândria sau prejudecăţile omeneşti.

    Verset cu verset

    O adevărată cunoaştere a Bibliei nu poate fi dobândită decât cu ajutorul aceluiaşi Duh prin care a fost dat Cuvântul. Dar pentru a câştiga această cunoaştere trebuie să trăim în conformitate cu Scriptura. Avem datoria de a ne supune tuturor lucrurilor pe care le porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu.

    Marea Luptă în Scriptură

    Fiecare parte a Bibliei este folositoare şi inspirată de Dumnezeu. Vechiul Testament nu ar trebui să se bucure de o atenţie mai mică decât cea de care se bucură Noul Testament. Studiind Vechiul Testament, vom descoperi izvoare vii acolo unde cititorul neatent nu vede decât deşert arid.

    Tema centrală a Bibliei

    Cel mai clar adevăr din Biblie este acela că ceea ce facem este rezultatul a ceea ce suntem. Nicio altă afirmaţie nu este făcută într-o manieră mai clară. În mare măsură, experienţele vieţii sunt rodul propriilor gânduri şi fapte.

    Cu Isus alături

    Cât de puţini realizează că, deşi nevăzut, Isus merge alături de ei! Cât de ruşinaţi ar fi mulţi să audă vocea Sa vorbindu-le şi să ştie că El ascultă conversaţia lor lipsită de seriozitate! Şi câte inimi ar arde de bucurie sfântă dacă ar şti că Mântuitorul merge alături de ei!

    Sapă adânc!

    Atât pentru minte, cât şi pentru suflet - şi, de asemenea, pentru trup - legea lăsată de Dumnezeu este aceea că forţa se capătă depunând efort. Exerciţiul este cel care dezvoltă. În conformitate cu această lege, Dumnezeu a avut grijă ca, în Cuvântul Său, să existe mijloacele pentru dezvoltarea mintală şi spirituală.

    O fortăreață împotriva ispitei

    Motivul pentru care tinerii şi chiar cei aflaţi la vârsta maturităţii sunt duşi atât de uşor în ispită şi păcat este că nu studiază Cuvântul lui Dumnezeu şi nu meditează asupra lui aşa cum ar trebui. Lipsa unei puteri a voinţei ferme şi neşovăitoare este rezultatul neglijării instrucţiunilor sacre ale Cuvântului lui Dumnezeu.

    Moartea naturii pământești

    Atunci când credinţa primeşte şi asimilează astfel principiile adevărului, ele devin o parte a fiinţei, o parte care pune în mişcare viaţa. Cuvântul lui Dumnezeu primit în suflet modelează gândurile şi determină dezvoltarea caracterului.

    Energie creatoare

    Mintea şi sufletul sunt făcute din lucrurile cu care se hrănesc. E responsabilitatea noastră să hotărâm cu ce le vom hrăni. Stă în puterea oricărui om să aleagă subiectele care îi vor ocupa gândurile şi care îi vor modela caracterul.

    Fără rival

    Ca forţă educativă, Biblia este fără rival. Nimic nu va da vigoare tuturor facultăţilor cum o va da activitatea care le cere elevilor să desluşească ado vărurile uimitoare ale revelaţiei. Mintea se adaptează treptat la subiectele asupra cărora i se permite să zăbovească.

    Cheile împărăției cerului

    Isus a vorbit mai departe: „Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18). Cuvântul „Petru” înseamnă piatră - o piatră care se rostogoleşte. Petru nu a fost stânca pe care a fost întemeiată biserica.

    Ascultarea glasului lui Isus

    Umple-ţi inima cu cuvintele lui Dumnezeu! Ele sunt apa vie care stingi setea ta arzătoare. Ele sunt pâinea vie venită din cer. Isus declară: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” Şi El Se explică, spunând: „Cuvintele pe care vi le-am spus Fiu sunt duh şi viaţă”

    Planul de mântuire clarificat

    În Biblie este descrisă toată datoria omului. Solomon spune: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om” (Eclesiastul 12:13). Voia lui Dumnezeu este descoperită în Cuvântul Său scris şi aceasta este cunoştinţa esenţială.

    O transcriere a voinței lui Dumnezeu

    În principiile sfintei Sale Legi, Dumnezeu a dat o desăvârşită regulă de viaţă. El a declarat că legea aceasta, de neschimbat în vreo iotă sau frântură de literă, avea să-şi păstreze până la sfârşitul timpului valabilitatea pentru fiinţa umană. Hristos a venit să vestească o lege mare şi minunată.

    Trăiește în atmosfera cerului

    Scriptura conţine cea mai profundă filosofie, cea mai delicată, mai sublimă, mai plină de pasiune şi mai mişcătoare poezie. Chiar şi din această perspectivă, scrierile biblice sunt infinit superioare ca valoare oricărei opere cu autor uman.

    Privește minunile Lui!

    Neascultarea a închis poarta spre o cantitate enormă de cunoştinţe care ar fi putut fi dobândite din Scripturi. A înţelege Scripturile înseamnă a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Scripturile nu trebuiesc adaptate pentru a corespunde prejudecăţii şi suspiciunii oamenilor.

    Singura regulă de credință

    Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său care este toată datoria omului şi noi nu trebuie să ne lăsăm îndepărtaţi de la marele standard al neprihănirii. El L-a trimis pe unicul Lui Fiu ca să fie exemplul nostru şi ne-a poruncit să-L ascultăm şi să-L urmăm.

    Hrana sufletului

    Biblia este Cartea cărţilor. Dacă iubiţi Cuvântul lui Dumnezeu, cercetându-l când aveţi ocazia, ca să puteţi intra în posesia comorilor lui preţioase şi să fiţi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună, atunci veţi putea fi siguri că Isus vă va atrage către El.

    Pentru oameni obișnuiți

    Niciun alt studiu nu este atât de eficient pentru întărirea intelectului, cum este studiul Scripturilor. Nicio altă carte nu este atât de capabilă să înalţe gândurile şi să confere putere facultăţilor intelectuale aşa cum este Biblia, prin adevărurile ei vaste şi înnobilatoare.

    Pericolul încrederii în sine

    Gândurile trebuie centrate asupra lui Dumnezeu. Trebuie să depunem efort serios pentru a birui tendinţele rele ale inimii fireşti. Eforturile noastre, perseverenţa şi tăgăduirea noastră de sine trebuie să fie direct proporţionale cu valoarea infinită a ţelului urmărit. Numai biruind aşa cum a biruit Hristos vom câştiga cununa vieţii.

    Efectele recunoștinței și laudei

    Nimic altceva nu are o tendinţă mai mare de a promova sănătatea trupului şi a sufletului decât o are spiritul de recunoştinţă şi laudă. A ne împotrivi melancoliei, gândurilor şi sentimentelor de nemulţumire este o datorie clară - tot aşa cum a ne ruga este o datorie.

    Teorii periculoase

    În ziua de azi, pătrund în instituţiile de învăţământ şi în bisericile de pretutindeni învăţături spiritiste care subminează credinţa în Dumnezeu şi în Cuvântul Său. Teoria că Dumnezeu ar fi o energie răspândită peste tot în natură este primită de mulţi care mărturisesc a crede în Scripturi;

    Ofensator pentru alții

    Tutunul este o otravă lentă, insidioasă, dar extrem de nocivă. În orice formă e folosit, îşi pune amprenta asupra organismului; este cu atât mai periculos cu cât efectele lui sunt lente şi la început abia perceptibile. El excită nervii şi apoi îi paralizează. Slăbeşte şi întunecă creierul.

    Drumul spre alcoolism

    Îmbătarea este produsă de vin, bere sau cidru tot atât de neîndoielnic cum este produsă de băuturile mai tari. Consumul acestor băuturi stârneşte gustul pentru unele mai tari şi aşa se instalează obiceiul de a bea. Consumul moderat de alcool este şcoala în care se formează oamenii pentru o carieră de beţiv.

    Nu atinge, nu gusta!

    Mamele au de lucru în a-şi ajuta copiii să-şi formeze obiceiuri corecte şi gusturi curate. Educaţi apetitul; învăţaţi-i pe copii să deteste stimulentele. Creşteţi-vă copiii aşa încât să aibă tăria morală de a se împotrivi răului care îi înconjoară. Învăţaţi-i că nu trebuie să se lase dominaţi de alţii, că nu trebuie să cedeze înaintea influenţelor puternice, ci să-i influenţeze pe alţii în bine.

    Fii consecvent!

    În majoritatea cazurilor, e de preferat să mâncăm de două ori pe zi, nu de trei ori. Dacă este luată prea devreme, cina se interferează cu digestia mesei anterioare. Dacă este luată prea târziu, nu este nici ea digerată înainte de ora de culcare. Astfel, un stomac supraîncărcat nu reuşeşte să asigure o odihnă corespunzătoare.

    Apetitul nu e demn de încredere

    Cerealele, fructele, nucile şi legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un mod cât se poate de simplu şi natural, sunt cele mai sănătoase şi mai hrănitoare. Ele dau tărie, rezistenţă şi o vigoare a intelectului pe care o dietă mai complexă şi mai stimulativă nu le poate da.

    Angajamentul parental

    Părinţilor le este încredinţată datoria sacră de a apăra constituţia fizică şi morală a copiilor lor, astfel încât sistemul nervos să fie echilibrat, iar sufletul să nu fie pus în primejdie. Taţii şi mamele trebuie să înţeleagă legile vieţii, pentru ca nu cumva, prin necunoaşterea lor, să îngăduie să se dezvolte în copiii lor tendinţe greşite.

    Exemplul lui Ioan Botezătorul

    Lumea s-a dedat la plăceri. Rătăcirile şi minciunile sunt fără număr. Cursele lui Satana pentru a pierde suflete s-au înmulţit. Toţi aceia care vor să-şi desăvârşească sfinţenia în temere de Dumnezeu trebuie să înveţe cumpătarea şi stăpânirea de sine.

    Puterea cumpătării

    Cumpătarea trebuie să fie practicată în toate aspectele vieţii acesteia şi prezentată altora. Cumpătarea în mâncare, băutură, dormit şi îmbrăcăminte este unul dintre marile principii ale vieţii religioase. Adevărul adus în sanctuarul sufletului va duce la îngrijirea corpului.

    Capacitatea de a gândi și de a acționa

    Sfintele Scripturi sunt standardul perfect al adevărului şi, ca atare, ar trebui să li se acorde cel mai înalt loc în educaţie. Pentru a obţine o educaţie vrednică de acest nume, trebuie să ajungem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, Creatorul, şi pe Hristos, Răscumpărătorul, aşa cum sunt revelaţi în Cuvântul sacru.

    Influența noastră este vitală

    Există în viaţa liniştită, consecventă a creştinului curat, adevărat o elocvenţă cu mult mai mare decât elocvenţa cuvintelor. Ceea ce suntem are mai multă influenţă decât ceea ce spunem.

    Mintea și corpul

    Ca principiu fundamental al educaţiei în aceste domenii, tinerii ar trebui să fie învăţaţi că legile naturii sunt legile lui Dumnezeu şi deci sunt divine, la fel ca preceptele Decalogului. Dumnezeu a scris legile care ne guvernează organismul pe fiecare nerv, muşchi şi fibră a corpului. Fiecare încălcare a acestor legi...

    Dobândirea cunoașterii de Dumnezeu

    Asemenea Mântuitorului nostru, ne aflăm în această lume pentru a sluji viului Dumnezeu. Suntem aici pentru a deveni ca Dumnezeu în caracter şi pentru a-L descoperi lumii printr-o viaţă de slujire. Pentru a fi conlucrători cu Dumnezeu, pentru a deveni ca El şi a descoperi caracterul Său, trebuie să...

    Lecții din înălțarea și prăbușirea națiunilor

    Profeţii cărora le-au fost dezvăluite aceste scene au dorit mult să le înţeleagă semnificaţia. Ei au făcut din acestea „ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vede re Duhul lui Hristos, care era în ei. (...) Lor le-a fost descoperit că...

    Formarea caracterului

    Adevărata educaţie nu ignoră valoarea cunoaşterii ştiinţifice sau a realizărilor literare. Ea pune însă mai presus de informaţie puterea, mai presus de putere bunătatea, mai presus de dezvoltarea intelectuală caracterul. Lumea nu are nevoie atât de mult de oameni cu un intelect puternic...

    Înrolează-te în armata lui Hristos

    Să facem din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu studiul nostru, aducând în viaţa noastră principiile lui sfinte. Să umblăm înaintea lui Dumnezeu în smerenie şi blândeţe, corectându-ne zilnic greşelile. Să nu ne separăm sufletul de El prin mândrie egoistă. Nu nutriţi un sentiment de mare supremaţie, considerându-vă...

    Idealul lui Dumnezeu

    Ascultarea fidelă de cerinţele lui Dumnezeu va avea o putere surprinzătoare de a eleva, dezvolta şi fortifica toate capacităţile şi aptitudinile noastre. Se constată că aceia care la tinereţe s-au dedicat slujirii lui Dumnezeu sunt oameni cu o judecată sănătoasă şi cu discernământ. De ce?

    Dovedește-te credincios

    Aveţi la îndemână posibilităţi nelimitate. Un om, aşa cum aplică Dumnezeu acest termen, este un fiu al lui Dumnezeu. „Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă... Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat.” Este privilegiul vostru să...

    Alege înțelept

    Dumnezeu doreşte ca tinerii să devină oameni cu o minte sănătoasă, să fie pregătiţi de acţiune în nobila Sa lucrare şi instruiţi să poarte răspunderi. Dumnezeu cheamă tineri cu inima neîntinată, tari, plini de curaj şi hotărâţi să lupte fără ezitare în lupta ce le stă în faţă, spre a-L preamări pe Dumnezeu şi a fi...

    Ajutați-vă unii pe alții să creșteți

    Am un interes profund pentru tineri şi îmi doresc foarte mult să-i văd străduindu-se să-şi perfecţioneze caracterele creştine, căutând ca prin studiu plin de râvnă şi prin rugăciune stăruitoare să dobândească pregăti rea esenţială pentru o slujire acceptabilă cauzei lui Dumnezeu.

    Dumnezeu vorbește

    În timpul vieţii Sale pământeşti, Isus primea înţelepciune şi putere în orele pe care le petrecea rugându-Se singur. Tinerii să-I urmeze exemplul şi, fie dimineaţa, fie la apus, să găsească un timp liniştit pentru comuniune cu Tatăl lor din ceruri. Iar pe parcursul zilei, să-şi înalţe inimile către Dumnezeu.

    Cea mai mare nevoie a lumii

    Cea mai mare nevoie a lumii este de bărbaţi care să nu se lase cumpăraţi sau vânduţi, bărbaţi care să fie cinstiţi şi credincioşi în adâncul sufletului lor, bărbaţi care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbaţi care să-şi facă datoria cu aceeaşi conştiinciozitate cu care acul busolei indică nordul, bărbaţi care să facă ce este corect, chiar dacă s-ar prăbuşi cerurile.

    Administratori ai harului divin

    Domnul nostru a plănuit ca biserica Sa să reflecte înaintea lumii plinătatea şi suficienţa pe care o găsim în El. Noi primim constant din belşugul lui Dumnezeu şi, împărtăşind altora din el, trebuie să reprezentăm înaintea lumii dragostea şi bunătatea lui Hristos. Când tot cerul este în agitaţie...

    Adu-ți aminte de Dumnezeu în testament

    Cei care sunt administratori credincioşi ai banilor Domnului vor şti exact cum le stau afacerile şi, ca nişte oameni înţelepţi, vor fi pregătiţi pentru orice situaţie de urgenţă. Dacă timpul lor de probă s-ar încheia pe neaşteptate, ei nu ar lăsa în urmă încurcături pentru cei care sunt chemaţi să le stabilească moştenirea.

    Adu-ți aminte de săraci

    Dacă reprezentăm caracterul lui Hristos, orice urmă de egoism trebuie îndepărtată din suflet. Pentru a duce mai departe lucrarea pe care El a încredinţat-o mâinilor noastre, va fi necesar să dăruim fiecare bănişor de care ne-am putea lipsi. Vom auzi de familii sărace şi necăjite şi...

    Evită datoriile

    Lumea are dreptul să se aştepte la integritate strictă din partea acelora care pretind a fi creştini conform Bibliei. Prin nepăsarea unui singur om de a-şi plăti datoriile, tot poporul nostru riscă să fie socotit nedemn de încredere.

    Educație în administrare creștină

    O, cât de mulţi bani irosim noi pe articole inutile pentru casă, pe îmbrăcăminte luxoasă, pe dulciuri şi pe alte lucruri de care nu avem nevoie! Părinţi, învăţaţi-i pe copiii voştri că este greşit să folosească banii Domnului pentru satisfacerea propriilor dorinţe... încurajaţi-i să economisească...

    Ce efect au banii asupra ta?

    Banii nu sunt neapărat un blestem; ei au o mare valoare pentru că, dacă sunt distribuiţi corect, pot face bine la mântuirea sufletelor şi la binecuvântarea celor mai săraci decât noi. Printr-o folosire nechibzuită sau neînţeleaptă..., banii devin o...

    Dumnezeu este proprietar

    Ceea ce stă la temelia integrităţii în afaceri şi a adevăratului succes este recunoaşterea faptului că Dumnezeu este proprietarul. Creatorul tuturor lucrurilor este adevăratul patron. Noi suntem administratorii Săi. Tot ce avem reprezintă un bun pe care ni l-a încredinţat pentru a-l folosi conform indicaţiilor Lui.

    Legea lui Dumnezeu și Sabatul reabilitate

    În timp ce aceste cuvinte de încredere sfântă se înalţă către Dumnezeu, norii se retrag şi se vede cerul înstelat, nespus de glorios, în contrast cu firmamentul întunecat şi ameninţător de pe ambele părţi. Slava cetăţii cereşti răzbate prin porţile întredeschise. Apoi apare pe cer o mână care...

    Reforma Sabatului

    Reforma în privinţa Sabatului care va avea loc în timpul sfârşitului este prezisă de profetul Isaia: „Aşa vorbeşte Domnul: «Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta.

    Limita peste care nu se poate trece

    După avertizarea în legătură cu închinarea la fiară şi la chipul ei, profeţia declară: „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12). Întrucât cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu sunt puşi astfel în contrast cu cei care...

    De partea onoarei lui Dumnezeu

    Printre cauzele principale care au dus la separarea bisericii adevărate de Roma a fost ura acesteia din urmă faţă de Sabatul biblic. Aşa cum era prezis în profeţie, puterea papală a aruncat adevărul la pământ. Legea lui Dumnezeu a fost călcată în picioare, în timp ce tradiţiile şi obiceiurile oamenilor au fost înălţate.

    Atacul lui Satana asupra Sabatului

    Spiritul de concesie faţă de păgânism a deschis calea pentru o altă desconsiderare a autorităţii Cerului. Lucrând prin intermediul conducătorilor neconsacraţi ai bisericii, Satana a falsificat şi porunca a patra şi a încercat să dea la o parte vechiul Sabat, ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o şi a sfinţit-o.

    O lucrare voioasă

    În aşteptarea Sabatului, nu trebuie ca lucrurile trecătoare să primeze în defavoarea celor spirituale. Pregătirea pentru Sabat să se termine vineri. Aveţi grijă ca toată îmbrăcămintea să fie gata şi mâncarea, pregătită. Pantofii să fie daţi cu cremă şi baia să fie făcută. Este posibil. Dacă o stabiliţi ca regulă, puteţi.

    Un legământ veșnic

    Sabatul a fost semnul care i-a distins pe israeliţi când au ieşit din Egipt ca să intre în Canaanul pământesc şi tot el este semnul care îi distinge pe copiii lui Dumnezeu când ies din lume ca să intre în odihna cerească. Sabatul este un semn al relaţiei existente între Dumnezeu şi poporul Său, un semn că ei...

    Mană în cantitate dublă

    Dumnezeu cere ca ziua Sa cea sfântă să fie păzită cu sfinţenie astăzi, aşa cum era în timpul poporului Israel. Porunca dată evreilor ar trebui privită de toţi creştinii ca o poruncă a lui Iehova adresată lor. Ziua dinaintea Sabatului ar trebui să fie o zi de pregătire, în care totul trebuie să fie gata pentru orele ei sfinte.

    Pregătirile de Sabat

    Chiar la începutul poruncii a patra, Domnul a spus: „Adu-ţi aminte.” El ştia că, în mulţimea de griji şi presiuni, aveam să fim ispitiţi să ne eschivăm de la împlinirea întregii cerinţe a legii sau că aveam să uităm importanţa ei sacră. De aceea a spus: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti” (Exodul 20:8).

    Credința în istoria inspirată

    Geologii susţin că au găsit în pământ dovezi că el ar fi mai vechi decât spune raportul mozaic. Au fost descoperite oase de oameni şi de animale, precum şi instrumente de război, copaci pietrificaţi etc., mult mai mari decât tot ceea ce există astăzi sau a existat în ultimele mii de ani, iar de aici se deduce că...

    Săptămâna Creației

    La fel ca Sabatul, săptămâna îşi are originea la creaţie şi a fost păstrată şi transmisă până la noi prin intermediul istoriei biblice. Dumnezeu însuşi a stabilit prima săptămână ca etalon pentru săptămânile ce aveau să se succeadă până la sfârşitul timpului. La fel ca toate celelalte, ea a constat din...

    O expresie a mulțumirii

    După ce S-a odihnit în ziua a şaptea, Dumnezeu a sfinţit-o, sau a pus-o deoparte, ca zi de odihnă pentru familia omenească. Urmând exemplul Creatorului, ei trebuiau să se odihnească în această zi sfântă, pentru ca, atunci când aveau să privească cerurile şi pământul, să poată...

    Sabatul și natura

    Cartea naturii este marele manual pe care trebuie să-l folosim, în corelare cu Scripturile, pentru a-i învăţa pe alţii despre caracterul lui Dumnezeu şi pentru a conduce oile pierdute înapoi la staulul Său. Când lucrările lui Dumnezeu sunt studiate, Duhul Sfânt inspiră convingere în suflet.

    Ziua Domnului

    Mântuitorul nu venise să anuleze ce spuseseră patriarhii şi profeţii, deoarece El însuşi vorbise prin aceşti oameni reprezentativi. Toate adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu erau de la El. Dar aceste nestemate fuseseră aşezate în garnituri greşite. Lumina lor preţioasă fusese constrânsă să...

    Închinați-vă Creatorului

    Datoria de a ne închina lui Dumnezeu are la bază faptul că El este Creatorul şi că Lui Îi datorează existenţa toate celelalte fiinţe. Oriunde este prezentat în Biblie dreptul Său la respect şi închinare mai presus de zeii păgânilor, este invocată dovada puterii Sale creatoare.

    Sabatul, creat de Hristos

    Sabatul a fost sfinţit la creaţie. Fiind rânduit pentru om, originea sa este în timpul acela când „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie” (Iov 38:7). Pacea plana asupra lumii, deoarece pământul era în armonie cu cerul.

    Sabatul, pecetea Legii lui Dumnezeu

    Sigiliul Legii lui Dumnezeu se găseşte în porunca a patra. Dintre toate Cele Zece Porunci, numai aceasta menţionează numele şi titlul Legiuitorului. Porunca declară că El este Creatorul cerului şi al pământului şi, în virtutea acestui fapt, are dreptul la...

    Cele Zece Porunci, cu Sabatul în centru

    Atunci, Domnul mi-a dat o viziune a sanctuarului ceresc. Templul lui Dumnezeu din cer era deschis şi mi-a fost arătat chivotul lui Dumnezeu, deasupra căruia se afla tronul harului. De o parte şi de alta a chivotului stăteau doi îngeri cu feţele plecate şi cu aripile întinse peste tronul harului...

    Ascultarea este rodul dragostei

    Cei care se cred sfinţi să privească în oglinda Legii lui Dumnezeu. Când vor vedea cerinţele ei cuprinzătoare şi când vor înţelege lucrarea ei de judecare a gândurilor şi simţămintelor inimii, nu se vor făli cu starea lor de nepăcătoşenie.

    Ce înseamnă să păzeşti poruncile lui Dumnezeu

    O religie legalistă nu este suficientă pentru a aduce sufletul în armonie cu Dumnezeu. Practicile religioase riguroase şi aspre ale fariseilor, lipsite de smerenie, sensibilitate şi iubire, nu erau decât o piatră de poticnire pentru păcătoşi. Ei erau ca sarea care şi-a pierdut gustul, deoarece...

    Înălțarea Legii

    „Câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul”, a spus Isus, „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. Prin propria supunere faţă de Lege, Hristos a mărturisit în favoarea caracterului ei neschimbător şi a dovedit că...

    Sursa tuturor legilor

    Amprenta Divinităţii se vede în toate lucrurile create. Natura mărturiseşte despre Dumnezeu. Adusă în contact cu miracolul şi taina universului, mintea sensibilă nu poate decât să recunoască mâna puterii infinite.

    Legea lui Dumnezeu este eternă

    Însuşi Creatorul nostru, Dătătorul Legii, a declarat că nu intenţionează să înlăture prevederile ei. Tot ce există în natură, de la particula din raza de soare şi până la lumile de sus, este supus legii. Iar ordinea şi armonia din lumea naturală depind de...

    Legea dragostei

    Cel care a proclamat legea pe muntele Sinai, în mijlocul tunetelor şi al flăcărilor, a fost chiar Hristos. Slava lui Dumnezeu coborâse peste piscuri, asemenea unui foc mistuitor, iar muntele se cutremurase datorită prezenţei Lui. Oştirile lui Israel, prosternate la pământ, ascultaseră...

    Legea este sfântă

    Dacă „Legea Domnului este desăvârşită”, atunci orice îndepărtare de la ea trebuie să fie rea. Aceia care nu ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi îi învaţă pe alţii să facă la fel sunt condamnaţi de Hristos. Viaţa de ascultare a Mântuitorului a susţinut cerinţele legii; ea a arătat că...

    Pus la probă

    Legea lui Dumnezeu este tot atât de sfântă ca Dumnezeu însuşi. Ea este o revelare a voinţei Sale, o transcriere a caracterului Său, expresia iubirii şi a înţelepciunii divine. Armonia creaţiei depinde de o desăvârşită conformare a tuturor fiinţelor, a tot ce există, însufleţit sau nu, faţă de Legea Creatorului.

    Scutul lui Dumnezeu

    Nu mai era decât o speranţă pentru omenire: ca în această masă de elemente discordante şi stricate să fie aruncat un aluat nou, ca omenirii să i se ofere puterea unei vieţi noi, ca lumea să-L cunoască din nou pe Dumnezeu.

    Ascultarea, o condiție a fericirii

    Primii noştri părinţi, deşi creaţi fără păcat şi sfinţi, nu au fost aşezaţi în afara posibilităţii de a face răul. Dumnezeu i-a făcut agenţi morali liberi, capabili să aprecieze înţelepciunea şi bunătatea caracterului Său şi dreptatea cerinţelor Sale şi, în deplină libertate, să asculte sau să nu asculte de El. [...] Chiar de la începutul...

    Sabatul, un test

    Niciun om nu va suporta mânia lui Dumnezeu înainte ca adevărul să fi fost prezentat minţii şi conştiinţei lui, iar el să-l fi respins. Sunt mulţi care n-au avut niciodată ocazia să audă adevărurile speciale valabile pentru timpul acesta. Obligativitatea poruncii a patra nu le-a fost expusă...

    Legea lui Dumnezeu

    Încă de la începutul marii lupte din cer, scopul lui Satana a fost acela de a desfiinţa Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a-şi atinge acest obiectiv s-a revoltat împotriva Creatorului şi, deşi a fost expulzat din cer, a continuat acelaşi război pe pământ. Scopul urmărit în mod constant a fost acela de...

    Rugăciunea și reînsuflețirea bisericii

    Cea mai mare şi mai urgentă dintre toate nevoile noastre este renaşterea adevăratei evlavii printre noi. Căutarea acestei redeşteptări ar trebui să fie lucrarea noastră cea dintâi. Este necesar un efort stăruitor pentru a obţine binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este dornic să...

    Rugăciunea și curajul moral

    Este nevoie de curaj moral pentru a lua poziţie de partea păzirii poruncilor Domnului. Un adversar al adevărului a spus odată că numai nişte oameni fără judecată, nesăbuiţi şi ignoranţi ar părăsi bisericile pentru a păzi ziua a şaptea ca Sabat; însă un pastor care acceptase adevărul a replicat...

    Roagă-te cu Biblia în mână

    Orice pretinde a crede că Domnul vine curând să cerceteze Scripturile ca niciodată mai înainte, fiindcă Satana este hotărât să încerce orice metodă posibilă pentru a ţine sufletele în întuneric şi a orbi mintea în faţa primejdiilor din timpul în care trăim. Toţi credincioşii să-şi ia Bibliile cu rugăciune serioasă ca să...

    Nopți de rugăciune

    Cât timp a fost angajat în lucrarea Sa de pe pământ, Maiestatea cerului S-a rugat mult Tatălui Său. Adeseori, petrecea toată noaptea în rugăciune. Duhul Său era adesea întristat când simţea puterile întunericului acestei lumi şi El părăsea cetatea aglomerată şi mulţimea zgomotoasă, pentru a căuta un...

    Momente de aur

    Pentru ca în suflet să existe viaţă spirituală, este nevoie ca, de mai multe ori în fiecare zi, preţioase momente de aur să fie consacrate rugăciunii şi studiului Scripturilor, chiar dacă este vorba numai de memorarea unui text. Diferitele interese ale lucrării ne oferă...

    Exemplul lui Daniel de rugăciune

    Daniel nu-şi trâmbiţează credincioşia înaintea lui Dumnezeu. În loc să pretindă că este curat şi sfânt, acest profet onorat se identifică smerit cu cei cu adevărat păcătoşi din Israel. Înţelepciunea pe care Dumnezeu i-o oferise era...

    Rugăciunile publice să nu fie lungi

    Întâlnirile de rugăciune ar trebui să fie adunările cele mai interesante din toate, însă ele sunt deseori slab organizate. Mulţi participă la predică, dar neglijează întâlnirea de rugăciune. Şi aici este necesar să reflectăm. Ar trebui cerută înţelepciune de la Dumnezeu şi ar trebui...

    Să se facă voia lui Dumnezeu

    Celor care vor să se facă rugăciuni pentru restabilirea sănătăţii lor ar trebui să li se explice clar că violarea Legii lui Dumnezeu, fie cea fizică, fie cea spirituală, este păcat şi că, dacă-şi doresc să primească binecuvântarea Sa, păcatul trebuie mărturisit şi...

    Rugăciunea pentru bolnavi

    Mulţi care caută harul vindecător al Domnului cred că, dacă nu primesc un răspuns direct şi imediat la rugăciunile lor, credinţa lor este defectuoasă. Pentru acest motiv, cei care sunt slăbiţi din pricina bolii trebuie sfătuiţi cu înţelepciune, ca să poată acţiona cu discernământ. Ei nu ar trebui să...

    Importanța închinării în familie

    În fiecare familie ar trebui stabilit un timp pentru altarul de dimineaţă şi cel de seară. Cât de bine este ca părinţii să-i adune pe copii în jurul lor înaintea mesei de dimineaţă spre a-I mulţumi Tatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul nopţii şi spre a-I cere ajutor, călăuzire şi ocrotire în timpul zilei!

    Pentru ce să ne rugăm?

    Sunt mulţi care, deşi se luptă să asculte de poruncile lui Dumnezeu, au puţină pace şi bucurie. Această lipsă din experienţa lor este rezultatul unui deficit de exercitare a credinţei. Ei umblă ca într-un pământ sărat, într-o pustie pârjolită de soare. Ei cer puţin, când ar putea...

    Rugăciuni inspirate de Dumnezeu

    cela care se hotărăşte să intre în împărăţia spirituală va constata că toate puterile şi pasiunile firii nerenăscute, sprijinite de forţele împărăţiei întunericului, sunt aranjate de luptă împotriva lui. Zilnic, el trebuie să...

    Puterea rugăciunii tainice

    Alege un loc pentru rugăciunea tainică. Isus avea locuri speciale pentru comuniunea cu Tatăl, şi noi ar trebui să avem la fel. Adesea trebuie să ne retragem într-un anume loc, oricât de umil, unde să...

    Făgăduințele și rugăciunea

    În necazurile noastre, când Îl implorăm pe Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne călăuzească prin Duhul Său Sfânt, El nu va respinge niciodată rugăciunea noastră. Se poate întâmpla ca părinţii să întoarcă spatele copilului lor flămând, dar...

    Trăiește-ți rugăciunile

    Mulţi nu au o credinţă vie. Acesta este motivul pentru care nu văd o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinţei. Ei au mai multă încredere în acţiunile lor decât în...

    Remediul lui Hristos pentru rugăciunile inerte

    Noi, cei care credem în Hristos, avem nevoie de o credinţă mai mare. Avem nevoie să fim mai fervenţi în rugăciune. Mulţi se întreabă de ce sunt rugăciunile lor atât de inerte, de ce este credinţa lor atât de plăpândă şi de oscilantă, de ce este experienţa lor creştină atât de întunecată şi de nesigură?

    Rugăciuni frumoase

    Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea şi posibilităţile nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16:24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii şi a harului în Numele Său. El urma să...

    Nicio rugăciune nu se pierde

    Domnul declară că va fi onorat de cei care se apropie de El şi îi slujesc cu credincioşie. „Celui cu inima tare Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). Braţul Celui Atotputernic este întins ca să ne conducă înainte şi tot înainte. Mergeţi înainte, spune Domnul; Eu am să...

    Rugăciunea mișcă brațul Omnipotenței

    Când se ivesc încercări care par inexplicabile, nu ar trebui să îngăduim ca pacea să ne fie tulburată. Oricât de nedrept am fi trataţi, să nu permitem patimii să apară. Atât timp cât lumea progresează în nelegiuire, niciunul dintre noi nu trebuie să...

    Ce trebuie să știm despre rugăciune

    Acest slujbaş ştia că tatăl îşi pusese în minte anumite condiţii ca să creadă în Isus. Dacă cererea lui nu avea să fie împlinită, nu avea să-L primească drept Mesia. [...] Slujbaşul împărătesc avea totuşi oarecare credinţă, pentru că...

    Studiază cu rugăciune serioasă

    Cei care nu sunt dispuşi să accepte adevărurile clare şi tăioase ale Bibliei caută permanent povestiri plăcute pentru a-şi linişti conştiinţa. Cu cât doctrinele sunt mai puţin spirituale şi cer mai puţină abnegaţie şi umilinţă, cu atât le acceptă mai uşor. Astfel de persoane...

    Rugăciunea și înviorarea spirituală

    Cea mai mare şi cea mai urgentă dintre toate nevoile noastre este o înviorare a adevăratei evlavii. Trebuie să depunem un efort stăruitor pentru a obţine binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este doritor să reverse binecuvântarea Sa asupra noastră, ci pentru că noi suntem...

    Nu-L poți obosi pe Dumnezeu

    Să ne lăsăm sufletul atras şi înălţat, ca Dumnezeu să ne poată ajuta să respirăm din atmosfera cerească. Noi putem rămâne atât de aproape de Dumnezeu, încât, în orice încercare neaşteptată, gândul nostru să se întoarcă spre El tot atât de natural cum...

    Roagă-te ca Iacov

    Perioada de suferinţă şi chin care ne aşteaptă va necesita o credinţă care să suporte oboseala, amânarea şi foamea - o credinţă care nu va slăbi, deşi va fi aspru încercată. Timpul de har, sau de probă, este acordat tuturor ca să se pregătească pentru timpul de criză. Iacov a ieşit învingător pentru că...

    Include întâlnirea de rugăciune

    Perseverenţa a fost făcută o condiţie a primirii. Dacă dorim să creştem în credinţă şi experienţă, trebuie să ne rugăm neîncetat. Trebuie să stăruim „în rugăciune” şi să veghem „în ea cu mulţumiri” (Romani 12:12; Coloseni 4:2). Petru îi sfătuia pe credincioşi:...

    Prima activitate

    Tu ai devenit al lui Hristos prin credinţă şi tot prin credinţă trebuie să creşti în El - dăruind şi primind. Trebuie să dăruieşti totul - inima ta, voinţa ta, slujirea ta -, să te dăruieşti Lui pentru a asculta toate cerinţele Lui; şi trebuie să primeşti totul - pe Hristos, plinătatea tuturor binecuvântărilor, ca să...

    Credința și rugăciunea tainică

    Credinţa adevărată se prinde de binecuvântarea promisă şi o pretinde înainte de a fi realizată şi simţită. Trebuie să trimitem prin credinţă cererile noastre dincolo de perdeaua a doua să ne lăsăm credinţa să se prindă de binecuvântarea făgăduită şi să o pretindem ca fiind a noastră. Trebuie apoi să credem că...

    O altă condiție

    Un alt element al rugăciunii eficiente este credinţa. „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Îl credem noi pe cuvânt?

    Știința rugăciunii

    Lecţiile lui Hristos cu privire la rugăciune ar trebui studiate cu multă atenţie. În rugăciune există o ştiinţă divină, iar ilustraţia Sa [despre prietenul care vine la miezul nopţii] aduce în atenţie principii pe care trebuie să le înţeleagă...

    Cheia din mâna credinței

    Ce ar putea gândi îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei când inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele, gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, şi totuşi ele se roagă aşa de puţin şi au atât de puţină credinţă?

    Despre ce Îi vorbești lui Dumnezeu?

    Dumnezeu ne vorbeşte prin natură şi revelaţie, prin providenţa Sa şi prin influenţa Duhului Său. Dar acestea nu sunt suficiente; şi noi trebuie să ne deschidem inima faţă de El. Pentru a avea viaţă şi energie spirituală, trebuie să...

    În sfârșit: O poziție mai înaltă decât au îngerii

    Pentru bucuria care I-a fost aşezată înainte, Hristos a îndurat crucea, dispreţuind ruşinea, şi S-a aşezat o dată pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. El a murit pe cruce ca jertfa pentru lume, iar prin jertfa aceasta vine cea mai mare binecuvântare pe care o putea oferi Dumnezeu:

    Vorbește despre binecuvântările lui Dumnezeu

    Credinţa familiarizează sufletul cu existenţa şi prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă trăim doar pentru slava Lui, vom discerne din ce în ce mai bine frumuseţea caracterului Său, desăvârşirea harului Său. Sufletele noastre devin tari în putere spirituală, pentru că...

    Privește în sus, nu în jos!

    Biserica, înzestrată cu neprihănirea lui Hristos, este depozitara bogăţiilor milei, harului şi dragostei Sale, care trebuie aşezate complet la vedere. Hristos priveşte la poporul Său, în curăţia şi desăvârşirea lui, ca la...

    Cununi și robe

    Fiecare dintre noi să ştie că există o putere care lucrează împreună cu eforturile noastre de a birui. De ce nu primesc bărbaţii şi femeile acest ajutor pus la dispoziţie pentru a deveni elevaţi şi înnobilaţi? De ce se înjosesc ei prin îngăduirea apetitului pervertit?

    Victorie în încercări

    În această vreme de încercare, avem nevoie să ne încurajăm şi să ne mângâiem unii pe alţii. Ispitele lui Satana sunt mai mari acum decât au fost vreodată, căci el ştie că are puţină vreme şi că foarte curând fiecare caz va fi hotărât fie pentru viaţă, fie pentru moarte. Nu ne permitem acum să...

    Victoria prin meritele lui Hristos

    Cu un preţ uriaş am fost aduşi pe un teren avantajos, unde putem fi eliberaţi din robia păcatului, cauzată de căderea lui Adam... Nu vom putea înţelege vreodată valoarea sufletului uman până când nu vom conştientiza marele sacrificiu făcut pentru...

    Dă mai departe din ce primești

    Dumnezeu este întotdeauna gata să le arate mila şi adevărul Său păcătoşilor pocăiţi. El este gata să reverse asupra lor iertarea şi dragostea şi cere ca aceia care au fost binecuvântaţi prin compasiunea Sa să manifeste aceeaşi milă şi dragoste faţă de alţii; căci aceasta înseamnă să

    Pace durabilă

    Când Îl primim pe Hristos ca oaspete permanent în suflet, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va păzi inima şi mintea noastră prin Hristos Isus. Viaţa Mântuitorului pe pământ, deşi trăită în miezul conflictului, a fost plină de pace. În ciuda faptului că...

    Alergarea pentru cunună

    În Epistola către evrei este subliniat scopul unic care ar trebui să caracterizeze alergarea creştină pentru viaţa veşnică: „Să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la...

    Păcatul nu mai este atrăgător

    Neprihănirea lui Hristos îi face pe păcătoşii pocăiţi să fie primiţi de Dumnezeu şi realizează îndreptăţirea lor. Oricât de păcătoasă a fost viaţa lor, dacă cred în Isus ca Mântuitor personal, stau înaintea lui Dumnezeu îmbrăcaţi în...

    Din victorie în victorie

    Prin Hristos, omului îi sunt oferite atât împăcarea, cât şi refacerea. Crucea de pe Golgota a fost pusă ca o punte peste prăpastia făcută de păcat. Prin Isus, a fost plătită o răscumpărare deplină, în virtutea căreia păcătosul este iertat, iar dreptatea legii este păstrată. Toţi aceia care cred că...

    O viață nouă

    Asemenea lui Nicodim, trebuie să fim gata să intrăm în viaţă la fel ca cel mai mare păcătos. În afară de Hristos, „nu este alt nume sub cer dat oamenilor, prin care să fim mântuiţi” (Faptele apostolilor 4:12). Prin credinţă primim harul lui Dumnezeu, dar credinţa nu este...

    Suntem conștienți de nevoia noastră?

    După cum avem nevoie de mâncare pentru a ne susţine forţa fizică, tot aşa avem nevoie de Hristos, Pâinea din cer, pentru a ne susţine viaţa spirituală şi a ne da forţa de a face lucrările lui Dumnezeu. După cum corpul primeşte continuu hrana care susţine viaţa şi vigoarea, tot aşa...

    Cum ne vedem pe noi înșine?

    În zilele lui Hristos, conducătorii religioşi ai poporului se considerau bogaţi în comori spirituale. Rugăciunea fariseului: „Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni” (Luca 18:11) exprima sentimentele acestei categorii şi, într-o mare măsură, pe cele ale întregii naţiuni. Cu toate acestea...

    Cum Îl renegăm pe Isus?

    Cel care vrea să-L mărturisească pe Hristos trebuie să-L aibă mai întâi în el. Nimeni nu poate să dea mai departe ce n-a primit. Ucenicii ar putea să vorbească fluent despre punctele credinţei, ar putea să repete cuvintele lui Hristos; dar, dacă nu au o...

    Fideli principiului

    Isus nu a obţinut niciodată pacea printr-un compromis. Inima Lui era plină de iubire pentru întregul neam omenesc, dar niciodată n-a fost îngăduitor cu păcatele lor. El le era prea bun prieten ca să poată tăcea când ei mergeau pe o cale care le...

    Ascultare din inimă

    Promisiunea Mântuitorului este condiţionată: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” El îi mântuieşte pe oameni nu în păcat, ci din păcat; iar aceia care îl iubesc îşi vor dovedi iubirea prin...

    Fortărețe pentru Dumnezeu

    Erau mulţi în zilele lui Hristos, cum sunt şi astăzi, asupra cărora stăpânirea lui Satana părea pe moment sfărâmată; prin harul lui Dumnezeu, ei fuseseră eliberaţi de duhurile rele care le stăpâniseră sufletul. Ei se bucurau în iubirea lui Dumnezeu, dar...

    Nu ești singur

    Singura protecţie împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă prin credinţa în neprihănirea Lui. Ispita are putere asupra noastră din cauza egoismului care există în inimă. Dar, când contemplăm marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se înfăţişează în...

    Privirea ațintită la Isus

    Mergând unul lângă altul, mâna lui Petru fiind în mâna Domnului, s-au urcat în barcă împreună. Dar Petru era acum supus şi tăcut. Nu avea motive să se mândrească faţă de tovarăşii săi, deoarece, prin necredinţă şi inălţare de sine, fusese aproape să-şi piardă viaţa. Când şi-a întors privirea de la Isus...

    Învață să nu te increzi in tine

    Mântuitorul n-a dispreţuit educaţia, deoarece, atunci când e condusă de iubirea lui Dumnezeu şi consacrată în slujba Lui, este o binecuvântare. Dar El i-a lăsat la o parte pe înţelepţii timpului Său, deoarece ei erau atât de încrezători în sine, încât...

    Încălcarea hotarului

    Hristos nu spune că omul nu va sluji sau că nu trebuie să slujească la doi stăpâni, ci că nu poate sluji. Interesele lui Dumnezeu şi interesele lui Mamona nu se pot asocia şi nu pot fi în armonie. Acolo unde creştinul este îndemnat de conştiinţă să rabde, să renunţe la...

    Dumnezeu trebuie să aibă consimțământul tău

    Fiecare om este fiber să aleagă de care putere vrea să fie stăpânit. Nimeni n-a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de ticălos, încât să nu găsească eliberarea oferită de Hristos. În loc de rugăciune, demonizatul a putut să...

    Satana nu te poate face să păcătuiești

    Ispititorul nu ne poate constrânge niciodată să păcătuim. El nu poate să ne stăpânească mintea, decât dacă ea este predată puterii lui. Întâi trebuie să consimtă voinţa şi credinţa să se desprindă de Hristos, şi numai după aceea...

    Pe cărări sigure

    Cuvintele lui Hristos ne învaţă că ar trebui să ne considerăm legaţi cu totul de Tatăl nostru din cer. Oricare ne-ar fi poziţia, suntem dependenţi de Dumnezeu, care ţine soarta tuturor în mâinile Sale. El ne-a dat o lucrare de făcut şi ne-a înzestrat cu puteri şi cu mijloace pentru această lucrare. Atâta vreme cât ne...

    Ispita poate avea ca final victoria

    Satana a pus la îndoială calitatea lui Isus de Fiu al lui Dumnezeu. În faptul că a fost respins subit, a avut dovada că nu putea fi contestată acea realitate. Nu avea putere să se...

    Fundamentul victoriei

    Pentru cei care cred în El, Hristos este temelia sigură. Aceştia sunt cei care cad pe Stâncă şi se zdrobesc. Aici sunt prezentate supunerea faţă de Hristos şi credinţa în El. A cădea pe Stâncă şi a fi zdrobit înseamnă să renunţăm la...

    Victorie doar prin Dumnezeu

    Viaţa creştinului este o luptă şi un marş. Dar victoria nu poate fi câştigată prin puterile omeneşti. Terenul de luptă este inima noastră. Bătălia pe care trebuie să o ducem - cea mai mare bătălie care a fost dusă vreodată de oameni - constă în...

    Umilința aduce victorie

    Greutăţile din viaţa noastră pot fi foarte mult uşurate de umilinţa aceea care se ascunde în Hristos. Cea mai înaltă dovadă de nobleţe la un creştin este...

    Ideea fundamentală a victoriei

    Dumnezeu l-a chemat pe poporul Său la slavă şi virtute şi acestea se vor manifesta în viaţa tuturor acelora care sunt cu adevărat în legătură cu El. Devenind părtaşi ai darului ceresc, ei trebuie să meargă spre desăvârşire, fiind „păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă” (1 Petru 1:5). Este slava lui Dumnezeu să...

    Asemenea voinței lui Dumnezeu

    Mulţi comit eroarea de a încerca să definească în detaliu distincţiile fine dintre îndreptăţire şi sfinţire. De multe ori, ei aduc în definirea acestor doi termeni propriile idei şi speculaţii. De ce să încercăm să fim mai minuţioși decât inspiraţia asupra chestiunii vitale a neprihănirii prin credinţă?

    Un exemplu de sfințire adevărată

    În viaţa ucenicului Ioan este exemplificată adevărata sfinţire. În timpul anilor de strânsă legătură cu Hristos, el a fost adesea avertizat şi atenţionat de Mântuitorul şi a primit aceste mustrări. În timp ce i se descoperea caracterul Celui Divin, Ioan şi-a văzut propriile lipsuri şi...

    Har de la Mântuitorul

    Trebuie să învăţăm în şcoala lui Hristos. Numai neprihănirea Sa poate să ne dea dreptul de a primi toate binecuvântările legământului harului. Am dorit şi am încercat mult să obţinem binecuvântările acestea, dar nu le-am primit, pentru că am cultivat ideea că am fi în stare să...

    În umbra crucii

    Cei care umblă în umbra crucii de pe Calvar nu pot fi caracterizaţi de înălţare de sine şi nici nu pot avea pretenţia înfumurată că sunt liberi de păcat. Ei îşi dau seama că păcatul lor a provocat agonia care a zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu şi acest gând îi face să fie umili. Cei care trăiesc cel mai aproape de Isus...

    Crede ce spune Dumnezeu

    Legea îi arată omului păcatele, dar nu-i oferă nicio soluţie. În timp ce îi promite viaţă celui care ascultă de ea, declară că moartea este partea celui care o încalcă. Numai Evanghelia lui Hristos îl poate elibera pe om de condamnarea sau de...

    Nașterea din nou

    Afirmaţia că Hristos, prin moartea Sa, a desfiinţat Legea Tatălui Său este fără temei. Dacă ar fi fost posibil ca Legea lui Dumnezeu să fie schimbată sau desfiinţată, atunci Hristos n-ar fi trebuit să moară pentru a-l elibera pe om de pedeapsa pentru păcat. Moartea lui Hristos nu numai că nu desfiinţează Legea, ci...

    Puterea voinței

    Mântuitorul lumii îi acceptă pe oameni aşa cum sunt, cu toate nevoile, imperfecţiunile şi slăbiciunile lor; şi El nu numai că îi va curăţa de păcat, asigurându-le răscumpărarea prin sângele Său, ci va împlini nevoia adâncă a inimii tuturor celor care consimt să...

    De ce nu e bună amânarea?

    Feriţi-vă de amânare! Nu lăsaţi pentru altă dată lucrarea de părăsire a păcatelor şi de căutare a curăţiei inimii prin Isus. În această privinţă au greşit mii şi mii de oameni, spre pierzarea lor veşnică. Nu vreau să insist aici asupra scurtimii şi nesiguranţei vieţii, dar există un pericol teribil...

    Cere pocăință

    Aceeaşi inteligenţă divină care lucrează asupra lucrurilor din natură vorbeşte şi inimii oamenilor şi creează o nevoie inexprimabilă după ceva ce nu au. Lucrurile lumii nu le pot împlini dorul. Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă în mod insistent să caute...

    Primul pas al acceptării

    Cei care nu şi-au umilit inima înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-şi vinovăţia, încă nu au îndeplinit prima condiţie pentru a fi acceptaţi de El. Dacă nu am trăit acea experienţă a pocăinţei, de care nimănui nu-i va părea rău vreodată, şi dacă nu ne-am mărturisit păcatele într-o atitudine de...

    Un exemplu de pocăință

    Simţământul vinovăţiei pune stăpânire pe minte şi pe inimă. Păcătosul este conştient de dreptatea lui Dumnezeu şi este cuprins de groază la gândul că stă, în starea lui de vinovăţie şi întinare, înaintea Aceluia care...

    Căutarea lui Dumnezeu

    Bărbaţii şi femeile care au trăit cel mai aproape de Dumnezeu, care ar fi fost dispuşi mai degrabă să-şi sacrifice viaţa decât să comită conştient o faptă rea, pe care Dumnezeu i-a onorat cu lumină şi putere divină au mărturisit păcătoşenia firii lor. Ei nu şi-au pus deloc încrederea în...

    Pocăința este…

    Cum poate fi un om drept înaintea lui Dumnezeu? Cum poate păcătosul să fie făcut neprihănit? Numai prin Hristos putem fi aduşi în armonie cu Dumnezeu, cu sfinţenia Lui. Dar cum să venim la Hristos? Mulţi ridică aceeaşi întrebare pe care a pus-o mulţimea în Ziua Cincizecimii, când, convinsă de păcat, a strigat...

    Sfințirea este o doctrină biblică

    În mişcările religioase contemporane, un loc important îl au teoriile eronate despre sfinţire, care derivă tot din neglijarea sau respingerea legii divine. Cu un fundament doctrinar fals şi consecinţe periculoase, ele sunt acceptate pe scară largă. Aceasta arată cât de important este ca oamenii să aibă o...

    Sfințirea este…

    Sfinţirea bisericii este ţinta urmărită de Dumnezeu în toată purtarea Sa față de poporul Său. El i-a ales din veşnicie ca să fie sfinţi. El L-a dat pe Fiul Său să moară pentru ei, ca ei să poată fi sfinţiţi prin ascultare de adevăr...

    Neprihănirea este…

    Neprihănirea înseamnă sfinţenie, asemănare cu Dumnezeu, iar „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:16). Este conformarea faţă de Legea lui Dumnezeu, pentru că „toate poruncile Tale sunt drepte” (Psalmii 119:172) şi „dragostea... este împlinirea Legii” (Romani 13:10). Neprihănirea înseamnă...

    Sfințenia este…

    Dacă acesta este mijlocul prin care trebuie să primim putere, de ce nu flămânzim şi nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el şi nu predicăm despre el? Domnul este mult mai binevoitor să...

    Curățirea Templului

    Prin curăţirea templului, Isus Şi-a anunţat misiunea Sa mesianică şi Şi-a început lucrarea. Templul acela, înălţat ca locaş al Prezenţei divine, avea ca scop să fie o învăţătură vie pentru Israel şi pentru lume. Scopul lui Dumnezeu din veacurile veşnice a fost ca fiecare fiinţă creată, de la serafimul luminos şi sfânt până la bărbaţi şi femei, să fie un...

    Vindecare spirituală

    Dar Mântuitorul a văzut un caz foarte nenorocit. Era acolo un bolnav neajutorat, paralizat de treizeci şi opt de ani. Suferinţa lui era în mare măsură urmarea propriilor păcate şi era socotită ca o pedeapsă de la Dumnezeu. Singur şi lipsit de prieteni, simţind că...

    Lucrarea Duhului Sfânt

    Lucrarea Duhului Sfânt este în mod clar arătată în cuvintele lui Hristos: „Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16:8). Duhul Sfânt este Acela care convinge de păcat. Dacă păcătosul răspunde...

    Evanghelia este pentru toți

    Aici este făcut cunoscut acelaşi adevăr pe care Domnul Isus i l-a descoperit şi lui Nicodim când a zis: „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Oamenii nu ajung în comuniune cu Cerul mergând la un munte sfânt sau la un templu sacru. Religia nu trebuie să fie...

    Ce poate face Dumnezeu cu tine

    Apostolii Domnului nostru nu aveau nimic care să aducă slavă persoanei lor. Era evident că succesul lucrării lor se datora numai lui Dumnezeu. Viaţa acestor oameni, caracterul pe care şi l-au format şi lucrarea cea mare pe care Dumnezeu a adus-o la îndeplinire prin ei constituie o...

    Cei care se cred singuri neprihăniți

    Pretenţia de a fi fără păcat este în ea însăşi dovada că cel care face această declaraţie este departe de a fi sfânt. Omul ajunge să se considere sfânt numai atunci când nu-şi dă seama de infinita puritate şi sfinţenie a lui Dumnezeu sau de ceea ce ar trebui să devină el pentru...

    Pregătirea pentru timpul de strâmtorare

    „Vremea de strâmtorare cum n-a mai fost” va veni curând peste noi. Vom avea nevoie de o experienţă pe care acum n-o avem şi pe care mulţi sunt prea comozi ca să o dobândească. De obicei, încercarea la care te aştepţi pare mai mare decât este în realitate, dar acest lucru nu este valabil şi în...

    Marea Luptă din fața noastră

    Lupta împotriva eului este cea mai mare luptă din câte s-au dus vreodată. Capitularea eului, supunerea totală faţă de voia lui Dumnezeu implică o luptă. Înainte de a fi înnoită în sfinţenie, inima trebuie să...

    Nicio scuză pentru păcat

    Idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi este mai înalt decât cel mai înalt gând la care poate ajunge o minte omenească. „Fiţi desăvârşiţi după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48). Porunca aceasta este o făgăduinţă. Planul de mântuire urmăreşte...

    Ori cu Hristos, ori împotriva Lui

    Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Satana caută continuu să-i învingă pe copiii lui Dumnezeu, dărâmând barierele care-i despart de lume. Israelul din vechime a fost...

    Alegerea îți aparține

    Orice om care refuză să se predea lui Dumnezeu este sub controlul unei alte puteri. El nu-şi aparţine. El poate vorbi despre libertate, dar este în cea mai dezgustătoare robie. Lui nu i se îngăduie să vadă frumuseţea adevărului, deoarece mintea lui este sub stăpânirea lui Satana. În timp ce, cu îngâmfare, se mângâie cu ideea că...

    Numai prin har

    Este imposibil să scăpăm, prin noi înşine, de adâncul păcatului în care suntem cufundaţi. Inima noastră este rea şi nu o putem schimba. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul” (Iov 14:4). Căci „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune...

    Desăvârșirea

    Deoarece suntem păcătoşi şi nesfinţi, nu putem respecta în mod desăvârşit Legea sfântă. Noi nu avem o neprihănire proprie, prin intermediul căreia să răspundem cerinţelor Legii lui Dumnezeu. Dar Hristos a găsit o cale de scăpare pentru noi...

    Exact așa cum suntem

    Unii par să creadă că trebuie supuşi unei perioade de verificare, că mai întâi trebuie să-I dovedească Domnului faptul că s-au schimbat şi că numai după aceea pot cere binecuvântările Sale. Dar ei pot cere binecuvântările lui Dumnezeu chiar acum. Ei trebuie să

    Lucrarea lui Hristos în cer

    Timp de optsprezece secole a continuat această slujire în prima încăpere a sanctuarului. Sângele lui Hristos a mijlocit în favoarea credincioşilor pocăiţi, asigurându-le iertarea şi acceptarea din partea Tatălui, deşi păcatele lor rămâneau încă în cărţile din ceruri. După cum, în cadrul ceremonialului simbolic, la încheierea anului se făcea ispăşirea, tot astfel, înainte ca Hristos să-Şi încheie...

    Mijlocirea lui Hristos

    Sanctuarul din ceruri este centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor şi îl priveşte pe fiecare om care trăieşte pe pământ. El ne dezvăluie planul de răscumpărare, conducându-ne până la sfârşitul timpului şi descoperindu-ne deznodământul triumfal al luptei dintre neprihănire şi păcat. Este fundamental ca toţi oamenii să...

    Încoronarea lui Hristos și consecințele ei

    Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui urmau să primească binecuvântarea făgăduită. Pentru aceasta, ei trebuiau să aştepte mai înainte de a-şi începe lucrarea. Când a trecut pe porţile cerului, Hristos a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra...

    El este Împăratul slavei

    Venise timpul ca Hristos să Se înalţe la tronul Tatălui Său. Ca un biruitor dumnezeiesc, El era gata să Se întoarcă în curţile cereşti cu trofeele biruinţei. Şi acum, împreună cu cei unsprezece ucenici, Isus înainta către munte. Pe când treceau prin...

    A înviat!

    Un cutremur de pământ a marcat momentul în care Hristos Şi-a depus viaţa şi un alt cutremur a semnalat clipa când Şi-a reluat-o în triumf. Acela care biruise moartea şi mormântul a ieşit din groapă cu...

    „S-a isprăvit!”

    Satana frământa inima lui Isus cu ispitele lui îngrozitoare. Mântuitorul nu putea vedea prin porţile mormântului. Speranţa nu-I înfăţişa ieşirea din mormânt ca biruitor şi nici nu-I spunea că Tatăl a primit sacrificiul Său. El Se temea de faptul că...

    Tâlharul pocăit

    Pentru Isus, în agonia Sa pe cruce, a venit o rază de mângâiere. A fost rugăciunea tâlharului pocăit. Amândoi tâlharii care au fost crucificaţi cu Domnul Hristos mai întâi şi-au bătut joc de El. Unul dintre ei, cu cât suferea mai mult, cu atât era mai disperat şi mai batjocoritor. Dar nu aşa au stat lucrurile cu...

    Voi sunteți curați

    Cuvintele acestea înseamnă mai mult decât curăţire trupească. Hristos vorbeşte şi de o curăţare mai înaltă, care este simbolizată prin cea umilă, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat, dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf şi trebuiau să fie spălate din nou. La fel şi Petru şi fraţii lui fuseseră spălaţi de păcat şi necurăţie în marele izvor. Hristos îi recunoştea ca...

    Evanghelia în toată lumea

    Hristos a arătat semnele venirii Lui. El declară că noi putem şti când este aproape, chiar la uşi. El spune despre aceia care văd aceste semne: „Nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla aceste lucruri.” Semnele acestea s-au arătat. Acum ştim cu siguranţă că...

    Isus a venit să-L proslăvească pe Dumnezeu

    Mesajul grecilor, care prefigurau adunarea neamurilor, aducea în mintea lui Isus întreaga Sa misiune. El a revăzut lucrarea de mântuire din momentul în care s-a făcut planul în cer până la moartea Sa, care era acum atât de aproape. Un nor tainic părea că...

    Intrarea triumfală

    Hristos a urmat obiceiul iudeilor în ce priveşte intrarea împărătească. Animalul pe care călărea era acela pe care călăreau regii lui Israel, iar profeţia prevestise că în felul acesta trebuia să vină şi Mesia în Împărăţia Sa. De-abia S-a aşezat pe mânz şi un puternic strigăt de triumf a umplut aerul. Cei din mulţime Îl onorau ca pe Mesia, Împăratul lor. De astă dată...

    Testul divinității lui Hristos

    El a simţit toată durerea lor grozavă, când le-a spus ucenicilor: „Lazăr a murit.” Dar Hristos trebuia să Se mai gândească şi la alţii, afară de cei iubiţi din Betania; El trebuia să ţină seama de educaţia ucenicilor. Ei trebuiau să fie...

    Păstorul cel bun

    Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Isus, ca şi când ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia îi mişcă inima. Strigătul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a-i atrage pe toţi oamenii la Sine. El le zice: „Urmaţi-Mă!”, iar Duhul Său lucrează asupra inimii lor, pentru a-i atrage să...

    Dragostea mai tare ca moartea

    În lumina vieţii Mântuitorului, inimile tuturor, de la Creator până la domnul întunericului, sunt descoperite. Satana L-a prezentat pe Dumnezeu ca fiind egoist şi asupritor, ca pe unul care pretinde totul şi nu dă nimic, care cere de la toate fiinţele pe care le-a creat să-l slujească pentru gloria sa şi nu face niciun sacrificiu pentru binele lor. Însă darul lui Hristos descoperă...

    Privește la Hristos

    Când a luat asupra Sa natura umană, Hristos a legat omenirea de Sine printr-o legătură a iubirii care nu va putea fi ruptă niciodată de nicio putere, în afară de alegerea personală a omului. Satana ne va prezenta în mod permanent atracţii fascinante, pentru a ne amăgi să...

    Răbdarea

    Din amărăciunile pe care le suportă oamenii, n-a rămas niciuna pe care Hristos să n-o fi gustat. Erau şi din aceia care încercau să arunce dispreţ asupra Lui din cauza naşterii Sale şi, chiar din copilărie, a trebuit să sufere privirile lor batjocoritoare şi şoptirile lor de rău. Dacă ar fi răspuns cu o privire sau cu un cuvânt lipsit de răbdare, dacă ar fi făcut o singură dată un lucru rău, cum îl îndemnau fraţii Lui, n-ar mai fi fost un...

    Probleme cu familia

    Încă de timpuriu, Isus începuse să lucreze din proprie iniţiativă la formarea caracterului Său şi nici chiar respectul şi iubirea faţă de părinţii Săi nu-L puteau face să renunţe la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. „Stă scris” era motivaţia Sa ori de câte ori făcea un lucru deosebit de cele obişnuite în familie. Însă influenţa rabinilor I-a adus multă...

    „În casa Tatălui Meu”

    „De ce M-aţi căutat?” a răspuns Isus. „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Şi, pentru că părea că ei nu înţeleg cuvintele Lui, arătă spre cer. Pe faţa Sa strălucea o lumină de care se mirau. Dumnezeirea strălucea prin corp omenesc. Găsindu-L în templu, ei au ascultat...

    Înțelegerea misiunii sale

    Paştele era urmat de cele şapte zile ale Sărbătorii Azimelor. În a doua zi a sărbătorii, erau aduse în faţa Domnului cele dintâi roade din recolta linului, un snop de orz. Toate slujbele acestei sărbători erau simboluri ale lucrării lui Hristos. Eliberarea lui Israel din Egipt era o...

    Evenimentul de la Betleem

    Cerul şi pământul nu sunt astăzi mai departe unul de altul decât atunci când păstorii ascultau cântecul îngerilor. Omenirea este încă tot aşa de mult obiectul grijii Cerului ca atunci când oamenii simpli, cu ocupaţii obişnuite, au întâlnit îngeri în miezul zilei şi au vorbit cu solii cereşti prin vii şi pe câmpii. Cerul poate fi foarte aproape de...