„S-a iscat o cearta intre pazitorii vitelor lui Avraam si pazitorii vitelor lui Lot. Cananitii si Feresitii locuiau atunci in tara. Avram a zis lui Lot: „Te rog, sa nu fie cearta intre mine si tine, si intre pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati”. Genesa 13:7,8
Meditatia de saptamana trecuta cat si o discutie purtata cu cineva asta seara pe seama ei, m-a dus cu gandul la versetele de mai sus. Inca o data cred ca multe pot fi aplicatiile acestor versete, si de aceea ingaduiti-mi sa va provoc la o mai adanca meditatie prin cateva ganduri.
1. S-a iscat o cearta intre pazitori.
Motive de cearta sunt multe. Imi aduc aminte de o seara cand pentru a ne „relaxa dupa un sabat” impreuna cu cativa prieteni am plecat la un restaurant. La intrarea in parcare era un microbuz care parea sa nu stie ce sa faca, sa intre sau sa iasa. Secundele trecand, unul din prieteni a inceput sa claxoneze. Iritat de acel claxon, ocupantii microbuzului s-au dat jos din el pentru a „discuta” cu prietenul meu. In momentul acela am coborat eu si toti ocupantii din masina mea si imi aduc aminte ca am zis: Bataie, hai si eu!. Eram gata sa intru in mijlocul unui scandal, fara a fi provocat personal. De ce ne certam? Care sunt motivele? Suntem asemenea familiilor Montague si Capulet din opera lui Shakespeare, care nici nu stiau de ce nu se intelegeau? Intram uneori in anumite grupuri doar de dragul de a „trece” Sabatul sau timpul mai repede? Sau poate ca am motive, mi s-a facut o nedreptate…
2. Cananitii si Feresitii locuiau atunci in tara.
Ma intreb si eu de ce o astfel de propozitie a fost pusa aici, in mijlocul unui conflict. Sa fie un alt motiv de cearta? Privesc la pasaj si sunt sigur ca nu e o introducere, ci un fapt ce trebuia amintit, un fapt uitat probabil de cei pusi pe cearta, un fapt probabil uitat si de noi, ca in jurul nostru sunt martori tacuti…
3. Sa nu fie cearta intre mine si tine.
Eram tentat sa continui si sa citez mai departe, …si intre pazitorii mei si pazitorii tai, dar mi-am dat seama ca orice cearta in care sunt implicat, porneste de la un „mine si tine” Dar mai am o intrebare aici: Cand doi se cearta cine e cel care cauta impacarea? Si Avram imi raspunde printr-o lectie dureroasa… stiti cine? Cel care avea dreptate, cel nevinonat? Asa credeam, dar mi se arata ca altfel stau lucrurile, cand doi se cearta, sau mai corect cand eu sunt implicat intr-o cearta, EU sunt cel care trebuie sa caut impacarea. Si daca EU as cauta impacarea… va puteti imagina…
4. Caci suntem frati.
Cuvinte uitate, cuvinte neintelese. Cineva spunea odata „Neamuri bune, neamuri rele, astea’s neamurile mele”. Corect spun eu! Dar de fapt depinde de cum inteleg zicatoarea. Cuvantul merge mai departe putin, si ne numeste frati, si daca cautam un motiv pentru care sa nu ne certam, acesta este unul, ca nu suntem doar neamuri, ci suntem frati, si orice ar fi sangele apa nu se face. Cred ca stiti unde vreau sa ajung. La Isus, la fratele nostru mai mare, care intr-o zi, cand un mare conflict a izbucnit intre noi si Tatal nostru, si noi am zis, mostenirea e a mea sa fac ce vreau cu ea, si am dat-o lui Satan spre „pastrare”, acest Isus, fratele nostru mai mare, a luat o hotarare, hotarare implinita la cruce. De ce? Pentru ca ne vrea acasa si el si Tata. De ce? Pentru ca suntem frati.
Sabatul e aproape, du-te si te intalneste cu fratii tai, cu toti fratii tai, si atunci vei fi gata sa te intalnesti si cu Fratele tau mai mare.
