„După doi ani, Faraon a visat un vis.” Geneza 41:1
După doi ani… așa continuă Biblia povestea vieții lui Iosif după ce spune clar că paharnicul a uitat complet de Iosif. Și nici nu continuă cu „după doi ani, Iosif” ci Faraon.
Trebuie să-ți mărturisesc că aș vrea să te întreb: „cei ai fi făcut în acei doi ani?”.
Dar mai degrabă vreau să îți spun ce cred că a făcut Iosif. Nu cred că i-a fost ușor. Parcă orice licărire de speranță se aprindea, se stingea și mai repede. A rămas însă sigur în mâna lui Dumnezeu. A continuat să stea de vorbă cu Dumnezeu. Și când o făcea, temnița se lumina. Iar dacă ai fi fost apoape de el l-ai fi auzit șoptind „Prin harul lui Dumnezeu, voi fi un serv al Său, voi iubi pe oameni şi voi continua să studiez şi să mă rog zilnic.”
Îmi plac mult următoarele cuvinte din cartea Patriarhi și Profeți: „Cum a putut fi Iosif în stare să aibă un asemenea raport de tărie de caracter, cinste şi înţelepciune? În anii tinereţii sale el se lăsa condus de datorie, mai degrabă decât de înclinaţii; integritatea, încrederea simplă, firea sa aleasă, nobilă, au adus roade în faptele maturităţii sale. O viaţă curată şi simplă înlesnise dezvoltarea puternică atât a puterilor fizice, cât şi a celor intelectuale. Legătura cu Dumnezeu prin lucrările Lui şi contemplarea marilor adevăruri încredinţate moştenitorilor credinţei au înălţat şi au înnobilat natura lor spirituală, lărgind şi întărindu-i mintea cum n-ar fi putut-o face nici un alt studiu.”
Ce au toate acestea de a face cu noi, cu tine? Poate în acest Sabat, te gândești și tu cu tristețe, că încă ești tot aici. Și poate ai impresia că nu mai are rost să speri, să lupți, să te ridici. Mai are credința sens? Mai merită Dumnezeu să stai de vorbă cu El?
Puțin știa Iosif, că o mână dumnezeiască se pregătea să deschidă porţile temniţei. Nu îl citise pe apostolul Petru (2 Peter 3:15) dar „credea că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire”.
Și da, a durat doi ani de la despărțirea de paharnic, și treisprezece de când își pierduse libertatea, dar când s-a înfățișat înaintea lui Faraon, nimic nu trăda asta. Toți recunoșteau că a stat de vorbă cu Dumnezeu zi de zi, că Duhul lui Dumnezeu era în el.
Orinde ai fi, îți doresc un Sabat în care să-ți șoptești din nou legea exploratorului, pentru a-ți aduce aminte ce e important.
Un Sabat în care Duhul lui Dumnezeu să îți umple toată ființa cu bucuria mântuirii!
