Ocroteşte cărările neprihănirii şi păzeşte calea credincioşilor Lui. (Proverbele 2:8)
Timp de câteva clipe, nu am băgat de seamă cine era în spatele uşii, fiind captivat de arma ameninţătoare care era îndreptată spre mine.
– Ce vrei să îmi arăţi? a spus el bombănind.
Era întuneric în casă şi tot ce am putut distinge a fost o siluetă într-un scaun cu rotile. Pavel i-a spus lui Timotei că Dumnezeu nu i-a dat un duh de teamă, ci de dragoste, putere şi de chibzuinţă. Fiind tânăr, le aveam pe toate trei. Nu îmi amintesc să fi fost speriat nici măcar o clipă – uimit, poate, dar nu speriat. Aşadar, am vorbit rar, dar plin de încredere:
– Vreau să vă arăt o carte despre Isus, domnule, el ţinând arma încă îndreptată spre mine, cu cele două ţevi adânci şi întunecate.
– Scoate-o! a spus el încet.
Am scos din geantă un exemplar Calea către Hristos – pe coperta căreia era chipul lui Isus care zâmbea – şi i-am arătat-o. Bărbatul a făcut o mişcare lentă cu arma spre o noptieră de lângă uşă. încet, am pus cartea unde mi-a spus.
– Cred că vă va plăcea cartea, i-am spus eu, necerând nicio donaţie şi am plecat.
M-am oprit apoi la birourile administrative ale cartierului, unde am fost întâmpinat de trei angajate. Le-am spus experienţa mea, iar când am început să îl descriu, şi-au dat seama despre cine vorbeam. Mi-au spus că acel domn era foarte violent şi că împuşcase în trecut două persoane. Au fost mirate să afle că a primit cartea – nu credeau că mai poate fi salvat. Le-am vândut fiecăreia câte o carte şi mi-am luat rămas-bun.
Zece ani mai târziu, eram în vizită prin acel oraş. Am oprit la casa acelui bărbat, dar nu a răspuns nimeni. Cei de la birouri mi-au spus că murise în urmă cu doi ani. Apoi, un angajat mi-a spus următoarele: „Eu am început să lucrez aici în urmă cu trei ani. Toţi mi-au spus că acel bărbat este un demon, că nu ieşise niciodată din casă şi că a împuşcat oameni. De câteva ori m-au trimis acolo să iau banii pentru chirie. Dar nu am avut nicio problemă. Întotdeauna a fost amabil, m-a invitat înăuntru, mi-a dat cafea şi mi-a vorbit mult despre Isus. De fapt, întotdeauna avea o carte mică cu Isus pe copertă lângă scaunul cu rotile.”
Benjamin Baker, Statele Unite ale Americii
