Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. (Filipeni 4:13)
Într-o zi toridă de vară, făceam colportaj în Mexico City, unul din cele mai mari oraşe din lume. Timp de aproape cinci săptămâni, am mers la multe clădiri din oraş fără a vinde nici măcar o carte. Banii mei începuseră să se termine şi mi-a mai rămas doar cât să îmi cumpăr o varză, din care am mâncat o săptămână. M-a cuprins descurajarea, dar m-am rugat, cerând ajutorul lui Dumnezeu: „Doamne, Tu ştii că viitorul meu depinde de Tine. Trebuie să vând cărţi şi să las mesajul dragostei Tale la oameni şi să continui să studiez pentru a intra în lucrare.Tu eşti ajutorul meu. Amin.”
În acea zi, m-am întors la clădirea Loteriei Naţionale, unde mi se refuzase accesul de două ori. La intrarea principală sunt instalate mai multe camere care monitorizează persoanele care intră şi ies. Am ajuns la intrare şi am trecut curajos prin faţa camerelor de supraveghere şi a paznicilor, fără să fiu întrebat ceva. Am mers direct la etajul trei şi prima persoană care mi-a ieşit înainte a fost şeful securităţii.
– Cum ai intrat aici? Cine ţi-a dat voie să intri?
– Am intrat cu ajutorul lui Dumnezeu.
El mi-a cerut să aştept cât urma să verifice camerele de supraveghere pentru a vedea când am intrat în clădire şi cine era de serviciu la acel moment. Camerele însă nu m-au înregistrat nici pe mine, nici pe paznici.
– E o minune, a spus el. Eşti o fantomă! Cu ce te pot ajuta?
I-am prezentat cărţile şi i-am cerut să îmi permită să merg la ultimul etaj. Mi-a spus că nu se poate, dar a venit cu o altă idee. Mi-a pus la dispoziţie un paznic care să mă însoţească timp de două săptămâni, pentru a prezenta cărţile angajaţilor din clădire. Paznicul m-a condus în prima săptămână, ascultându-mi descrierile şi urmărind tot ce făceam. în a doua săptămână, paznicul a preluat conducerea – el prezenta cărţile, iar eu completam formularele de comandă.
În acea clădire, am lăsat 250 de seturi de cărţi, care mi-au adus un venit suficient pentru a-mi finanţa următorii doi ani de studiu. Ce nu am putut face în cinci săptămâni, Dumnezeu a făcut în două săptămâni. Atunci am învăţat preţioasa lecţie de a te ruga din inimâl Atunci Hristos ne poate ajuta să „facem totul!”
David Javier Perez, Mexic
