Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!… Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează! (Apocalipsa 14:13)
Sora Yuki Hirana, evanghelistă cu literatură, avea un glas blând şi mulţi ani de experienţă în spate. O fiinţă de nici un metru şi jumătate, a cărei viață tăcută şi modestă a fost o mare putere spre bine. Îmbătrânind, a trebuit să încetinească ritmul, dar tot a continuat să facă colportaj în zona ei.
De-a lungul anilor, proprietarul unui atelier de reparat încălţăminte o primea cu bunăvoinţă şi cumpăra cărţi de la ea. Îi admira demnitatea şi interesul faţă de familia lui. Avea doi băieţi şi o fată, iar sora Hirana întotdeauna aducea ceva pentru copii.
Sora Hirana şi proprietarul atelierului au devenit prieteni buni. El avea dureri mari în corp şi ea îi dădea sfaturi folositoare privind sănătatea, dar şi îndemnuri spirituale. Adesea, cei doi prieteni se rugau unul pentru celălalt. Pe măsură ce copiii creşteau, dulciurile aduse în dar de sora Hirana au fost înlocuite de cărţi pentru copii. Aceştia o iubeau, pentru că îşi pierduseră mama la o vârstă fragedă.
Odată cu trecerea anilor, vizitele sorei Hirana la atelier s-au rărit. În ultima ei vizită, proprietarul a observat că scrisul ei de pe chitanţă era greu lizibil. Cu toate acestea, cu credincioşie, ea s-a rugat împreună cu el şi copiii. Unul dintre băieţi citise una din cărţile cumpărate de tată, dar nu a înţeles-o prea bine.
Într-o zi, s-au ţinut nişte întâlniri de evanghelizare organizate de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Fukuoka, Japonia. Tatăl a participat la întâlniri, iar fiul a mers împreună cu el. Dintr-odată, tânărul şi-a dat seama că aceasta era biserica lui Yuki Hirana. A fost de-a dreptul încântat! A fost motivat să citească mai mult. El şi tatăl său au început un studiu mai profund. Ascultau predicile şi studiau cărţile pe care le cumpăraseră.
Astfel că toţi din familie L-au acceptat pe Dumnezeu şi au fost botezaţi. Şi totul a început cu sora Hirana, micuţa evanghelistă credincioasă. (Ştiu că această poveste este adevărată, deoarece cizmarul era tatăl meu, iar eu eram fiul de 18 ani!)
Teru Fukui, Japonia
