Ştiu faptele tale. Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide. (Apocalipsa 3:8)
În 1970, în timp ce lucram ca evanghelist cu literatură în Republica Centrafricană, directorul Departamentului Publicaţii a venit şi m-a însoţit pe teren. Am vizitat un ambasador din Republica Gaboneză, unul din clienţii mei. Bărbatul acela a spus cuvinte frumoase despre profesionalismul meu şi despre lucrarea importantă pe care cărţile noastre o fac pentru populaţie. Şeful meu mi-a sugerat că ambasadorul ar putea interveni, în aşa fel încât să putem oferi aceleaşi servicii şi în Gabon. Acesta a fost încântat de idee şi a trimis de îndată un telex, cerând viză pentru mine. Ţinta noastră era să înregistrăm Asociaţia pentru Sănătate, Educaţie şi Familie (ASEF) în Gabon. Mi s-a acordat viză şi am plecat imediat spre Gabon, având cu mine exemplare ale cărţilor noastre.
La aterizare, un ofiţer de poliţie m-a reţinut pentru a-mi pune câteva întrebări, i-am arătat cărţile pe care le aveam cu mine, iar el ar fi vrut să le cumpere pe toate. Dar nu puteam să i le vând până nu le prezentam Ministerului Comerţului şi Afacerilor. Am trimis o cerere de autorizare pentru a funcţiona ca agent acreditat. După ce am primit autorizaţia, Directorul de Publicaţii din Republica Centrafricană mi-a trimis o încărcătură uriaşă de cărţi.
Înainte de a pleca în colportaj, I-am cerut lui Dumnezeu să mă îndrume la persoanele care sunt deschise faţă de Cuvântul Său. El m-a condus la un şofer din Sao Tome şi Principe, ai cărui părinţi erau adventişti de ziua a şaptea. Deşi el nu era adventist, a fost dornic să mă ajute şi împreună am format prima grupă de Şcoală de Sabat, cu 12 vizitatori.
În această perioadă, Dumnezeu m-a condus la membrii adventişti de ziua a şaptea care migraseră din Nigeria, Camerun şi Haiti. Făceam prin rotaţie serviciile de închinare din casă în casă şi întotdeauna invitam şi vecinii. După o vreme, Daniel Gordas, un pastor portughez, a venit în zonă, având însă viză pentru doar două săptămâni. Cu ajutorul prietenului meu, ofiţerul de poliţie din aeroport, pastorul a primit un permis de şedere pentru zece ani.
Raymond Ondoua, Camerun
