Dacă vezi un om iscusit in lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând. (Proverbele 22:29)
Eu sunt cea mai mare dintre cei cinci fraţi şi surori, dar familia noastră s-a destrămat când eu eram în clasa a doua. Am fost crescută de rude, dar nu am putut continua să merg la şcoală. La vârsta de douăzeci de ani am devenit adventistă. Am cunoscut un tânăr care mi-a promis multe lucruri frumoase, inclusiv că se va alătura bisericii. Şi totuşi, după ce ne-am căsătorit, nu s-a ţinut de toate promisiunile făcute şi m-a obligat să mă convertesc la islam.
La scurtă vreme însă, eu m-am alăturat lucrării de colportaj. Soţul meu ura această lucrare şi râdea de mine, spunând: „Cum poate o femeie analfabetă să vândă cărţi?” Şi mare i-a fost surprinderea când, după prima zi de colportaj, m-am întors fără nicio carte sau revistă. Le vândusem pe toate!
Am început să învăţ să citesc, urmărind fiecare cuvânt pe care adunarea îl cânta din cartea de imnuri. Făceam la fel când alţii citeau versete biblice cu glas tare. Încet-încet, am învăţat să citesc şi să scriu fără profesor.
Astăzi, doi dintre cei patru copii ai mei au absolvit facultatea, iar cei doi mai mici îi urmează pe cei mari. Acum avem o situaţie financiară mult mai bună decât înainte şi tocmai am terminat de construit noua noastră casă. Toate aceste binecuvântări lumeşti le avem datorită harului lui Dumnezeu şi a felului în care El mi-a condus viaţa. Prin harul Său, această „femeie analfabetă” poate acum să citească, să scrie şi să vândă cu succes cărţile lui Dumnezeu.
Vizitele pe care le fac în fiecare zi sunt interesante. Fac colportaj în şcoli publice, chiar şi în şcoli de stat de religie musulmană. Am întâlnit foarte mulţi profesori buni şi credincioşi. Le prezint cărţi spirituale, de sănătate, educaţie şi dezvoltarea caracterului. Sunt un copil fericit al lui Dumnezeu şi îmi place nespus lucrarea de colportaj.
Când citesc despre părerea înaltă pe care o are Dumnezeu privind la această lucrare, mă consacru din nou cu bucurie, dorind să ajut la salvarea lumii prin literatură. Acesta este mottoul vieţii mele şi sunt foarte recunoscătoare pentru cuvintele inspirate:„Mijloacele de dezvoltare sunt la îndemâna tuturor” (Evanghelizarea prin literatură, p. 56).
Rustiana lllyas, Indonezia
