Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş. (Ioan 4:35)
Serafima Kovalyova interacţionează foarte bine cu oamenii. Prietenii vin adesea la ea acasă, unii pentru a plânge, iar alţii pentru a-şi împărtăşi bucuriile. În urmă cu câţiva ani, Serafima nu mai simţea pace în inima ei. Obişnuia să participe la slujbele Bisericii Ortodoxe din localitatea ei, dar îşi punea multe întrebări. „Cine este Dumnezeu? Cum este El? Ce aşteaptă de la mine?”
Când a văzut o reclamă pentru o serie de conferinţe biblice, s-a hotărât să participe. La încheierea conferinţelor, nu îşi putea închipui că mai poate să îşi petreacă serile fără să studieze Biblia cu alţi credincioşi şi fără să asculte muzică creştină. Şi-a dat seama atunci că înţelegerea unor pasaje biblice o ajuta să îşi rezolve problemele zilnice. Dar cum putea să împărtăşească şi cu alţii ce descoperise?
În timpul întâlnirilor, Serafima s-a împrietenit cu un grup de colportoare. Aceste femei au invitat-o să participe la întâlnirile bisericii din oraşul vecin. Doi ani a străbătut drumul până acolo cu trenul, iar când se întorcea acasă îi povestea soţului ei despre predici, despre noii ei prieteni şi despre experienţele lor de credinţă. După ceva vreme, a primit botezul şi, după doi ani, şi soţul ei a fost botezat. S-a întrebat cum ar putea găsi oameni care îşi doreau să cunoască mai multe despre Domnul şi a hotărât să distribuie literatură adventistă. Aşa că le-a rugat pe prietenele ei colportoare să o ajute. Au mers din casă în casă timp de un an. Adresele celor care se arătau interesaţi ajungeau la Serafima. Apoi ea îi vizita şi le vorbea despre Dumnezeu. La scurtă vreme, în apartamentul Serafimei au început să se ţină servicii de închinare. Ea a continuat să distribuie cărţi. De asemenea, a înfiinţat şi o „bibliotecă mobilă” – o masă amplasată pe stradă, unde oamenii puteau veni să împrumute cărţi.
În 2007, s-a format o biserică de 27 de membri, care ţin un jurnal al activităţii lor pentru a vedea modul în care i-a condus Dumnezeu. Astăzi au un lăcaş frumos de închinare şi grupul lor continuă să crească. Holdele sunt gata de seceriş, iar Serafima împreună cu prietenele ei continuă să slujească în oraşul ei.
Vasiliy Murga, Rusia
