Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi. (Ioan 8:32)
Înainte de a deveni adventist de ziua a şaptea, eram un membru consacrat al Bisericii Episcopale. Eram tânăr şi puţin timid, dar după absolvirea liceului, m-am înscris la Institutul Teologic „Seth C. Edwards”, unde am studiat patru ani. Când mi s-a oferit o bursă pentru a merge mai departe, m-am înscris la master la Universitatea din Cuttington.
Din nefericire, în ţara noastră a izbucnit războiul civil. Aşa că am fugit în Republica Guineea, unde m-am stabilit într-o comunitate de musulmani. Studiind Scriptura şi istoria, mi-am dat seama că Sabatul zilei a şaptea a săptămânii create de Dumnezeu trebuia sfinţit. Am început să mă simt vinovat când lucram sâmbăta. Acel simţământ a început să se intensifice, până nu am mai avut linişte deloc. Aşa că, în 1994, am încetat să mai lucrez sâmbăta.
Apoi, într-o dimineaţă a anului 1995, la 6:30, în timp ce eram în camera mea, pregătindu-mă să merg la muncă, am auzit de afară un cântec: „Aşa cum sunt.” Părea incredibil să auzi un astfel de cântec într-un cartier plin de musulmani. Am ieşit şi i-am întâlnit pe doi dintre cei care cântau. M-au invitat să mă alătur lor în dimineaţa următoare, iar eu am acceptat. Apoi m-au invitat să particip la devoţionalul de seară. Atunci le-am spus că sunt episcopalian din Liberia, iar ei mi-au spus că sunt membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. M-au invitat să mă închin împreună cu ei în următorul Sabat şi am acceptat cu bucurie invitaţia lor.
Acceptam adevărul mesajului adventist pe măsură ce îl descopeream. Acum mă închin în ziua sfântă de Sabat a lui Dumnezeu, iar El m-a binecuvântat în măsură bogată. Astăzi sunt capelan al Bisericii Adventiste în cadrul Spitalului Cooper din Monrovia, Libia. Soţia mea şi cu mine am fost binecuvântaţi cu două fete şi doi băieţi. Sunt şi evanghelist cu literatură şi slujesc ca preşedinte al Organizaţiei Evangheliştilor cu Literatura din Liberia. Organizaţia noastră este înflăcărată în lucrarea pentru Hristos, aducând, ca niciodată mai înainte, speranţa în casele oamenilor. Sunt recunoscător că sunt adventist, căci „adevărul [ne] va face slobozi”.
K. M. Huntington Gilpin, Liberia
