El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui. (Psalmii 1:3)
În anul 1983, am început să lucrez ca evanghelist cu literatură în Oaxaca, Mexic. împreună cu colegul meu voiam să vizităm o grădiniţă şi o şcoală, dar directoarea nu voia să ne lase să intrăm. Ne-a permis totuşi să ţinem o prezentare la poarta grădiniţei. Când a văzut calitatea cărţilor noastre, şi-a comandat cartea The Mother and the Child („Mama şi copilul”). Pe cuponul de comandă a observat o promoţie la cărţile The Bible Stories. L-a sunat pe soţul ei şi i-a spus:
– Cred că sunt foarte bune cărţile acestea.
– Da, ştiu. Acele cărţi sunt publicate de cei din religia mea, i-a răspuns el.
– Ce religie? Eu te-am întâlnit la discotecă!
– M-am născut într-o familie adventistă, i-a dat el răspunsul.
I-am invitat apoi şi la biserică, iar ei au acceptat.
Au venit într-un Sabat, dar au plecat imediat după încheierea predicii. Din fericire, au venit şi Sabatul următor, aşa că am putut să îi salut. Am început să îi vizităm acasă şi am început studii biblice cu ei, iar interesul lor creştea tot mai mult. Amândoi au ales să îl urmeze pe Isus şi au fost botezaţi.
După ce am fost transferat în altă zonă, am pierdut legătura cu ei. Într-o zi, un pastor mi-a spus că îi întâlnise şi mi-au transmis salutări. El mi-a mai spus şi că soţul era acum implicat în lucrarea de colportaj.
La doisprezece ani de la prima întâlnire, în timp ce participam la un congres pentru evangheliştii cu literatura în Mexico City, am zărit un bărbat care îmi părea cunoscut. Era chiar soţul directoarei acelei şcoli şi imediat a apărut şi ea. Nu m-au recunoscut niciunul. Dar când le-am spus cine sunt, ne-am bucurat împreună de bunătatea lui Dumnezeu. Doi ani mai târziu, i-am întâlnit din nou la Universitatea Loma Vista, unde studia Teologia. Ce bucurie! Binecuvântată să fie lucrarea prin literatură, căci ea „îşi dă rodul la vremea [ei]”. Să lucrăm cu ardoare, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu schimbă vieţi.
Benjamin Rodriguez Gonzalez, Mexic
