Căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. (Matei 6:8)
După ce m-am trezit devreme şi am avut momentele de devoţiune personală, am ieşit voioasă pe uşă pentru a-l vizita pe unul din clienţii mei care cumpărase în trecut multe cărţi de sănătate. Înainte însă de a-mi începe prezentarea, în birou a intrat un preot. Clientul meu l-a salutat şi m-a prezentat preotului, spunând: „Această femeie are cărţi bune, care m-au ajutat foarte mult. Eram foarte bolnăvicios, dar după ce am citit cărţile de la ea şi am făcut ce scria în ele, sănătatea mea s-a îmbunătăţit vizibil şi au beneficiat şi alţii de pe urma cărţilor ei.”
Apoi clientul meu i-a spus preotului că şi el ar putea beneficia de pe urma cărţilor mele. Preotul a fost curios să întrebe ce fel de cărţi sunt. Geanta îmi era plină de cărţi, aşa că am început să i le prezint pe toate. În acel moment, clientul meu a intervenit să mă ajute în prezentarea mea. Iar când preotul a început să răsfoiască Tragedia Veacurilor, am înălţat o rugăciune în taină. Apoi a luat altă carte, apoi altele. Iar după câteva minute, i-a spus clientului meu să „le cheme pe măicuţe”.
M-am rugat cu şi mai mare ardoare când au intrat măicuţele. Preotul m-a întrebat apoi care era preţul cărţilor. După ce i-am spus preţul lor, le-a întrebat pe măicuţe câte voiau să cumpere. Ele voiau să ştie dacă mai aveam şi alte cărţi şi le-am spus că da, mai aveam şi alte cărţi la birou. Preotul a cumpărat toate cărţile pe care le aveam cu mine în acea zi! Când mă pregăteam să plec, măicuţele mi-au spus că mă vor suna când vor avea nevoie de mai multe cărţi. Am plecat de acolo, bucurându-mă de providenţa și răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile mele. După o săptămână, măicuţele m-au sunat să întrebe: „Când poţi veni la noi să ne vizitezi?” Când am ajuns acolo, ele erau pregătite să cumpere şi mai multe cărţi. Atunci am aflat că preotul le sfătuise să citească Tragedia Veacurilor.
Doar Tatăl nostru cel ceresc ştie ce se va întâmpla mai departe, dar, între timp, preotul mi-a devenit un bun prieten, iar măicuţele continuă să mă sune. Mă minunez văzând cum Dumnezeu cunoaşte lucrurile de care avem nevoie şi de care au alţii nevoie, chiar înainte de a I le cere.
Shada Paulo, Tanzania
