Semănând sămânţa Evangheliei (1)

    „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)

    Pe la mijlocul secolului XX, într-un cămin din Nigeria, unde religia predominantă este islamul, s-a născut Musa. Naşterea lui a fost întâmpinată cu mare bucurie, căci în tribul lor, Yoruba, credeau cu tărie că băieţii erau speciali deoarece perpetuau clanul, în timp ce fetele pierdeau identitatea clanului prin căsătorii cu alţii din alte grupuri.

    Tatăl lui Musa dorea ca el să devină un mare învăţat musulman şi totuşi să aibă parte de o educaţie occidentală. De aceea, Musa mergea la o şcoală musulmană la sfârşit de săptămână şi la o şcoală creştină în timpul saptămânii. Nu după multă vreme, ştia deja pe de rost destule versete din Coran pentru a se putea ruga de cinci ori pe zi, ca musulmanii, şi participa la aceste întâlniri de rugăciune cu credincioşie.

    Musa a avansat în cariera sa academică şi, în cele din urmă, a fost admis la Universitatea din Ghana, unde a studiat agricultura. Acolo a întâlnit un grup de creştini care l-au condus la Hristos. Într-o zi, un alt student în agricultură, un adventist de ziua a şaptea pe nume Daaku, l-a vizitat pe Musa şi i-a împărtăşit adevărul despre Sabatul zilei a şaptea. Reacţia iniţială a lui Musa a fost să creadă că nu conta foarte mult ce zi păzeşti ca fiind sfântă. Noul lui prieten nu l-a contrazis în acest punct, ci i-a dat două broşuri: una dintre ele explica adevărul istoric despre Sabat, iar cealaltă implica modul în care s-a ajuns la păzirea duminicii. Daaku l-a rugat pe Musa să fie obiectiv când citeşte cele două broşuri. După ce le-a studiat, Musa a fost convins că ziua corectă care trebuia păzită ca fiind sfântă era ziua a şaptea.

    Curând, Musa s-a alăturat grupului de studenţi adventişti care se întalneau în campus şi a început să se închine în ziua Sabatului. Daaku şi Musa au studiat Biblia împreună, iar în 1977, Musa a primit botezul. Apoi a citit Tragedia Veacurilor şi a fost convins pe deplin că cea mai importantă lucrare pe care o poate face cineva este să împărtăşească mesajul acelei cărţi. Dar cum putea el face acest lucru? Răspunsul la această întrebare a venit într-un mod neaşteptat.

    Ctnaolapo Ajibade, Coasta de Fildeş

    Kelch Kalie
    Doar in cer vom afla cate vieti au fost schimbate de atingerea Duhului Sfant cu ajutorul literaturii. Experientele din aceasta carte ne prezinta o licarire a harului lui Dumnezeu manifestat in vietile a aproape 50000 de evanghelisti cu literatura si a altor persoane care duc vestea buna a mantuirii. Citind aceste istorisiri, tu poti intalni harul Lui Dumnezeu in viata ta. Speram ca ele te vor inspira sa fii si tu mesagerul lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...