Semănând sămânţa Evangheliei (1)

    „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)

    Pe la mijlocul secolului XX, într-un cămin din Nigeria, unde religia predominantă este islamul, s-a născut Musa. Naşterea lui a fost întâmpinată cu mare bucurie, căci în tribul lor, Yoruba, credeau cu tărie că băieţii erau speciali deoarece perpetuau clanul, în timp ce fetele pierdeau identitatea clanului prin căsătorii cu alţii din alte grupuri.

    Tatăl lui Musa dorea ca el să devină un mare învăţat musulman şi totuşi să aibă parte de o educaţie occidentală. De aceea, Musa mergea la o şcoală musulmană la sfârşit de săptămână şi la o şcoală creştină în timpul saptămânii. Nu după multă vreme, ştia deja pe de rost destule versete din Coran pentru a se putea ruga de cinci ori pe zi, ca musulmanii, şi participa la aceste întâlniri de rugăciune cu credincioşie.

    Musa a avansat în cariera sa academică şi, în cele din urmă, a fost admis la Universitatea din Ghana, unde a studiat agricultura. Acolo a întâlnit un grup de creştini care l-au condus la Hristos. Într-o zi, un alt student în agricultură, un adventist de ziua a şaptea pe nume Daaku, l-a vizitat pe Musa şi i-a împărtăşit adevărul despre Sabatul zilei a şaptea. Reacţia iniţială a lui Musa a fost să creadă că nu conta foarte mult ce zi păzeşti ca fiind sfântă. Noul lui prieten nu l-a contrazis în acest punct, ci i-a dat două broşuri: una dintre ele explica adevărul istoric despre Sabat, iar cealaltă implica modul în care s-a ajuns la păzirea duminicii. Daaku l-a rugat pe Musa să fie obiectiv când citeşte cele două broşuri. După ce le-a studiat, Musa a fost convins că ziua corectă care trebuia păzită ca fiind sfântă era ziua a şaptea.

    Curând, Musa s-a alăturat grupului de studenţi adventişti care se întalneau în campus şi a început să se închine în ziua Sabatului. Daaku şi Musa au studiat Biblia împreună, iar în 1977, Musa a primit botezul. Apoi a citit Tragedia Veacurilor şi a fost convins pe deplin că cea mai importantă lucrare pe care o poate face cineva este să împărtăşească mesajul acelei cărţi. Dar cum putea el face acest lucru? Răspunsul la această întrebare a venit într-un mod neaşteptat.

    Ctnaolapo Ajibade, Coasta de Fildeş

    Semănând sămânţa Evangheliei (1) - 2016. Pe la mijlocul secolului XX, într-un cămin din Nigeria, unde religia predominantă este islamul, s-a născut Musa. Naşterea lui a fost întâmpinată cu mare bucurie, căci în tribul lor, Yoruba, credeau cu tărie că băieţii erau speciali deoarece...
    Kelch Kalie
    Doar in cer vom afla cate vieti au fost schimbate de atingerea Duhului Sfant cu ajutorul literaturii. Experientele din aceasta carte ne prezinta o licarire a harului lui Dumnezeu manifestat in vietile a aproape 50000 de evanghelisti cu literatura si a altor persoane care duc vestea buna a mantuirii. Citind aceste istorisiri, tu poti intalni harul Lui Dumnezeu in viata ta. Speram ca ele te vor inspira sa fii si tu mesagerul lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    Șase zile, tot lucrul tău

    Cel care începe ziua cu Dumnezeu în gândurile lui, cu rugăciunea lui personală și cu dorința de a fi asistat pe drumul dintre dimineață și seară va găsi și împlinire în planurile lui, dar va găsi și odihnă, acea odihnă care îi permite să se simtă fericit.

    Recunoștință

    După ce m-am adunat puțin, am înălțat rugăciuni umile, dându-I slavă Domnului cu lacrimi de mulțumire și de reconsacrare ca niciodată înainte. Încrederea mea în Isus a crescut foarte mult de la acel eveniment.

    Slujirea lui Dumnezeu (II)

    Gândeşte-te la felul tău de slujire. Le impui altora idei şi comportamente, făcând uz de putere? Le restrângi libertatea de conştiinţă semenilor tăi prin pedeapsă? Adu-ţi aminte că asemenea metode nu au caracterizat niciodată slujirea lui Dumnezeu.

    Copiii și tinerii bisericii – comoara noastră prețioasă

    Doamne, ajută-mă să nu iubesc cu vorba, ci cu fapta și cu adevărul! PROVOCARE: Găsește o modalitate prin care să încurajezi un copil sau un tânăr din biserica ta chiar astăzi!

    Háborúk az utolsó napokban

    „Így szól a Seregek Ura: Ímé, veszedelem indul egyik nemzettől a másik nemzetre, és nagy...