„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11)
Pe la mijlocul secolului XX, într-un cămin din Nigeria, unde religia predominantă este islamul, s-a născut Musa. Naşterea lui a fost întâmpinată cu mare bucurie, căci în tribul lor, Yoruba, credeau cu tărie că băieţii erau speciali deoarece perpetuau clanul, în timp ce fetele pierdeau identitatea clanului prin căsătorii cu alţii din alte grupuri.
Tatăl lui Musa dorea ca el să devină un mare învăţat musulman şi totuşi să aibă parte de o educaţie occidentală. De aceea, Musa mergea la o şcoală musulmană la sfârşit de săptămână şi la o şcoală creştină în timpul saptămânii. Nu după multă vreme, ştia deja pe de rost destule versete din Coran pentru a se putea ruga de cinci ori pe zi, ca musulmanii, şi participa la aceste întâlniri de rugăciune cu credincioşie.
Musa a avansat în cariera sa academică şi, în cele din urmă, a fost admis la Universitatea din Ghana, unde a studiat agricultura. Acolo a întâlnit un grup de creştini care l-au condus la Hristos. Într-o zi, un alt student în agricultură, un adventist de ziua a şaptea pe nume Daaku, l-a vizitat pe Musa şi i-a împărtăşit adevărul despre Sabatul zilei a şaptea. Reacţia iniţială a lui Musa a fost să creadă că nu conta foarte mult ce zi păzeşti ca fiind sfântă. Noul lui prieten nu l-a contrazis în acest punct, ci i-a dat două broşuri: una dintre ele explica adevărul istoric despre Sabat, iar cealaltă implica modul în care s-a ajuns la păzirea duminicii. Daaku l-a rugat pe Musa să fie obiectiv când citeşte cele două broşuri. După ce le-a studiat, Musa a fost convins că ziua corectă care trebuia păzită ca fiind sfântă era ziua a şaptea.
Curând, Musa s-a alăturat grupului de studenţi adventişti care se întalneau în campus şi a început să se închine în ziua Sabatului. Daaku şi Musa au studiat Biblia împreună, iar în 1977, Musa a primit botezul. Apoi a citit Tragedia Veacurilor şi a fost convins pe deplin că cea mai importantă lucrare pe care o poate face cineva este să împărtăşească mesajul acelei cărţi. Dar cum putea el face acest lucru? Răspunsul la această întrebare a venit într-un mod neaşteptat.
Ctnaolapo Ajibade, Coasta de Fildeş
