„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar şi pocăieşte-te.” (Apocalipsa 3:19)
Nu voi uita niciodată acea zi fatidică. Unul din clienţii mei m-a rugat să îi duc câteva cărţi care nu erau publicate de editura noastră. Făceam adesea astfel de servicii, deşi eram conştient că pana inspirată spune să nu ne irosim timpul vânzând cărţi care vin din alte surse, când noi avem o mărturie de dat. Am oprit la o librărie şi am cumpărat cărţile pe care şi le dorea clientul meu. Îmi făcusem planul să le vând cu un profit enorm – cam 100%. Când am ajuns la clientul meu, acesta avea un moment de închinare împreună cu câţiva prieteni. M-a invitat să mă alătur lor, iar eu am acceptat.
După doar câteva minute, câţiva membri din grupul lor au început să transmită mesaje care sunau a profeţii. Singura persoană pe care o cunoşteam era clientul meu, care stătea chiar lângă mine. Printre cei care profeţeau se afla şi o femeie pe care nu o mai văzusem niciodată şi mă îndoiesc că ea mă văzuse vreodată. M-a strigat pe nume şi mi-a spus să încetez să mai fac un profit exorbitant din lucrarea misionară. Atunci a început să strige cu voce tare că Dumnezeu îi spusese să mă avertizeze că, dacă ignoram acea avertizare, puteam să câştig bani, dar nu aveam să trăiesc pentru a mă bucura de ei. M-am simţit ruşinat, dar m-am consolat cu gândul că, speram eu, ceilalţi închinători nu ştiau cui i se adresa ea. La final, am mers la femeia respectivă şi am întrebat-o de ce a spus ce a spus. Foarte ciudat, ea s-a uitat în gol spre mine şi a negat că a spus aşa ceva.
După întâlnire, m-am gândit la planul meu de a scoate un profit de 100% din vânzare. Dar Dumnezeu a spus: „Căile voastre nu sunt căile Mele.” (Isaia 55:8). În acel moment, am fost convins de un lucru – Dumnezeu dorea ca eu să ascult de El imediat. Trebuia să vând cărţile cu preţul obişnuit.
Această experienţă ciudată m-a învăţat o lecţie de care aveam mare nevoie. Mi-am dat seama că trebuia să elimin lăcomia şi interesul propriu din lucrare. Am hotărât atunci şi acolo să vând cărţile cu un profit minim şi am încetat să mai vând produsele altora. Calea lui Dumnezeu este cea mai bună cale şi Îi mulţumesc pentru acea mustrare.
Eromosele Akhanolu, Nigeria
