„Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Îndată ei au lăsat mrejele şi au mers după El.” (Matei 4:19,20)
Într-o zi, i-am cerut tatălui meu să îmi dea o carte bună de citit. El mi-a spus: „Am cumpărat o carte interesantă despre istorie de la un om din piaţă – Tragedia Veacurilor.” Cu şapte luni înainte, începusem să citesc Biblia. Voiam ceva de încredere. Tot ce am descoperit în Biblie vorbea minţii şi inimii mele, dar aveam multe întrebări. Eram nerăbdătoare să aflu mai multe despre Dumnezeu.
La acea vreme, eram profesor suplinitor. Într-o zi, am întâlnit o femeie adventistă. l-am spus despre cartea pe care mi-o dăduse tatăl meu. A fost surprinsă să audă acest lucru, iar apoi m-a invitat la biserica ei. Am vizitat pentru prima dată Biserica Adventistă în 1993. Duhul Sfânt mi-a inspirat mintea şi, în februarie 1994, am primit botezul împreună cu soţul meu. Am continuat să studiez Tragedia Veacurilor şi le-am vorbit şi părinţilor mei despre cât de necesar era să se pocăiască şi să se pregătească pentru venirea lui Hristos. Au început şi ei să frecventeze biserica. Astăzi, împreună cu soacra mea, sunt botezaţi.
Datorită iubirii mele pentru cărţi, am fost colportor voluntar din 2000 până în 2006. În acelaşi timp, am continuat să lucrez ca profesor suplinitor şi prezentatoare la studioul local Radio Vocea Speranţei. Fiul nostru, adolescent la acea vreme, avea nevoie de mai multă atenţie, aşa că am hotărât să ies din lucrarea de colportaj pentru o vreme şi să-i dedic mai mult timp. Dar Domnul m-a chemat din nou la această lucrare şi m-am reînscris, pentru a lucra cu jumătate de normă. Am renunţat la slujba mea de la Radio Vocea Speranţei. Timp de trei ani i-am urmat pe colegii mei colportori în campaniile lor. În tot acest timp, am recitit Tragedia Veacurilor şi Viaţa lui Iisus. După luni întregi de lupte interioare, am renunţat şi la slujba de profesor suplinitor şi am devenit colportor cu normă întreagă. Recomand cu căldură oricui cartea Tragedia Veacurilor, care mi-a schimbat viaţa. Aştept clipa în care îl voi întâlni pe cel care i-a vândut cartea tatălui meu. Isus ne cheamă să îl urmăm pe El şi să devenim „pescari de oameni”. Ce chemare măreaţă!
Liliana Sucitu, România
