„Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.” (2 Petru 1:19)
În zilele noastre, în era tehnologiei computerizate de mare viteză, uneori ar părea că ceea ce avem noi de oferit – cărţi- nu mai are valoare. Dar am avut o experienţă în care cartea şi tehnica au făcut casă bună împreună.
Olga locuia în Kazahstan împreună cu soţul ei şi cei doi copii ai lor. În anul 2008, a primit botezul şi s-a alăturat Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A început să împărtăşească Vestea bună cu rudele ei, dar şi cu cei cu care lucra. Când erau mici, fiii ei o însoţeau la biserică, dar tatăl lor nu dorea ca băieţii lui să fie botezaţi.
Soţul Olgăi era tătar. Aceasta însemna că el şi copiii lui erau musulmani. Dar nu putea nega faptul că era interesat de ceea ce studiau şi de lucrurile în care credeau soţia şi copiii lui. A vorbit de mai multe ori cu pastorul Olgăi despre doctrinele creştine.
Cu timpul, băieţii Olgăi au terminat şcoala şi au început să muncească. În acea perioadă, soţul Olgăi s-a îmbolnăvit grav şi s-a hotărât să înveţe să dactilografieze. Olga i-a sugerat să scrie la calculator una din cărţile ei. În mod providenţial, el a ales Tragedia Veacurilor. După ce a scris întreaga carte, pe neaşteptate, soţul ei a murit.
În timpul facultăţii, fiul cel mare a început să păzească Sabatul. După ce a devenit ofiţer, a fost trimis în estul Asiei, unde a găsit o biserică şi a început să participe la serviciile din Sabat. La scurtă vreme, a fost botezat şi a devenit adventist. Când Olga a împărtăşit această veste cu fiul ei mai tânăr, el i-a răspuns că tatăl lor nu ar fi fost de acord. Apoi Olga i-a arătat ultima pagină scrisă la calculator de tatăl lui din Tragedia Veacurilor. Soţul ei a scris următoarele: „Unde am fost mai înainte?” Soţul Olgăi nu fusese botezat, dar acceptase adevărul.
Poate că aceste cărţi şi-au pierdut valoarea pentru unii oameni, dar prin intermediul cărţilor şi a lucrării evangheliştilor cu literatură, adevărul ajunge în mâinile oamenilor. Inimile oamenilor se deschid spre Dumnezeu datorită acestor cărţi.
Olga şi Kostya Sivtsov, Kazakstan
