„Aruncă-ţi pâinea pe ape şi, după multă vreme, o vei găsi iarăşi!” (Eclesiastul 11:1)
Într-o dimineaţă, un evanghelist cu literatură a vizitat un muncitor de la o întreprindere hidroelectrică din centrul oraşului Chiapas, Mexic. Omul acela ducea o viaţă dublă. Deşi era dedicat soţiei sale, care îi născuse trei copii, el încerca să îi sprijine şi pe ceilalţi doi copii născuţi de o altă femeie. Acest bărbat a cumpărat zece cărţi din domenii diferite. I-a spus evanghelistului cu literatură că plănuia să împartă cărţile în mod egal între cei cinci copii ai lui, în speranţa că vor beneficia de pe urma cărţilor şi că vor face în viaţă alegeri mai bune decât el.
Aşa cum se întâmplă adesea în căminele disfuncţionale, copiii din cea de-a doua familie au început să aibă probleme. Băiatul de 11 ani şi-a găsit refugiul în prietenii cu băieţi periculoşi şi a început să consume alcool şi tutun. În timp, obiceiurile acestui tânăr au degenerat în lupte stradale, abandonarea şcolii şi o slujbă care i-a adus cele mai nefaste momente din viaţa lui. Toate acestea l-au făcut să sufere o depresie serioasă. În cele din urmă, a luat hotărârea să-şi pună capăt vieţii. Într-o seară, când era gata să-şi pună planul în aplicare, i-a venit brusc o idee: „Şi dacă Dumnezeu există?” S-a oprit şi, după un scurt moment, a îngenuncheat şi a spus: „Dacă exişti, Te rog, Doamne, arată-mi ce vrei să fac. Arată-mi de ce singurul lucru care îmi vine în minte, ca soluţie la problemele mele, este sinuciderea.”
Această rugăciune l-a făcut să caute pe cineva care să-i vorbească despre existenţa lui Dumnezeu. Medicul lui, care îi era şi prieten, l-a invitat la nişte întâlniri New Age. Într-o seară, un profesor a început să explice cum a reuşit el să intre în legătură cu fiica lui (care murise cu câţiva ani în urmă) prin meditaţia transcendentală, care i-a permis accesul în „lumea spiritelor”. Când tânărul a auzit acest lucru, i s-a făcut frică.
Isidro Hernandez Perez, Mexic
