„Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău (…) Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui.” (Ţefania 3:17)
Dormind pe scările pe care mă aşezasem, am visat că a venit la mine o femeie, m-a luat de braţ şi mi-a spus să mă ridic, pentru că putea veni cineva să îmi ia geanta şi să îmi facă rău. M-am trezit şi am văzut faţa acelei femei chiar înaintea mea, întrebându-mă dacă am mâncat ceva. Mi s-a pus un nod în gât şi au început să îmi curgă lacrimile pe obraji. I-am spus că nu mâncasem. Ea m-a invitat în casa ei şi mi-a dat o farfurie cu ciorbă.
Am rugat-o pe această doamnă să mi se alăture în rugăciunea de mulţumire şi apoi am mâncat toată supa şi un desert delicios din banane. După ce am mâncat, i-am mulţumit acelei doamne generoase şi am ieşit din casă, mulţumindu-I şi lui Dumnezeu pentru că m-a păzit şi mi-a dat hrană. Energia mea a fost reînnoită şi am continuat mai puternică, fredonând cântece şi amintindu-mi minunatele făgăduinţe ale lui Dumnezeu.
Am mers la o altă casă şi am bătut la uşă. Văzând că nu răspunde nimeni, m-am întors să plec. Dar chiar atunci a venit un tânăr, cam de aceeaşi vârstă cu mine. Nu ştiam ce să-i spun, pentru că aveam cărţi doar de familie şi câteva reviste de sănătate. Am presupus că nimic din ce aveam nu i-ar putea stârni interesul. I-am prezentat foarte simplu cărţile, deşi nu mă aşteptam să cumpere ceva. Spre surprinderea mea, a întrebat cât costă şi m-a rugat să aştept până aduce banii.
A mers în casă şi am fost uimită de cât de repede a decurs vânzarea. Înainte de a pleca, m-am rugat cu el. Am plecat de acolo fericită pentru că aveam bani să mă întorc acasă în acea seară, nu trebuia să merg pe jos.
Restul campaniei a decurs destul de bine, am ştiut că Tatăl meu ceresc era cu mine. Dumnezeu este întotdeauna cu copiii Lui în colportaj. El nu ne va lăsa niciodată singuri, chiar şi atunci când credem că suntem singuri, El ne aude, ne ajută şi răspunde celor mai personale nevoi ale noastre. El este un „adăpost dulce.”
Sarah G. Valeriano, Bolivia
