„Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.” (Psalmii 33:4)
Fiind în colportaj în apropierea campusului profesorilor de la o şcoală de pe insula Koror, l-am văzut pe soţul unei profesoare sub un mango, împreună cu un grup de tineri. El i-a întrebat pe tineri ce făceam eu acolo şi unul dintre ei a spus că făceam parte dintr-un grup de adventişti de ziua a şaptea, numiţi „Descoperind adevărul” (o poreclă). Cu toţii au izbucnit în râs în timp ce treceam pe lângă ei. De obicei, mă opream să vorbesc cu tinerii, dar întotdeauna au arătat lipsă de interes faţă de ce făceam eu.
În altă zi, după ce am vizitat un alt profesor de la şcoală, am mers şi m-am aşezat sub acel mango pentru a mă odihni. Soţul aceleiaşi profesoare a venit şi s-a aşezat lângă mine şi am început să discutăm despre diverse subiecte, inclusiv despre munca mea. După o vreme el a spus: „Cu siguranţă că faci o lucrare importantă!”
Într-o altă după-amiază, după ce am vizitat nişte clienţi de-ai mei, am observat că profesoara cu soţul căreia vorbisem trecea strada spre şcoală. Am simţit îndemnul să îi vizitez familia, lucru pe care l-am şi făcut la scurtă vreme după aceea.
M-au invitat înăuntru şi, după ce le-am prezentat cărţile, profesoara şi mama ei păreau foarte încântate. Ea l-a întrebat pe fiul ei ce cărţi îl interesau şi apoi a ales seria de cărţi Sammy şi DVD-ul seriei. Profesoara şi mama ei au luat Biblia Stampley şi cartea Today, Tomorrow and You. L-am lăudat pe Dumnezeu pentru această experienţă, deoarece aceasta a fost încă o ocazie de a pune Cuvântul Lui într-o casă.
Mai târziu, soţul ei mi-a spus, cu bucurie: „Tom, de fiecare dată când te vedeam trecând pe lângă şcoală cu geanta ta neagră, mă întrebam ce duceai în acea geantă şi ce fel de servicii ofereai. Îţi mulţumesc pentru că ne-ai vizitat. Îmi dau seama cât de important este ceea ce faci şi îţi mulţumesc că nu ne-ai uitat.”
Ellen White a scris următoarele: „Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu ştim nimic.” (Divina vindecare, p. 481).
Tom Florian, Fiji
