„Am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.” (Matei 25:36)
Am simţit îndemnul de a vizita nişte femei pe care le-am întâlnit în spital, de curând. Patru dintre ele erau în salonul de lângă mine, toate fiind din oraşul meu, Kaikohe, Noua Zeelandă. Adesea, în spital vorbeam, ne rugam şi cântam imnuri împreună. Le-am cerut adresele şi le-am promis că le voi vizita de îndată ce voi fi externată. Înainte de a pleca de la spital, le-am dat fiecăreia câte o carte Tragedia Veacurilor. Dianne a început să o citească imediat, chiar dacă trebuia să ţină cartea foarte aproape de ochi.
După externare, m-am hotărât să o vizitez pe Priscilla, una dintre femeile din salon. Când a deschis uşa, soţul ei m-a recunoscut şi m-a întrebat:
– Cum a decurs operaţia?
– Sunt bine, i-am spus eu, arătând spre ceafă. Mâine îmi vor scoate firele.
Le-am arătat Priscillei şi soţului ei cartea Foods and Their Healing Power („Alimentele şi puterea lor de vindecare”). Le-am spus că principiile prezentate în carte m-au ajutat să mă recuperez.
– Priscilla, am spus eu, tu ai tensiunea mare. Ai nevoie de această carte.
Soţul ei şi-a ridicat cămaşa şi mi-a arătat cicatricea lăsată de operaţia de bypass. Fără îndoială că aveau nevoie de cărţile noastre de sănătate. Au cumpărat acea carte împreună cu altele şi păreau foarte încântaţi.
Înainte de a pleca, i-am spus că voiam să o vizitez şi pe Dianne şi am cerut adresa ei. Tristă, mi-a spus că Dianne murise în urmă cu o zi.
Domnul ne oferă multe ocazii de a da mărturie în timpul vieţii noastre. Scumpe sunt clipele în care oamenii sunt mai conştienţi de nevoile lor spirituale din cauza problemelor de sănătate.
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că mi-a oferit ocazia de a mă ruga pentru Dianne la spital. Ultima amintire pe care o am cu Dianne este cu ea ţinând Tragedia Veacurilor aproape de ochi, ca să poată citi. Lăudat să fie Domnul că a avut acea ocazie!
Monet King, Noua Zeelandă
