Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. (Apocalipsa 10:10)
Deşi atunci când mi-am predat inima Domnului eram băut, m-a mirat că prietenul meu nu se bucura împreună cu mine. La plecare, el m-a întrebat:
– De ce l-ai transformat pe Dumnezeu într-o glumă? Tu ai făcut ce ai făcut doar pentru că erai beat.
– Am făcut ce am făcut datorită conştiinţei mele.
– În regulă, dar te voi duce la altă biserică!
Următoarea duminică seara, el m-a dus la o biserică mare, dar nu a intrat împreună cu mine. Stăteam acolo şi ascultam, ţinând cartea mea în mână, în timp ce predicatorul vorbea despre adevărata zi de odihnă – Sabatul zilei a şaptea! M-am bucurat, căci în sfârşit îmi găsisem biserica. Când am ieşit de la întâlnire, prietenul meu nu mai era acolo.
În ziua următoare, ajuns la casa prietenului meu, m-a invitat într-o cameră mai retrasă şi acolo a început să plângă. Mi-a explicat că ambele biserici la care mă dusese erau biserici adventiste şi că el fusese membru activ în cea mai mare dintre ele. „Chiar am slujit ca lider de tineret acolo,” a spus el.
Mai târziu, am fost botezat, împreună cu soţia, fratele meu şi soţia lui şi, da, prietenul meu cu soţia lui. Câţiva prieteni, care de curând şi-au exprimat şi ei interesul faţă de religie, au venit la botez. Toate acestea s-au întâmplat pentru că Dumnezeu a ajuns la inima mea printr-o carte pe care am primit-o în schimbul a jumătate de kilogram de orez – cartea Viaţa lui Isus.
Micul grup în care mi-am predat pentru prima dată inima lui Dumnezeu este acum biserică şi din această biserică s-au format alte grupuri mici. Din anul 1989, m-am dedicat în slujba lui Dumnezeu în lucrarea de colportaj. Am credinţă că fiecare carte are puterea de a schimba vieţi şi de a aduce roade. În momentul de faţă, în casa noastră avem un grup care creşte tot mai mult, majoritatea cunoscânu-L pe Isus prin cărţile noastre. În curând, vom construi o biserică în cartierul nostru. Eu şi soţia mea împreună cu cei doi copii ai noştri suntem binecuvântaţi de lucrarea de colportaj.
Francisco Morales, Columbia
