Casa fără uşă

    Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. (Efeseni 5:8)

    După ce am fost instruit pentru lucrarea cu literatură, eram convins că pot să îmi ating ţintele chiar din prima campanie. Lucrând în Paraguay, am avut ocazia să văd condiţii de viaţă diferite. Străbătând străzile din teritoriul meu, o expresie îmi venea mereu în minte: „Din casă în casă, până la ultima.” După ce începi să lucrezi, ispita este foarte mare să mai sari peste câte o casă.

    După trei săptămâni de lucru încununate cu succes, am ajuns la o casă care nici măcar nu avea uşă la intrare şi era chiar între două case foarte frumoase. Era după-amiaza târziu şi trebuia să îmi termin vizitele pentru acea zi. Mă întrebam dacă voi găsi pe cineva în acea casă mică. Şi dacă da, vor cumpăra vreo carte? Din cauza îndoielii din inima mea, am vrut să trec de acea casă. Dar apoi mi-am amintit ce învăţasem – să nu sar peste nici o casă. Fără o uşă la care să bat, am strigat ca formă de salut. După câteva minute, mi-am spus în sinea mea: Nu e nimeni aici. Am încercat. Am strigat. Mi-am făcut partea. Eu voiam să duc mesajul speranţei la casele mari şi frumoase, dar, în acea zi, Domnul m-a învăţat un lucru foarte important.

    Când să plec, din acea casă mică a ieşit o femeie. Era murdară şi în spatele ei erau opt copii care se holbau la mine. Am ştiut că acea familie nu şi-ar fi permis să cumpere ceva, dar nu acesta este singurul motiv pentru care noi mergem în colportaj. Datoria noastră este să împărtăşim lumina speranţei oamenilor care trăiesc în întuneric.

    După ce i-am arătat femeii şi copiilor ei cărţile pe care le aveam la mine, ea a spus: „Te aşteptam, tinere! De multă vreme am avut nevoie ca cineva să îmi spună aceste cuvinte de încurajare şi să îmi spună că cineva – Isus – ne iubeşte.” Am simţit fericirea din acea casă. Făceam lucrarea lui Dumnezeu. Ca bonus, am vândut două colecţii Passport to Life („Paşaport pentru viaţă”) în acea căsuţă fără uşă.

    Familiile din multe case nu au lumina pe care o oferă Creatorul nostru. Ellen White scria: „Dumnezeu a rânduit lucrarea de colportaj ca mijloc de a prezenta înaintea oamenilor lumina din cărţile noastre.” (Evanghelizarea prin literatură, p. 6)

    Mario Pinto Salvatierra, Bolivia (lucrează în Paraguay)

    Casa fără uşă - 2016. „Te aşteptam, tinere! De multă vreme am avut nevoie ca cineva să îmi spună aceste cuvinte de încurajare şi să îmi spună că cineva - Isus - ne iubeşte.”
    Kelch Kalie
    Doar in cer vom afla cate vieti au fost schimbate de atingerea Duhului Sfant cu ajutorul literaturii. Experientele din aceasta carte ne prezinta o licarire a harului lui Dumnezeu manifestat in vietile a aproape 50000 de evanghelisti cu literatura si a altor persoane care duc vestea buna a mantuirii. Citind aceste istorisiri, tu poti intalni harul Lui Dumnezeu in viata ta. Speram ca ele te vor inspira sa fii si tu mesagerul lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Ioan – chemarea vieții veșnice

    Se caută asociaţi care să promoveze viaţa cea veşnică. Poţi fi un fericit beneficiar şi agent de publicitate al ei!

    Ioan – râul vieții și pomul vieții

    Hrana şi apa veşnică nu vor fi un scop în sine, ci o sursă de bucurie personală şi recunoştinţă veşnică. Fiorul acesta poate şi trebuie deprins de pe acum.

    Ioan – cortul lui Dumnezeu cu oamenii

    Numai prin mântuire succesul personal este deplin. Cortul lui Dumnezeu mai are încă locuri disponibile. Unul poate fi al tău.

    Ioan – pământ transfigurat

    Pământul cel nou este rezervat biruitorilor alături de Dumnezeu în marea luptă dintre bine şi rău. Eşti şi tu candidat şi ai libertatea de a alege.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...